Chiar dacă Ina Bixade funcționează pe alt fus orar (locuiește la New York), mi-a trimis răspunsurile la chestionar în câteva ore. Am avut noroc. Întâi pentru că am reușit să o conving (n-a fost chiar ușor), apoi pentru că i-au plăcut întrebările. Ina e așa cum o descoperisem pe blog și pe Facebook, sinceră și vioaie. Își trăiește visul american, vizionează thrillere la matineu, recunoaște că abuzează de tzup-tzup-uri și e dependentă de alergare. Fuga zilnică în parcul din apropierea casei îi dă libertate. Așadar, dacă vă tentează să aplicați la loteria vizelor, să știți că, pentru Ina, “America are o măreție care îți dă un optimism, sau speranța că o să fie bine. Ține mirajul viu. Cel puțin, asa am simțit eu, mereu, cu privire la țara asta, care nu este una perfectă. Visul american înseamnă să pot trăi pe cont propriu, să fiu respectată ca simplu individ anonim, să nu cerșesc drepturi care, de fapt, mi se cuvin”. Închei introducerea cu o stare – feeling happy – fix cum scrie Ina, pe contul ei de Facebook, la capătul fiecărei întâmplări savuroase.
1. Anul 2000 te-a găsit la New York iar vara care vine împlinești 20 de ani de când locuiești în orașul pe care îl numești acasă. Te mai întreabă lumea “De unde ești”, “De ce-ai plecat”, “Nu vrei să te întorci”? Ce le răspunzi, cum le închizi gura?
Foarte rar sunt întrebată de unde sunt, sau dacă mai am de gând să mă întorc de unde am plecat. Am învățat să combin lucrurile frumoase pe care le-am dobândit până la 22 de ani în România, cu cele de aici și așa se ajunge la o frumoasă armonie. Iar dacă aș fi întrebată de ce am plecat, aș răspunde așa: Sunt două motive pentru care mi-am luat lumea-n cap. A) Voiam să trăiesc pe un continent mare și întins. Nu-mi doream totul, întrucât găsesc tare obositor să le faci pe toate în viața asta, dar căutam o existență demnă, simplificată, în care să nu trăiesc pe spinarea nimanui. B) Voiam să îmi plătesc singură facturile și să am destul timp liber în care să mă și plictisesc. Ce crezi? Intuiția dezvoltată și pesimismul înnăscut m-au sfătuit s-o iau din drum. Dorințele mele modeste păreau greu de îndeplinit în România. Dom’le, nu voiam să am o carieră pompoasă, sau titluri marețe, ci să aparțin unei organizații/instituții, care să își respecte simplul lui funcționar. Fără să vorbesc despre politică, sau despre șacalii și călaii din jurul ei, îți spun doar că nu am reușit să găsesc acest lucru banal în România și nici nu am fost dispusă să îmi petrec tinerețile, căutându-l. Nu sunt puternică. Așa că m-am dus, învârtindu-mă cu primul avion care mi-a ieșit în cale. Și a fost cel mai bun plan pe care l-am bifat.
2. Cum e toamna asta la New York? Știu că e anotimpul tău preferat.
Toamna la NY e tare agreabilă. Cine vrea să cunoască orașul, toamna e anotimpul potrivit.
3. Spui adesea “America the beautiful”, ai o sintagmă și pentru România?
”America the Beautiful” e titlul unui cântec patriotic. Nu am o sintagmă și pentru România, dar hai că mă voi gândi la una, să împăcăm și capra și varza.
4. Preferi să citești în limba română. Cât de ușor ajung cărțile la tine? Cine-i curierul care-i trimite Inei volume întregi peste ocean? Și ce titluri îi trimite?
Da, iubesc limba română și jocurile ei. Îmi iau cărți când ajung în România dar, uneori, îmi trimit prietenii prin poșta tradițională. Nu îmi place lectura electronică. Una dintre cărțile primite ultima oară este cea a lui Heinrich Boll – “Fotografie de grup cu doamna”.
5. Ce mai citește lumea în metroul new-yorkin? Tu ce citești acum?
Poate vei fi mirată, dar observ destui new yorkini în metrou, care răsfoiesc cărți (beletristică) și nu ecrane luminoase. Eu citesc acum “Pădurea Norvegiană”. E minunat acest Murakami.
6. Îmi plac onomatopeele care însoțesc întâmplările tale pe Facebook (mai ales tzup, tzup). Care sunt cuvintele de care abuzezi în conversații sau în scris?
Probabil că fiecare are câte un tic verbal. În ceea ce mă privește, în scris, cred că abuzez cu tzup tzup-urile. Ce atâta sobrietate?
7. Cât timp petreci pe Facebook și pe cine urmărești constant? Ești darnică, dai like-uri?
Îmi place Facebook poate și pentru că știu să-l selectez. Îl verific zilnic ca pe e-mail, dar destul de restrâns, ca să nu ne intoxicăm. Nu sunt o mare darnică cu like-urile, dar nici vreo zgârcită. Totuși, parcă prea multe pisici… toate felinele din lume s-au adunat pe Facebook. Miau.
