Poveste nouă în versuri, inspirată din realitate: Doi lei

Pe 3 decembrie, undeva la ora 3, am găsit 2 lei pe preș zăcând

Fiindcă știam că am și eu 2 lei la fel

I-am luat direct în casă

Apoi când am realizat că ai mei erau pe masă

M-am panicat, m-am măcinat, m-am întrebat:

„- Poate i-o fi pierdut cineva?

– Sunt ai altcuiva!

– Nu vreau să iau ce nu-mi revine!

–  Chiar de nu-i o avere, nu vreau să am belele”

 

 

Așa că i-am scos, din nou, afară, pe scară

I-am pus bine lângă lift, înghesuiți un pic

Cei 2 lei n-am zis nici „Pâs!”, nici „Miau!”, când i-am împăturit

Sunt cuminți, sigur se spală pe dinți

Colții nu par ascuțiți și nici ei prea iscusiți

 

Apoi, la o săptămână distanță, m-am întâlnit cu o vecină și ne-am întrebat:

„- Ai cui or fi cei doi lei? Cine i-a pierdut pe ei?”

Iar cum avem pe același palier un scriitor

Eu am venit cu varianta că sigur autorul se uită pe vizor

Și a pornit – pe semne – o povestire, vreun un roman, un articol de can-can

„Aventuri de 2 lei, la etajul 3”

 

Fără să vrei, faci tot felul de scenarii după ce trec zile și nopți și leii nu-s atinși de hoți

E bucurie-n bloc c-avem 2 lei de pază și nimeni nu-i vizează

Mă întreb oare cât or mai sta la noi pe scară?

Îi trecem la întreținere? Îi dăm la schimb să nu mai plătim căldură o lună, două, nouă?

Să știți că leii s-au mutat și s-au trecut deja în acte: Banu Andronache, 7.

Nu știu dacă vecinul scriitor a publicat ceva

Eu una m-am achitat de datoria mea

Și dau mai departe lecțiile învățate:

Mult fac 2 lei în plus când îți lipsesc

Și prea puțin când sutele nu-ți prisosesc

 

Dar ar mai fi ceva de remarcat – corectitudinea mea

Nițel exagerată, dar nu pot considera noroc decât lozul în plic sau cel de răzuit

Și onestitatea locatarilor și musafirilor lor e demnă de laudă, în scris

Uite că nimeni nu i-a atins

Iar cei 2 lei sunt bine mersi nestingheriți.

Mai arunc un ban, acum, pe final,

Ca să-i îmblânzești și înmulțești, la tine-n casă, un singur lucru ai de făcut: să muncești.

Și de te pricepi, leii să-i investești

În artă, în bijuterii, călătorii, experiențe vii ori active… dacă știi.

 

Ilustrații: Diana Necșulescu

Citiți și: 

Poveste în versuri: Noru’ Iscoditoru’

Poveste de seară: Încântat, Madam Plictiseală!

Poveste de seară: Zău că mă topesc după citit

O poveste pentru copii: Omik, fulgul ce zapează

Poveste de seară: La metrou, ca la mare

Poveste modernă: Capra cu un ied și o Cenușărească

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *