Roșcatul chipeș din fotografie este motanul Dianei Bogdan. Se știu de mai bine de șapte ani și sunt colegi de apartament. S-au cunoscut într-un ianuarie geros, pe când motanul avea trei luni și Diana credea că toate pisicile sunt ciudate și perfide. Dar când te întâlnești cu un pui mic și slab, scapi de frici și-ți schimbi repede părerea. Ba chiar ajungi să-l adopți pe “mieunat” și faci din ghemul energic și neprietenos, un motan sociabil, tare cuminte, blând și (puțin) gras. Neschimbată a rămas doar gelozia lui: “Mi s-a părut mereu că nu-și dă seama că nu facem parte amândoi din aceeași specie și se comportă adeseori ca și cum am fi un cuplu – devine gelos dacă acord altcuiva atenție mai ales imediat după ce ajung acasă, dar și în general.”
Dar n-a fost botezat “Invidiosul” și nici “Înfumuratul”, ci Fasole. “Când fusese găsit (într-un beci), oricât de incorect politic va suna, fusese numit Auschwitz (era foarte mic și slab). Inițial i-am spus, generic, pisicul (așa cum îl mai strig și acum. Nu, nu răspunde decât rareori). Apoi, când a crescut un pic, și-a căpătat numele datorită culorii blănii de pe spate și cap – un roșcat-portocaliu asemănător cu mâncarea de fasole”.
Și dacă tot a venit vorba despre mâncare, să știți că motanul Fasole servește mai degrabă porții generoase de somn. Nu-i place peștele, ci somnul lung cu vise. Dimineața, la prânz și seara. Pentru că noaptea se apucă de jogging. Cel puțin câteodată. “Fasole dezvoltă ocazional tabieturi, dar se dezobișnuiește repede. Mai precis, pe la 3-4 dimineața, pentru efect garantat, începe să alerge prin casă și virează brusc pe parchet, cât să se audă mai abitir. Este singura lui extravaganță pisicească. Cât despre ore de somn, eu sunt convinsă că nu prea face altceva când sunt plecată, cel puțin 10 ore zilnic. Plus seara, când eu îmi ocup timpul cu altele. Plus noaptea, când eu dorm. În total, cred că bate spre 20 de ore”.
Asta da viață de motan! Fasole are și locuri preferate de visat: spătarul canapelei, șifonierul, dar mai ales înfășurat în jurul unuia dintre brațele stăpânei. “Până adoarme se lovește în mod repetat de fruntea mea și miaună răgușit. Sunt declarațiile supreme de iubire și dor pe limba lui”. Iar când nu-și face siesta, roșcatul se plimbă prin debaraua-dressing, deși n-are voie, și mai miaună. Diana e convinsă că, dacă ar vorbi, Fasole ar fi sâsâit și pițigăiat, iar oricât de grav ar fi subiectul discutat cu el, totul ar suna de-a dreptul ilar.
“Știu că mă simte și fără să-i vorbesc, așa că nu avem dialoguri prelungite. Sună puțin confuz zoologic, dar îl alint “cățelule!” și mi se pare că protestează adeseori ca și cum mi-ar reproșa că nu-l iau în serios, dar prea se plimbă după mine peste tot, ca un Grivei veritabil”.
Fasole e cuminte și somnolent, dar când o s-aflați cum s-a luptat cu un porumbel o să vedeți că alintul i se potrivește. Plus supranumele din titlul – fiorosul: “Povestea e așa: tocmai mă așezasem pe canapea cu laptopul în brațe. Deodată, văd pisicul cum se trezește de lângă mine, o zbughește spre bucătărie și începe să răstoarne, să bufnească și să hârâie. Ajung și eu rapid acolo, exact cât să-l prind ciufulind un porumbel pe care apucase deja să-l accidenteze ușor. Long story short, mustăciosul a fost îndepărtat și porumbelul a luat-o la sănătoasa după ce m-am jelit la telefon povestind despre el, m-am străduit vreo două ore să-l conving, să-i las spațiu, să-l încurajez și am sfârșit exasperându-l, probabil. Apoi, Fasole horcăia suav în somn și tresărea periodic. The fight is never over.”
Fasole, după “lupta” cu porumbelul
Pe lângă odihnă cât cuprinde, motanului portocaliu îi mai plac scărpinatul pe spate și pe gât, plus mâncarea umedă: “De ani de zile mănâncă boabe pentru pisici sterilizate (variez brandurile), pe care le combin cu pliculețe de mâncare umedă, pentru mai multă hidratare și diversitate. Uneori, rar, ca treat, îl las să lingă o bobiță de unt. Este un pisic foarte cumsecade, care nu fură mâncare și nu strigă la mine să-i dau din a mea – oricât de crazy cat lady aș părea, sunt convinsă că înțelege atunci când am o discuție cu el și îi explic, printre altele, că el are mâncarea lui, eu pe a mea, we don’t mix it.”
Cum somnul de frumusețe nu lipsește niciodată, pisicul n-are cine știe ce ritualuri cosmetice. Totuși nu scapă de scurtat blana și duș. “Îl tund de 2-3 ori pe an. Nu apreciază foarte mult, dar stă cuminte dacă vorbesc cu el (de obicei eu mă ocup de luguirea lui Fasolică și vreun partener de lucru se ocupă de activitatea propriu-zisă). Apoi, îi administrez și un duș și o șamponare, pe care, din păcate, le urăște cu toate cele nouă vieți”.
Ce mai urăște Fasole la fel de mult? Să-i fie atinsă coada, muzica dată la volum maxim și să o vadă pe Diana plângând: “Mi-a fost de ajutor cu simpla prezență într-o perioadă în care nici zilele, nici nopțile nu mi-erau foarte liniștite. Se bucură mereu când mă vede, mă așteaptă la ușă când lipsesc și cred că, atât cât poate o ființă arogantă ca o pisică să o facă, mă iubește și el.”
După dezvălurile de azi, sigur Fasole s-a ales deja cu fani, printre ei și câțiva invidioși pe stilul lui de viață relaxat și cu multe ore de somn. O viață în puf, la propriu. Cum o fi să moțăi toată ziua în perne?
Fiți cu ochii pe www.goinfashion.ro, curând, urmează o nouă poveste adevărată despre pisici. Iar dacă v-a plăcut pe la noi, vă aștept cu un LIKE, AICI, pe pagina de Facebook.
Citiți și Viață de pisică. Piper, motanul meloman, plus povestea care m-a inspirat să scriu și despre alte feline alintate Viață de pisică. Choupette, cea mai răsfățată pisică din univers.
Share and meow!
