Vizită la The Wallace Collection cu Raluca Năstase, prima româncă la Sotheby’s Londra

Înainte să plec spre Londra, special pentru spectacolul „Plaza Suite”, cu Sarah Jessica Parker și Matthew Broderick, de la Savoy Theater, i-am scris prietenei mele Raluca Năstase, Development Officer, Individual Giving la The Wallace Collection: „Vin la Londra și m-aș bucura să ne (re)vedem la muzeu.” Zis, făcut planul și dus la bun sfârșit.

Poftiți, vă rog, la The Wallace Collection!

Mai întâi prezentările. Pe Raluca Năstase, acum Năstase André, după căsătoria recentă cu iubitul ei suedez, am cunoscut-o în martie 2016, în avionul București – Londra. Am avut locuri una lângă cealaltă și țin minte că am povestit tot zborul. Eu mergeam la prietena mea Mihaela să colindăm magazinele în căutarea rochiei ei de mireasa, Raluca se întorcea de la Ploiești acasă. Acasă la Londra. Este capitala unde a urmat Studii Scandinave, s-a îndrăgostită și mai tare de artă și a tot pus another brick in the wall peste another brick in the wall la visul ei mare: o carieră în lumea artelor.

Eu și Raluca Năstase (dreapta), The Wallace Collection. Martie 2024. Din martie 2016, nu avem „dovezi”.

I-am admirat din prima curajul, forța dialogului și accentul british impecabil. Din avion, am sărit în cel mai vechi metrou din lume până în centrul Londrei, Raluca mi-a dat indicații geografice și turistice prețioase, apoi ne-am împrietenit pe rețelele de socializare și am rămas aproape. Mai mult online, ce-i drept. Tot în 2016, la scurt timp după întâlnirea noastră, am scris un articol despre meseriile viitorului, iar Raluca mi-a oferit atunci detalii despre parcursul ei profesional și s-a aventurat în predicții. Citiți aici întreaga poveste și vedeți ce s-a împlinit.

Un calendar prețios

Cum viața știe să le potrivească, opt ani mai târziu, în 2024, tot în luna lui Marte dar mai la mijlocul ei, ne-am reîntâlnit, la Londra. “Prietena mea de pe internet”, mi-a spus Raluca în prima clipă când ne-am revăzut, la muzeu. I-am făcut cunoștință cu sora mea Irina și cu Ioana, prietena mea de la Paris, aflată și ea în oraș tot pentru „Plaza Suite”. În această formulă de trei, am venit să vedem toate comorile The Wallace Collection – pictură, sculptură, mobilier, arme, armuri și porțelanuri. Mai ceva ca la Versailles. Sticlă, portrete mici din ceară, săbii, oglinzi, candelabre. Diego Velázquez, Rembrandt, Canaletto, Fragonard. Un regal.

“Aur curat”

Mie îmi place cum se vede în stânga sus un pic dintr-un candelabru de cristal. L-ați observat? Fotografiile de amator au farmecul lor

Bine am venit acasă la Sir Richard și Lady Wallace!

La minunatul muzeu, Raluca Năstase lucrează din 2022, în Departamentul de strângere de fonduri. Împarte biroul cu americani, francezi și englezi. Am avut mare noroc să o mai prindem la The Wallace Collection. Ne-a anunțat că jobul ei aici se încheie curând. A făcut-o cu zâmbetul pe buze, recunoscătoare și tare încântată de noul început la un alt muzeu londonez – Sir John Soane’s Museum.

Cheers cu… ceai pentru succesul Ralucăi, la ce mai faină masă

Înainte de The Wallace Collection, Raluca a lucrat șase ani la Sotheby’s și, până de curând, a fost prima româncă angajată la faimoasa casă de licitații: „Cred că a fost și noroc. Am aplicat, iar cel care m-a intervievat a văzut că am potențial și mi-a dat jobul, unul administrativ pentru început. De acolo am muncit și am construit. Este foarte greu să pătrunzi și să lucrezi în artă și cultură la nivelul acesta. Am fost prima româncă la Sotheby’s London. Acum m-am împrietenit cu Oana, o altă româncă angajată astăzi acolo. M-a găsit pe LinkedIn, mi-a scris și ne-am întâlnit. Ea vine de la Paris. A studiat în capitala Franței și a fost angajata unei mari case de licitații pariziene”, ne spune Raluca, în timp ce noi nu admirăm doar exponatele, ci și ambiția ei și succesul lor.

„Vă rugăm să nu atingeți nici măcar cu o pană visurile mărețe!”

I-am oferit Ralucăi un mărțișor în formă de casă maramureșeană, sculptat în lemn, adus pentru ea de la București, și-am pornit povestea și vizita specială. N-ai în fiecare zi ocazia să colinzi un important muzeu londonez în compania unei prietene geniale care știe o mulțime de detalii din culisele artei.

The Wallace Collection, vizită de curtoazie

Intrăm în prima cameră și ne minunăm de ce vedem. Parchetul scârțâie. Decorul este foarte colorat, luxos, impunător. Tapetul roz din mătase ne hipnotizează pur și simplu. Aflăm că este refăcut în același atelier și după același tipar cu originalul. Nici nu știm unde să privim mai întâi – la mobilierul rafinat, la ceasurile complicate, ori la tablouri. Accentele aurii din decorul camerei ne iau ochii. Raluca vine cu soluția:“O să vă arăt ce-mi place mie la The Wallace Collection”. Iar noi am acceptat bucuroase provocarea – să descoperim muzeul prin ochii ei de cunoscătoare și mai ales de mare iubitoare de artă.

Le vreau pe toate: tabloul, sfeșnicele, birou, cutia de bijuterii

Câinii, șoarecele și pisica

Anul trecut, The Wallace Collection a găzduit o expoziție temporară dedicată câinilor. „Portraits of Dogs: From Gainsborough to Hockney” a fost un mare succes. Raluca ne-a spus că directorul muzeului are doi mopși, pe care îi aduce destul de des, pe bicicletă, la muzeu. Englezii sunt înnebuniți după cai și câini.

Câine ciobănesc. Portret.

Însă Raluca Năstase iubește mai mult pisicile. Babette și Clementine sunt ale ei și cât se poate de adevărate, dar le admiră și pe cele pictate. Le știe pe de rost locul în fiecare tablou de la The Wallace Collection. O felină se află și în pictura lui L.L. Boilly, The Dead Mouse. E atât de expresivă scena încât ne amuzăm de spaima bietului copil și recunoaștem în cor că nu-i chiar plăcut să vezi așa o jucărie vie ori ba. Dacă există șoricei pe bune la The Wallace Collection? Normal că am întrebat, dar o să vă las pe voi să vă imaginați răspunsul.

Nu vă speriați! Șoricelul nu sare din tablou.

Mergem mai departe. Frumusețea ni se dezvăluie cu generozitate în palatul londonez. Numai porțelanurile în culorile primăverii se numără cu zecile.

Atenție, fragil!

Ceasurile și calendarele sunt greu de citit. Din priviri ne înțelegem că o singură vizită nu-i de ajuns nici aici. Gustăm un amuse bouche cu promisiunea că vom reveni cândva să luăm totul de la capăt. Dar prezentul ne place și mai mult, deci nu-i vreme de plănuit, ci de trăit. În camera galben-aurie, Raluca ne arată un candelabru cu un detaliu ca un soare. E preferatul ei și de azi și al nostru. Iată-l!

“Here comes the sun”, varianta The Wallace Collection

Soare, sori

Fragonard, vedeta de la The Wallace Collection

Pentru cei care au vizitat The Wallace Collection, vreau să spun că este foarte posibil să nu fi păstrat traseul firesc. Scriu articolul la mai bine de o săptămână de la vizită, așa că am refăcut experiența din amintirile trăite și consemnate în telefonul smart. Să continuăm cu un alt tablou – A Boy As Pierrot, J.H. Fragonard, care ne-a fost tuturor pe plac – „un Domnul Goe” zâmbăreț, roșu în obraji și pus pe șotii. Comparația cu personajul caragialesc îi aparține tot Ralucăi. Nu-i așa că seamănă chiar bine?

“- Mamiţoo! Mam’maree! Tantii!

– Goe, tu ești?”

Say Please. Dietes donc s’il vous plaît, din nou Fragonard, și un pic de educație ca odinioară, motiv să ne lansăm – firesc – în discuții despre căile învățării și locul pe care-l ocupă arta în școlile londoneze: „Sunt surprinsă că nu sunt copii și acum. Mereu vin în vizită la muzeu. De la mici la mari, adolescenți. Nu doar vizitează, ci interacționează cu arta, desenează din tablouri”, ne povestește Raluca, nu prea optimistă în privința viitorului pentru o Românie educată și prin artă. Cădem de acord că stilul clasic de învățare din cărți tipărite, cu creionul pe hârtie, și nu varianta cu ochii în ecrane, e calea mai potrivită.

„Cei 7 ani de acasă”, într-un tablou

Detaliile despre colecții de artă, donații anonime, bunătate și filantropie s-au împletit în vizita noastră la muzeu. Raluca asta face. Este omul care adună bani pentru The Wallace Collection, într-un sistem foarte bine pus la punct: “Există membri care plătesc o anumită taxă lunară și obțin unele beneficii. Pot organiza evenimente aici, de exemplu. Dar mai sunt și cei care donează peste 5.000 de lire și o fac dezinteresat. Din filantropie. Nu primesc nimic la schimb”.

Lista cu numele donatorilor este „piesă de muzeu”

Lecții de seducție

De la finanțe, trecem brusc la seducție. Dacă vă întrebați cum arăta cochetăria în secolul al XVIII-lea, poate e suficient să priviți această vitrină în care se află toate nimicurile pe care le lua o femeie în lungile sale călătorii: „Sunt tot felul de cutiuțe în care avea o mulțime de pudre și de machiaje. Avea și ceaiuri. Avea totul”, ne spune Raluca.

