În loc să (ne) plângem că-i încă un an dificil, mai bine să râdem cu lacrimi. O putem face la cinema, unde rulează deja filmul „Un an dificil”, o comedie franțuzească savuroasă la care am fost – în avanpremieră – și-am râs cu poftă, așa cum nu mi s-a mai întâmplat de mult timp. Mi-a întrecut așteptările și-am realizat pentru a nu știu câta oară că umorul / autoironia / hazul de necaz sunt cele mai bune arme pe care le avem în vremurile grele. Am râs de m-au durut fălcile, iar în spatele meu era o spectatoare care chiuia ca o „nănașă” la fiecare fază tare de pe marele ecran. Și sunt câteva. Filmul are un ritm alert cap-coadă, replici bune și muzica perfectă. De la The Doors cu The End până la Jacques Brel și Ne me quitte pas. S-a râs mult, dar au fost și momente în care sala aproape plină de la Cinema Elvire Popesco a păstrat tăcerea deplină.
Prietenie, veselie, ecologie
„Un an dificil” , ușor de privit
Scris și regizat de Éric Toledano și Olivier Nakache, în timpul pandemiei, „Un an dificil” / „Une année difficile” folosește umorul pentru a ataca un subiect de actualitate: supraconsumul în contextul crizei climatice. Cu toate că tema filmului e una cât se poate de serioasă, n-ai cum să nu râzi. O spun direct – indiferent în ce tabără ne aflăm – mult consumatori-risipitori-nerecunoscători- nepăsători vs. exagerat de minimaliști-salvatori-investigatori, suntem ipocriți și habar n-avem pe ce lume trăim. Sau mai bine zis, și unii, și alții, uităm să trăim preocupați de marile evenimente ori îngropați în datorii, mărunțișuri și planuri mărețe.
„Un an dificil”, 2 ore de terapie, la cinema
„Un an dificil” / „Une année difficile” urmărește povestea a doi străini ce se întâlnesc în circumstanțe cât se poate de nefericite: unul tocmai a furat un televizor, iar celălalt abia a supraviețuit unei încercări stângace de sinucidere. Astfel, Albert (Pio Marmaï) și Bruno (Jonathan Cohen) leagă o prietenie în jurul unor probleme comune, ce-i duce atât spre un expert în reducerea datoriilor, dependent de jocuri de noroc (Mathieu Amalric), cât și în mijlocul unui grup de eco-activiști, conduși de determinata Valentine (Noémie Merlant). Cum bine scrie tot în comunicatul Independența Film, „autorii își ironizează personajele, dar totodată le și onorează, dramatizând adevărata dilemă care se află în centrul mișcării împotriva schimbărilor climatice și a rezistenței la aceasta – când nu ai suficienți bani pentru a-ți plăti facturile, când te îndatorezi din ce în ce mai mult în fiecare zi, cum poți să te mai gândești serios la viitor?”
Mantra expertului, musai de rostit înainte să cumperi ceva, orice: “Am nevoie de acest lucru?”, “Chiar am nevoie de acest lucru?”, “Am nevoie de acest lucru ACUM?”
Filmul vieții: „Un an dificil” plus „Cei mai frumoși ani din viață”
Mai țineți minte expresia din pandemie „eram fericiți și nu știam?”. Ei bine, cred că nici acum nu știm mulți dintre noi. Am uitat deja ce-a fost, avem alte griji pe cap, noroc că mai există creatori care ne trezesc măcar 120 de minute la realitate: „În timpul pandemiei, scriam un film pe care l-am lăsat deoparte, pentru că această imagine a lumii întregi pusă pe pauză, această oprire totală a „mașinăriei”, de parcă am fi fost pedepsiți, ne-a intrigat. Nu te mai miști, nu mai ieși, nu-ți vezi prietenii. Începi să te gândești la tot felul de lucruri. Bine, am fi putut vorbi despre asta cu un psihiatru, dar ne-am gândit că mai bine facem un film! Asta pentru că atunci s-a creat o mantră politică și mediatică: „lumea de după”.
Consumeristul față-n față cu ecologista
Locul în care totul se va schimba, o lume care nu va mai funcționa după aceleași reguli. Ni s-a spus că traficul aerian a ajuns la saturație, că pământul respiră, în sfârșit, că animalele se întorc în orașe… Toate aceste chestii, care, de fapt, au plecat la fel de repede precum au ajuns în realitatea noastră. Când trăim evenimente majore, există experți care ne explică contextul în care ne aflăm și artiști care interoghează momentul. Am vrut să facem un fel de comedie italiană, care să deranjeze puțin oamenii, să agite lucrurile și să pună întrebări. Care este intersecția dintre consumism și ecologie? Se pot întâlni, vreodată, cei care sunt în imposibilitate de plată, cu cei care se străduiesc pentru minimalism? Într-un mod foarte pragmatic, am văzut un videoclip de la Extinction Rebellion, cu tineri care împiedică clienții să alerge spre vânzările de Black Friday. O imagine aproape animalică a unei societăți în care oamenii se împing unii pe alții într-o direcție sau alta. Nu un film de epocă, ci un film despre o epocă”, spune Eric Toledano, într-un interviu acordat publicației online Cineuropa.org., citat de Independența Film.
“Vive la crise!”
„Un an dificil” nu este doar comedie, ci și o interesantă poveste de iubire. Dansul îndrăgostiților din finalul filmului și Parisul pustiu din cauza pandemiei mi-au amintit de „Les Plus Belles Années d’une vie” continuarea la „Un homme et une femme”, ambele regizate de Claude Lelouch. Am scris despre „Acum”-ul. „Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții, în octombrie 2019, iar valsul lent de la sfârșitul comediei s-a suprapus în mintea mea cu finalul din filmul lui Lelouch – cursa nebună prin Parisul încă adormit, la 6 dimineața, în mare viteză la volanul unui Citroen.
“Găsește pe cineva care să se uite la tine, așa cum se uită Puișor (Poussin în franceză) la Cactus”. Sunt grozave numele de alint pe care și le dau ecologiștii în film. Quinoa e preferatul meu.
Din 5 aprilie, „Un an dificil” rulează în cinematografele din aproape toată țara. Este distribuit în România de Independența Film, cu sprijinul Programului Europa Creativă – MEDIA al Uniunii Europene. Mergeți să-l vedeți și nu uitați că „cei mai frumoși ani din viață sunt cei pe care nu i-am trăit încă.”
Fotografii: prin Independența Film
Citiți și:
Les Films de Cannes à Bucarest: Am văzut toată viața la cinema!
“Acum”-ul. “Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții
Les Films de Cannes à Bucarest 2023: „Dragoste la foc mic”, un film ca un festin
„Triangle of Sadness”, un film pentru care îți trebuie stomac.
Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei
Câtă artă am „consumat” într-o lună cu 110 lei
Ionuț TOADER, vlogul actorului la tinerețe
Actorul Alecsandru DUNAEV: „The show must go on(line)!”
