Sigur cunoașteți expresia amenințătoare “a arăta pisica”. Ei bine, dacă cineva s-ar gândi să facă un casting și să testeze pe bune zicala, Miky The Cat ar câștiga din oficiu rolul pisicii. Doar că Miky nu prea glumește și e dispusă să treacă direct la fapte. Zgârie rău, mușcă, mârâie, îți sare în cap iar dacă-ți trece prin minte să o atingi ți-ar trebui niște mănuși de sudură. Numai cei trei stăpâni îi intră în grații. De aproape 13 ani, nimeni altcineva n-a reușit să o cucerească. Mâța e fană Simona Halep, adoră să-și facă siesta în balcon, trage cafea pe nas și mănâncă ochiuri. Mihaela Codreanu, zisă și mama lui Miky The Cat, mi-a povestit o parte din aventuri, așa că închei aici introducerea și vă las să râdeți, să plângeți și să vă minunați. Urmează o tragi-comedie în trei acte.
Actul 1: “Nu mi-e frică, nu mi-e frică să dorm singurică”
“Miky The Cat e șefa casei și oricine intră pe teritoriul ei, când nu-s stăpânii acasă, e un intrus. Nu contează că omul ăla vine să-i schimbe apa și să-i pună mâncare, se comportă ca un câine de pază. Îți sare la picioare sau în cap, se pune în ușă și începe să mârâie, te scuipă de mama focului. Cel mai funny (mă rog, funny acum, că atunci…) a fost când Miky a fugit pe hol, a urcat la ultimul etaj, și nu mai putea “intrusul” s-o bage-n casă. I-am zis să se întoarcă în apartament, să ia o pătură și s-o prindă cu pătura sau s-o ude cu apă (urăște apa). Numai că bestia s-a întors singură, cât cotrobăia omul, s-a pus în ușă și a început să mârâie – ce cauți la mine-n casă, să te văd pe unde ieși! Altădată s-a dus o prietenă la ea și m-a sunat disperată că nu poate să mai iasă, că o atacă imediat ce face o mișcare – na, Mihaelă, vorbește tu cu ea, poate pe tine te ascultă! – i-a aruncat telefonul pe podea și apoi nu putea să-l mai ia, evident. Cred c-a zis aleluia când a scăpat din casa groazei. După ce mi-a speriat toți amicii mei, a trecut la ai soră-mii. Deci practic am epuizat toți oamenii care ar putea să treacă pe la noi, măcar cât să deschidă ușa și să-i arunce niște boabe (o prietenă a zis – am ascultat la ușă, mârâie deci trăiește). Dar nici cu noi în preajmă nu e mai diplomată. Odată am urcat cu un prieten, a sărit la picioarele lui și i-a făcut papucii praf (tac-su a fost foarte mândru de ea – ce caută bărbați străini în casă?! Bravo, fata lu tata!). Să nu uit că a făcut pipi pe hainele prietenului soră-mii. Oricum, duse-s zilele când găteam și ne invitam prietenii la masă, ferească sfântul s-o atingă vreun străin. Miky The Cat e foarte răzbunătoare, dacă îi faci ceva sau o enervezi. I rest my case”.
Când Miky The Cat e în preajmă nu împodobește nimeni bradul. Și ce dacă mai sunt 80 de zile până la Crăciun!
Și încă n-ați auzit tot. Aventurile marca Miky The Cat erau cât pe ce să ajună internaționale. Când s-au mutat autointitulații părinți la Londra au vrut să o ia cu ei. I-au făcut pașaport, cip, dar s-au temut că ar fi stresul prea mare pentru mâță. Mai ales în avion. Cred și eu! Însă Miky The Cat e bine mersi la București, stă cu mama vitregă, sora Mihaelei, și părinții îi zic degeaba “copil căpșunar”.
Actul 2: “Haters gonna hate”
“Miky The Cat urăște ușile închise, ea trebuie musai să se vânture prin toată casa. Urăște baia! Urăște să i se spună ce să facă, dacă îi zici că n-are voie undeva, începe să comenteze. Urăște pisicile – am găsit acum câțiva ani un pisoi, l-am băgat în bucătărie, că l-a scuipat de cum am intrat pe ușă, și a început să zgârie ușa și să zbiere – ce caută ăsta aici! – i-am găsit casă în aceeasi zi, că era jale. Dar cred că primul pe lista de hate e veterinarul. Degeaba îi explicăm noi că trebuie, că e spre binele ei, nu pricepe nici în ruptul capului. Îi urăște de mică, deși mereu am avut noroc de doctori buni, iubitori de pisici, fie ele și nebune. S-a dus soțul cu ea, la vaccin, și după ce-a ieșit, a început donșoara să urle din toți rărunchii – se uita toată lumea la mine, parca eram bătăuși de pisici, îmi venea să intru-n pământ! Iar ca să evităm oprobriul public, într-un an am chemat veterinarul acasă. I-a făcut injecția (ținută cu forța, evident) și n-a apucat să iasă pe ușă că a scăpat nebuna din mâinile noastre și a reușit să-l zgârie. Era alergic la pisici! De câțiva ani mergem la un cabinet unde sunt echipați corespunzător: mănuși de sudură și cușcă pliantă (se mișcă un perete și o împingem la colț, cât să-i bage acul printre gratii). Veterinarul de colo – mai avem și alte pisici cu personalitate, am văzut și mai rău! Mi-a crescut inima!”
