Am început anul 2025, în ianuarie, la Ateneu și l-am încheiat la Sala Radio, în decembrie, la un concert de jazz. Iar la mijlocului anului, bifam primul meu concert de prânz și nu oriunde, tocmai la Concertgebouw, într-una dintre sălile cu cea mai bună acustică din lume, în capitala Țărilor de Jos – la Amsterdam.
Nori deasupra Concertgebouw
Mai vreau la Concertgebouw!
Toamna a fost însă cea mai bogată – am mers la 12 concerte fantastice la Festivalul Internațional George Enescu 2025. Am ascultat Mari Orchestre la Sala Palatului și am aplaudat la Concertele de la Miezul Nopții de la Ateneu. Prin octombrie am ajuns și la SONORO Festival. Nimic din ce s-a întâmplat nu a fost minuțios plănuit, s-a întâmplat pur și simplu și mă bucur că a fost așa.
Luna Enescu e portocalie
Ce nu s-a întâmplat – n-am scris atunci – la cald – aici, pe blog, dar măcar am făcut-o în micro-poveștile de pe rețelele de socializare. Deși am zis că nu mai fac nicio listă cu #NewYearsResolutions, o dorință tot am: să scriu întâi pe blog experiențele demne de dat mai departe și abia apoi să le afișez pe Instagram. Om vedea ce va mai fi.
E ora 21:42, 31 decembrie 2025 și eu caut în telefon notițele pentru articolul despre experiența #Enescu2025. Le-am găsit și le las aici sub formă de listă – 10 faine coincidențe și premiere. De mai mult nu mai e timp că vine Anul Nou peste noi.
1. Percuția a fost revelația Festivalului Enescu 2025 pentru mine. M-a trezit la viață și mi-a dat (mai mult) chef de viață.
2. Am întâlnit spectatori cu binoclu ca odinioară, dar și cu un ochian. De spectatorii cu smartphones nu vreau să mai zic. Și totuși…
3. Ce mi-au mai văzut ochii – o domnișoară care croșeta în timpul unui concert. Și ce mi-au mai auzit urechile – un jurnal de știri pornit dintr-un telefon, tot la Ateneu, tot în timpul unui spectacol.
4. M-am străduit să mă îmbrac frumos la fiecare concert. Ba chiar am avut și câteva tentative de outfit-check, pe Instagram.
5. Am un nou compozitor preferat – Dmitri Șostakovici, tot grație Enescu. Ascultați, vă rog, Simfonia nr. 7 în do major op 60, Leningrad. Eu i-am dat PLAY din nou chiar acum!
6. Am auzit Nirvana la Ateneu și a fost foarte tare.
Privește cerul Atenului!
7. Am scris pentru Lexus România, partener principal Enescu 2025, Jurnal de festival. Călătoria continuă.
Experience Amazing!
8. Mi s-a părut interesant că am încheiat seria concertelor Enescu cu Concertgebouw, unde mi-am început vara. Vara de la Amsterdam. Fără gust, dar cu altfel de plăceri.
9. Bucureștiul a arătat cel mai frumos în timpul festivalului. Plin de instrumentiști, spectatori și melomani. A fost o sărbătoare timp de o lună întreagă!
10. Am bifat și un selfie cu bass boys de la Berliner Academy Of American Music, într-o noapte caldă de septembrie, la 2 pași de Ateneu.
Dacă 2024 a fost cu mult teatru și film, la București, în țară – la Faust – la Sibiu, la Cluj, la Cinema ARTA, la Timișoara, și la Londra, dar și la Cinema Modernissimo, la Bologna, iată că 2025 mi-a adus o mai mare apropiere de muzica clasică. Dar tot la început sunt, mai am mult de ascultat și învățat despre muzica clasică. Și dacă stau bine să mă gândesc nu am prea fost la spectacole de teatru și nici la filme prea des în 2025, destul de bizar și nu am o explicație pentru asta. Ah, am văzut totuși Aznavour și Cravata Galbenă, ambele despre muzică și muzică clasică. Poftim, coincidențe! Sunt gata să văd ce îmi oferă 2026.
Să avem un An Nou grozav, să fim mai buni, mai aproape unii de alții și să ne bucurăm de artă, oricare ar fi ea.
Citiți, iubiți, călătoriți, dăruiți!
Fotografii: Oana Țepeș-Greuruș
Citiți și:
Vizită la The Wallace Collection cu Raluca Năstase, prima româncă la Sotheby’s Londra
Vreau patiserii „scones”, la cafea, și în România!
Oare ați vrea un city-break la Cluj?
Mergeți la Modernissimo, Bologna, (probabil) cel mai frumos cinematograf din lume!
