În 2018, îmi propun să vorbesc mai puțin pe messanger, dar să ies mai mult în lume, să ascult și să comunic bine, clar, eficient. O fac pentru mine și de dragul autenticității. Deși sunt un fluturaș social, îmi place lumea și iubesc viața, sunt perioade în care mă izolez cu bună știință. Probabil o fac ca să mă protejez. Habar n-am! Sunt o groază de necunoscute în existența mea, însă, în anul care tocmai se încheie, am învățat câteva lecții. Prima și cea mai importantă e să nu mai judec oamenii. Nimeni nu știe cu adevărat ce e în sufletul aproapelui, prin ce-a trecut, ce-a trăit, ce l-a rănit. Așa că am decis să fiu cu băgare de seamă, să aleg cuvinte blânde și să vorbesc mai mult despre mine decât despre alții. Să comunic asumat ceea ce simt eu, să nu mă mint de dragul aparențelor ori din mândrie sau lașitate. Să aflu despre mine. Vreau să trăiesc în prezent, să țin la ritualuri, dar și să risc mai mult. Am făcut-o și mi-a plăcut, am ieșit din decor, din zona de confort, m-am aruncat pur și simplu și-am avut numai de câștigat. Știți cum se spune, nimic nu se schimbă dacă nu schimbi nimic! Și-am bifat o grămadă de premiere. E drept că n-am ajuns încă la versiunea mea cea mai bună, dar, vă spun sincer, am reușit să fac pași importanți, plus că, din joacă cu frica, mi-am dat seama că-mi place vinul roșu. Iar vinul înseamnă viață. Ah, metafora!
Mă întorc la comunicare. Eu sunt un om emoțional și se vede. N-am cum să mint nici dacă aș vrea. Deși sunt jurnalist și am atât de clare în minte regulile unui interviu, pun întrebările potrivite și aflu cu ușurință ceea ce urmăresc, când vine vorba despre o întâlnire cu un om nou, fără nicio legătură cu profesia, nu reușesc să descopăr (mai) nimic. M-am tot întrebat de ce? Cine mă sabotează? I-am întrebat și pe alții. Am citit mult, am cerut ajutorul și-am căutat soluții. Eu de ce nu primesc niciodată răspunsuri? De ce bărbații n-au curajul să-mi spună franc ce simt? Nimeni din cei pe care i-am întrebat n-a știut să-mi spună. Nimeni. Atunci m-am gândit că “vina” e la mine, că poate transmit ceva greșit, că pun întrebări aiurea, că nu știu să ascult și nici să comunic, că nu știu să gestionez o relație, că n-am farmec, că nu știu să cer. Și cum mi s-a întâmplat deja de prea multe ori să simt una și realitatea să mă contrazică grav la scurt timp, am hotărât să aflu singură ce mă împiedică să construiesc o relație de cuplu.
Ei bine, asta e rezoluția mea pentru 2018. Vreau să comunic eficient și să primesc răspunsuri atunci când le cer, vreau o relație de cuplu sinceră și corectă. Până și faptul că recunosc public e un pas mare. Și, credeți-mă, am de gând să lupt cu toate puterile până aflu ce m-a împiedicat până azi. Nu o să mă mulțumesc cu platitudini de genul “n-a fost să fie”, “asta-i viața”, “n-are rost”, “ce nu știi n-are cum să te rănească”. Serios? Eu sunt un om curios și prefer de o mie de ori crudul adevăr, decât zecile de scenarii. O să mă opresc cu de ce-urile abia atunci când răspunsul la întrebare va pune punct.
Numai că n-o să-mi fie deloc ușor. Eu nu mă mulțumesc cu puțin și jumătăți de măsură. Relațiile mișto se construiesc greu, trăim în epoca eficienței, când oamenii își răspund mai degrabă cu wink wink și gif-uri, refuză comunicarea directă și dialogul cinstit. Iar în spatele unei ferestre de chat, indiferent care ar fi ea, Facebook, Instagram, Viber, WhatsApp e mai ușor să mimezi viața și să arunci cu vorbe. Schimbul de mesaje pe chat e fun, sunt de acord, și mie îmi place, mai ales că-mi ies tare bine jocurile de cuvinte. Însă, în realitate, eu sunt un om și mai mișto. Râd eu cu gura până la urechi, mă emoționez și asta se vede, îmi tremură vocea, mă îmbujorez și mă uit mereu în ochii interlocutorului, nu doar la un avarar dintr-un ecran luminos, cum se întâmplă în social-media.
Pe bune, opriți-vă să vorbiți chestiuni de viață și de moarte pe WhatsApp. Nu faceți planuri și nu vă contraziceți într-o fereastră de chat. Sunt mulți cei care se ceartă pe messenger și înțelege fiecare ce vrea. Vă rog eu, dați un reality check înainte de a apăsa sent. Nu vă mai răfuiți din taste, nu e în regulă deloc și nu trebuie să fii psiholog ori coach ca să știi asta. Trageți aer în piept și cereți celuilalt să vorbiți despre chestiunea arzătoare abia când vă vedeți. O să înțelegeți mai bine cum stau lucrurile, poate vă și lămuriți, și e mult mai sănătos pentru dinamica relațiilor. În comunicarea directă se activează intuiția, intră în scenă limbajul non-verbal dar pentru asta trebuie să fii prezent, să asculți, nu să rulezi replici și scenarii în cap. Fiți prezenți! Nu faceți proiecții! Comunicați clar! Cinstit. Un mesaj de 30 de secunde e suficient. Așa zic specialiștii. Iar dacă aveți de formulat o invitație o trimiteți în scris doar dacă-i ceva pretențios, altfel sunați, spuneți direct.
Înainte să închei, vă mai dau un sfat. Scoateți nasul din Facebook cât sunteți la metrou, în autobuz, mașină sau pe stradă. S-ar putea să aveți surprize mult mai plăcute decât în news feed. Uite, de exemplu, eu am scris povestea din subteran pentru NOI Povești după două săptămâni de “documentare” la metrou. Am urmărit și mi-am notat într-un carnețel ce fac și ce zic copiii când sunt la metrou. Iar nu demult, între stațiile Universitate și Piața Unirii, am surprins un discurs motivațional. O tipă vorbea la telefon, plină de patos, despre cât de importantă este relația cu ea însăși, indiferent de cine trece sau rămâne în viața ei. Apoi a continuat citând un studiu care explica cât de nocive sunt pentru sistemul imunitar și numai cinci minute de supărare. Până am coborât, i-a mai spuns celui de la capătul firului că, în 2018, vrea să meargă la dansuri și să citească mai mult. “Cititul face bine, să știi!” iar eu am închis cartea “Franny and Zoey” și-am coborât din metrou cu gândul că n-ar fi rău să mă reapuc de tango în noul an.
“Aveți încredere în voi și în viață. Uneori ne mai face și surprize frumoase!” E un sfat pe care l-am primit recent și mă străduiesc să-l țin mereu în minte.
Fotografii: Pinterest, Movie Quotes
Share it!