Trageți aer în piept, ce-a fost mai rău a trecut. Dar nu știți încă un mic detaliu, Miky The Cat, alintată și Scandalagița, e moldoveancă mutată la București. Totuși, nu vă grăbiți să trageți concluzii! Mâța deloc blândă s-a născut și-a trăit jumătate din viață la Iași. Când a fost salvată din stradă și luată acasă de Mihaela, pisicuța Miky avea numai vreo zece zile de viață. Nu i se vedeau nici ochii, dar urla cât o ținea gura. Repede s-a înzdrăvenit a trecut la atac: a ros fire, haine, a rupt perdele și afară era scoasă în lesă. Iar de fiecare dată când ieșea la plimbare găsea bani! O dată a mirosit 50 de lei, altădată a tras-o pe Mihaela lângă un copac unde era agățată o valiză. Doar că stăpâna n-a ascultat de mâță și acum se plânge degeaba că a trecut norocul pe lângă ea.
Miky The Cat iubește iarba, scaunul de pescuit și siesta în balcon
ACTUL 3: “Ce naște din pisică mănâncă ochiuri și bea cafea”
“Când era mică, Miky The Cat nu dormea covrig, ca o pisică, ci drept, ca noi, ne copia. Îi place și acum să doarmă în pat sau pe pieptul sclavilor, după ce-i masează cu lăbuțele. Dar cel mai bine își face siesta pe scaunul de pescuit al soțului, iubește scaunul ăla!, l-a zgâriat de o să se rupă sub ea într-o zi, dar dacă i-l iei, o apucă pandaliile – și-a cumpărat tac-su alt scaun, ăla s-a confiscat. E înnebunită după conservă (numai să nu fie de pește), deși o vede foarte rar, a zis doctorul că nu-i sănătoasă conserva, boabele au tot ce trebuie în ele (îl urăște din tot sufletul ei ăla mic și negru). Îi plac măslinele, maioneza, strugurii, și mai ales gălbenușurile de la ochiuri. Cum aude tigaia, se pune pe scaun și așteaptă să fie servită. Iubește pronto, tu ștergi masa, ea se tăvălește pe ea și-o face numai păr. Iubește mirosul de clor, parcă e drogată. Se dă în vânt după cafea – bagă lăbuța în cană, dacă poate, că dacă o vede mă-sa…, și se linge de numa numa, iar dacă scap cafea pe jos, o trage pe nas, cu chiu cu vai o dau deoparte, să șterg. E moartă după canapele, le face praf. Iubește cutiile, deși a refuzat să stea în cutie în prima noapte cu noi și-a făcut pipi în pat. Oricum e plină casa de corturi, balansoare, covorașe, rar se uită la ele, cutia rules! Nu contează că nu-i încape nici coada în ea, se chinuie până intră, pocnește cutia sub ea, și stă mândră pe mormanul de carton – v-am zis că încap! Îi place la nebunie să stea în balcon, dacă mai are și niște iarbă…e cea mai fericită! Și e fan Simona Halep! Uite dovada”.
“De câțiva ani se uita la tv, ar fugi și ea după minge, așa-i umblă ochii! Nu a fost interesată de televizor, oglinzi, sau telefoane, ani de zile, acum, dacă lași telefonul pe pat, cu un video ceva, se uită, și când se oprește filmul, și se face ecranul negru, îi dă o labă de-l zboară cât colo. Din când în când îi place să se alinte. N-ai chef sau ai treabă? Problema ta! Se urcă pe noi, în brațe, pe gât, în cap, se urcă pe laptop și îți aranjează niște setări de nici Zuckerberg nu te mai rezolvă. La fel, când are chef de joacă, aleargă, se scălămbăie până o bagi in seamă. Ce altceva mai face? Se ascunde și te lasă să te dai cu capul de toți pereții, unde-i copilul?!, am uitat ușa deschisă?! După ce se distrează bine, își face milă și iese ca o delicată – m-a căutat cineva? Am zis că-i place balconul. S-ar muta acolo dacă ar putea. Cum intră unul pe ușă, cum se duce la balcon – bine c-ai venit, deschide ușa! Doar că uneori sare și în balcon la vecini, și cum ăia nu-s acasă, sare și matuș-sa după ea (îi e teamă că se duce obrăznicătura dintr-un balcon în altul). Orice ar fi, o iubim toți. Miky The Cat e o deosebită! Iar noi deep inside suntem niște sclavi care au nevoie de un stăpân.”
Să știți că Miky The Cat are pagină de Facebook. O găsiți AICI și merită să-i dați LIKE-uri, inimioare și angry faces, măcar de frică. O așteptăm și pe Instagram să se bată în followers cu alde Garfield. Iar pe Mihaela Codreanu, mama lui Miky, o citiți pe www.vacantevacante.com, unde povestește la fel de savuros despre călătorii și experiențe de tot felul peste mări și țări.
Fiți cu ochii pe www.goinfashion.ro, curând, urmează o nouă poveste adevărată despre pisici. Iar dacă v-a plăcut pe la noi, vă aștept cu un LIKE, AICI, pe pagina de Facebook.
Citiți și:
Viață de pisică. Piper, motanul meloman
Viață de pisică. Fasole, un motan somnoros și “fioros”
Viață de pisică. Choupette, cea mai răsfățată pisică din univers.
Like și share! Dacă nu, vă spun lui Miky! Miky The Cat.