Eu și Raluca Năstase, parțial oglindite în vitrina cu podoabe

Rembrandt fiul și un tapet cochet

Deși Les hasards heureux de l’escarpolette (The Swing), J.H. Fragonard nu se află expus în aceeași încăpere cu accesoriile de înfrumusețare, tabloul merită povestit aici. E tot o lecție de seducție și, posibil, motivul care i-a făcut pe jurnaliștii The Guardian să spună despre The Wallace Collection că-ar avea „cele mai sexy colecții din Europa”. Pictura faimoasă și recent recondiționată este foarte căutată de vizitatori. Cel mai mare tablou al mișcării Rococo e plin de simboluri. Care să fie oare „întâmplările fericite ale pantofului?”

#ménageàtrois

#theswing

Toate camerele de la The Wallace Collection au un design special, însă Raluca ne recomandă să privim mai atent camera verde. O adoră! Are și de ce. Tapetul verde cu flori pune și mai bine în valoare tablourile și obiecte de decor unice – candelabrul imens, oglinzile magice, mobilierul rafinat. Recunosc mesele îmbelșugate de pe Instagramul The Wallace Collection. Apropo, comunică foarte bine și în ton cu vremurile pe rețelele sociale cei de la muzeu. Să-i urmăriți dacă nu o faceți deja.

Perfecțiune. Punct.

Sala de bal și potcoava norocoasă de la The Wallace Collection

Urcăm pe scările îmbrăcate în covoare grele. La etaj ne așteaptă sala de bal, o încăpere perfectă pentru evenimente memorabile. Și așa și este. Încă se țin tot felul de petreceri, lansări importante (Cartier, de exemplu, a avut o recepție aici), se organizează nunți și se filmează scene de film. Tot aici ne întâlnim și cu Velasquez, Lady with a fan, că tot ne-am amintit de Câinele lui, în timp ce Raluca ne povestea despre expoziția dedicată patrupezilor.

Se spune că doamna cu evantai era spioană. Șșșșt!

Dacă la etaj ne-am bucurăm privirea cu romantice peisaje venețiene de Canaletto, revenim la parter și facem cunoștință cu argintarul neamț Elias Zorer și creația sa – o pasăre nezburătoare – struțul: „S-a scris pe atunci, în mod eronat, că struții pot mănânca și digera orice, inclusiv fier. De aceea, acest struț are o potcoavă în cioc”. Adevărate sunt însă următoarele detalii pe care le-am găsit pe site-ul muzeului: „Gâtul acestei statuete era inițial detașabil, ceea ce sugerează că este posibil să fi fost folosit ca o cană. Acesta a fost fixat mai târziu. Struțul a fost un motiv relativ popular pentru sculpturile de argint la scară mică, iar mai multe se găsesc în diverse colecții. Uneori, corpul era realizat dintr-un ou de struț real, la care erau atașate monturi de argint, ceea ce îl făcea un obiect dorit pentru colecții de obiecte rare, exotice și ingenioase.” Găsiți aici mult mai multe informații despre statuetă și fascinația europenilor pentru struți.

Domnul struț, mândru, demn, semeț

Am continuat și încheiat vizita cu una dintre cele mai frumoase colecții de arme și armuri princiare din Marea Britanie și o mărturisire: „Eu am știut dintotdeauna ce-mi doresc. Știam că o să lucrez în domeniul artei. Când Dumnezeu mi-a împărțit darurile, nu mi-a dat niciun gram de matematică, dar mi-a dat enorm pe partea umanistă. Sunt recunoscătoare”, spune Raluca.

„Pe locuri…”

Suntem (aproape) gata!

Acesta nu este un interviu cu Raluca Năstase. Cine știe, poate va urma unul. Ori o nouă vizită la Sir John Soane’s Museum. Acum am scris povestea unei faine întâlniri la muzeu, cu Raluca în calitate de ghid special. Sper că v-am făcut curioși, iar în următoarea vacanță londoneză veți merge la The Wallace Collection. Este un muzeu național, așa că intrarea este gratuită. Toate muzeele naționale din Marea Britanie au intrarea liberă. Dacă n-ar mai fi așa, sigur ar ieși lumea în stradă, ne-a spus Raluca. Norocoși englezii, norocoși și noi că putem să ne îmbogățim fără să plătim.

Amintiri în plic de la The Wallace Collection: un creion roz și o vedere

The Wallace Collection, pe scurt

La The Wallace Collection se află colecțiile de artă reunite de primii patru marchizi de Hertford și de Sir Richard Wallace, probabil fiul nelegitim al celui de-al patrulea marchiz. Aceasta a fost lăsată moștenire națiunii britanice de Lady Wallace, văduva lui Sir Richard, în 1897. Colecția Wallace este expusă la Hertford House, fosta reședință principală din Londra a marchizilor de Hertford și a lui Sir Richard Wallace. A fost deschisă publicului ca muzeu în 1900.

Eu m-am speriat de muncitorul restaurator din geam, sper că nu și voi.