8. Îți amintești cum erai îmbrăcată în unele momente din viața ta, la 14 ani ai suferit după o pereche de blugi dispărută, de ceva vreme ai ajuns să nu mai porți deloc jeanși și recunoști că nu mai pierzi timpul prin magazine ca la 20 de ani, dar ținutele tale din fotografii atrag complimente, nu-ți lipsesc ochelarii de soare șic și te opresc editorii de modă, pe stradă, să-ți facă poze. Care e relația ta cu moda? Cum îți alegi ținutele?
Nu mă atrage moda în sensul că nu citesc reviste, sau cărți despre asta, dar îmi plac combinațiile distincte și care denotă un aer specific, propriu, nu copiat, sau forțat. Ca și-n viața de zi cu zi, și aici, sunt o minimalistă. Să zicem că prefer stilul mai clasic, cu un trendy twist.
9. Ce obiecte vestimentare și ce culori predomină în garderoba ta?
Cam sobru dulapul meu, unde predomină gri, negru, dar hei, despre cel din urmă, se zice că e culoarea New York-ului. Deși cu ani în urmă, nu ieșeam din egări, acum nu mai ies din rochii și fuste, deci cam asta găsești în șifonierul meu.
10. Unde-ți faci cumpărăturile? Ai comandat vreodată haine sau pantofi on-line?
Lord&Taylor e magazinul meu favorit în NY. Și mai sunt vreo două: Eileen Fisher, J.Crew. Ah, French Connection, de asemenea. De două ori în viață, am comandat on-line.
11. Cum îți planifici călătoriile?
Hmm. Oare cum îmi programez călătoriile? Într-o zi am văzut la cineva imagini din Peru. Așa am început să visez cum urc pe Machu Picchu. Apoi, am văzut o fotografie cu Simone de Beauvoir în Cuba. Astfel, am fost inspirată și provocată să beau un mojito cubanez la fața locului, prin urmare, am plecat la Havana, într-un ianuarie.
12. Ce are America și n-are bătrânica Europa, cum îi zici tu?
America are o măreție care îți dă un optimism, sau speranța că o să fie bine. Ține mirajul viu. Cel puțin, asa am simțit eu, mereu, cu privire la țara asta, care, se știe, nu este una perfectă.
13. Ce-ți cumperi pe post de suvenir din vacanțe?
Obișnuiam să îmi iau magneți, până când nu i-am mai suportat pe frigider. Acum îmi iau câte o iconiță din lemn, sau tablou pictat de vreun localnic, sau, covoraș făcut de mână, cum mi-am luat din Mexic și Peru.
14. Alegi naturalețea și te machiezi extrem de rar. Totuși, ce-ți cumperi de la raionul de cosmetice?
Nu-mi place machiajul, dar ca să nu mă usuc de tot, ma rezum la următoarele: pentru ten, folosesc un bio-oil, pentru ochi, o cremă de la Clinique și, apoi, un illuminator de la Bobbi Brown, ca să strălucesc un pic. O amică tot avea obrajii strălucitori și i-am zis ca aș vrea și eu să am pomeți lucioși ca ai ei și deci cum să fac? Așa am aflat că există pe lume illuminator-ul ăsta.
15. Cum crezi că ar trebui să se îmbrace un bărbat bine?
Îmi place bărbatul care se îmbracă într-un mod degajat, care nu depune efort atunci când își alege hainele.
16. Ești atentă la moda străzii? Ai remarcat vreo “uniformă” pe marile bulevarde din New York?
Aici pe străzi nu vezi eleganța vestimentară întâlnită pe străzile europene. Oamenii sunt mai sportivi, mai practici, mai plictisitori. Eu una, am dezvoltat o plăcere pentru adidași, ori așa ceva nu purtam când trăiam în România. Ce “uniformă” poartă new yorkinele? A fost în vogă bluza aia cu un umăr căzut, sau lipsă. Deci asta vedeai la cele mai multe fete, pe străzile din NY, astă vară. “Uniforma” cu umărul căzut, sau deloc. Nu știu exact cum se descrie tendința asta.
17. Te uiți la filme vechi, nu ești fană seriale noi, n-ai văzut nici măcar “Sex and The City” (wink wink), care-i relația ta cu producțiile hollywoodiene? Pe ce dai banii la cinema?
Pentru ca sunt matinală, îmi place să merg la cinema, la matineu, când apare un thrilller care îmi sună interesant. Deci pe asta dau banii, pe filme suspans, pe care le vizionez la 9 sau 10 dimineața.
18. Ai renunța la mâncarea mexicană pentru o mămăligă cu brânză ca la Comănești?
Nu aș renunța la mâncarea mexicană pentru o mămăligă cu brânză. Le vreau pe amândoua, în același timp, dacă se poate.
19. Îți plac cofetăriile. Care sunt deserturile americane preferate și care-ți aduc aminte de bunătățile de acasă?
Îmi place berry Napoleon care îmi aduce aminte de cremșnitul din București.
20. Ai scris și ai primit nenumărate scrisori de dragoste. Crezi că obiceiul e complet învechit în ziua de azi? Mai scrii de mână?
Da, sunt epistolară de când mă știu, scriu de mână și trimit vederi pe care lipesc timbre, pentru care stau la coadă la oficiul poștal. O fi o modalitate perimată pentru unii, pentru mine nu.
21. Scrii fără ocolișuri despre relații și povești de dragoste. S-a întâmplat să-ți ceară lumea sfaturi de amor prin mesaje, pe Facebook? Dacă da, ce le-ai răspuns?
Nu mi-a cerut nimeni sfaturi amoroase (oare ce-ți veni?), nu aș fi în măsură să sfătuiesc pe cineva într-un domeniu așa delicat. Dar m-au rugat două prietene să scriu scrisori de dragoste pentru iubiții lor. Am refuzat. Fiecare să-și construiască declarațiile intime.
22. Ești foarte organizată și ai un program pe care îl respecți. Zilnic, te trezești la 5.30, te culci seara devreme, la 20.30, alergi deja de câțiva ani. Care-s secretele? Așa ai fost dintotdeauna? Cum reușești să nu trișezi?
Ca un Capricorn rigid și punctual, da, mereu am fost organizată. Alerg de cinci ani în parcul de lângă casă. Alergarea este un fel de libertate pentru mine. Cum aș putea să o trădez?
23. Ce s-a schimbat în viața ta de când ai început să alergi? Alergarea chiar aduce fericire?
Schimbarea este asta: am un tonus bun, sănătatea mi-e vioaie și mușchii fermi. Cât despre fericire, cine mai știe?
24. Îți place să dansezi? Ce muzică asculți în căști?
Nu sunt o dansatoare bună. În căști îmi cântă european trance. În casă, foarte rar am muzică și când asta se întâmplă, este vorba de smooth jazz.
25. Te-am văzut și cu tricouri în dungi, și cu rochii înflorate, sau bluze cu buline. Care este, de fapt, imprimeul tău preferat?
Îmi plac dungile, liniile, deci cam ăsta e imprimeul meu favorit. Și cel care imita pielea de tigru, sau leopard îmi place. Uneori, mai aleg și câte o floare.
26. Care sunt ceaiurile care-ți plac cel mai mult?
Beau ceai verde, de iasomie și de ghimbir.
27. N-ai fost niciodată o băutoare de cafea?
Nu beau cafea, niciodată nu am avut acest tabiet.
28. O întrebare din chestionarul lui Proust: Care sunt eroinele tale preferate din literatură?
Rebecca (Luni de fiere, Pascal Bruckner), Lily (Rătăcirile fetei nesăbuite, Mario Vargas Llosa) Lolita lui Nabokov.
29. Ești colecționară? Dacă da, spune-mi și ce colecționezi.
Nu colecționez nimic. Am scăpat de faza magneților caraghioși. Hmm, poate ochelari de soare?
30. Spune-mi trei locuri grozave și mai puțin turistice din New York.
Roosevelt Island (unde poți ajunge nu doar cu metroul, ci și cu telecabina ca la Poiana Brașov, de fapt, ăsta e farmecul). Governors Island și Williamsburgh, un cartier boem din Brooklyn, cu un aer tineresc, studențesc, cu o modă a străzii șucară, de unde poti privi orașul, peste East River.
31. Tocmai s-a deschis loteria vizelor. Ce mai înseamnă azi visul american?
Visul american pentru mine înseamnă să pot trăi pe cont propriu, să fiu respectată ca simplu individ anonim, să nu cerșesc drepturi care, de fapt, mi se cuvin.
32. Ce ai fi scris pe Facebook, în august 1998, când ai ajuns la New York?
Uite, asta chiar e o intrebare interesantă. Nu aveam Facebook în 1998, dar trimiteam vederi și mă lăudam ca traiesc în America (muahaha) deci cred că asta aș fi scris dacă aș fi avut Facebook. Aș fi exasperat lumea cu viața mea cea nouă. Jalnic, știu.
33. Ai scris un timp pe blog, acum scrii întâmplări și amintiri pe Facebook, ai deja un public care te urmărește constant și se întâmplă să pomenești, în postări, că ai vrea să scrii o carte. Când să fim gata de precomenzi?
Mie nu mi se pare ca sunt urmărită de vreun public. Am puține persoane în listă, iar cereri de prietenie primesc din an în Paști. Adevărul este că nu m-am gândit niciodată serios să scriu o carte. Consider acest plan literar o mare răspundere. Totuși, mulțumesc pentru întrebarea măgulitoare. Dacă se va întâmpla acest lucru, va trebui să inventez aproape toata povestea, întrucât realitatea vieții mele nu este una prea interesantă (wink).
Fotografii: prin Ina Bixade
Descoperiți AICI mai multe chestionare goinfashion33.
Share it NOW!
