Vineri am văzut „Lexiconul amar”, duminică „Tertium Non Datur”. Ambele spectacole sunt regizate de Silviu Purcărete și puse în scenă la Teatru Odeon. Vă spun încă de la început că-i musai să vânați biletele pentru că se dau cu viteza internetului imediat ce sunt scoase la vânzare. De exemplu, pe 22 decembrie se joacă din nou „Lexiconul amar” și deja e sold out. Acum că l-am văzut știu și de ce. Am simțit că am luat „Faust”-ul lui Purcărete de unde l-am lăsat la Sibiu, și-am văzut continuarea din confortul unui scaun plușat de teatru bucureștean și nu de pe scândura halei sibiene. Am revenit în „Valea Plângerii” în căutarea „Tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte”. „Lexiconul amar” are ceva din „Faust”. Te aleargă în cor vorbele, bolile, inteligența artificială, într-un delir din care nimeni nu scapă viu deși ecranul telefonului ne face, aparent, nepăsători și nemuritori. Și să vrei să mori nu mai poți. Cât despre bătrânețe pare să nu mai miște pe nimeni cuvântul. Nu mai murim cu lumânarea aprinsă ci cu luminița telefonului la cap.
„Lexiconul amar”. Credit photo: Mihaela Marin
Textul inspirat din basmul lui Petre Ispirescu te pune pe gânduri. Nu mai avem cu cine să stăm de vorbă. Fără să vreau am suprapus realitatea alegerilor complicate și anulate din acest sfârșit de an peste fiecare scenă, cu „aha”-uri de confirmare la replicile dure. „Vocabularul a fost foarte bun” e concluzia unei doamne în etate, care înainte să coboare scările Odeonului îi cere o mână de sprijin bărbatului care o însoțește. E momentul când realizez că mi-am uitat umbrela, mă întorc după ea și pescuiesc în treacăt o nouă părere: „Purcărete are o chestie cu doctorii”.
Anatomie
Scena cu bucătăria măruntaielor noastre e duios de înfricoșătoare. Ficatul se frige pe plită iar cordul e cel mai greu de gătit. Mergeți să vedeți „Lexiconul amar” și-o să înțelegeți mai multe despre lumea în care trăim: „Oare dacă dispare cuvântul moarte din vocabular, moartea moare?”
Citiți afișul! Fiecare are un rol important
Teatru’ e o soluție! A treia cale (nu) există.
Duminică la „Tertium Non Datur” aș spune că doar muzica a fost curat purcăretiană. Comedia în 5 acte te ține în priză 2 ore și un sfert. Râzi și privești fără să clipești. E umor fin și rechizită din plin. E un spectacol alert, în crescendo. Uncheașul din „Lexiconul amar”, interpretat de Claudiu Bleonț, e un fel de staroste și în „Tertium Non Datur”. Iar lui Pavel Bartoș i se potrivesc de minune toate personajele. Amantul timid trecut de o anumită vârstă e genial. Mi-au plăcut mult toate cele 5 povești, dar, dacă ar fi să aleg, aș spune că prima este delicioasă de-a dreptul. Costume cu mâini mici de păpuși și replici de ținut minte. Mai ales acest cântecel din debutul spectacolului, interpretat cât să ne intre bine în cap, cu voce stridentă și nevinovată de actrița Ruxandra Maniu: „Noi ce nu știm pe ce lume trăim” / „Noi ce nu știm ce căutăm și ce trebuie să găsim”. Se recunoaște cineva?
O distribuție grozavă
Au fost multe dialoguri spumoase, așa că la un moment dat mi-am scos din geantă un carnețel, un pix și am notat câteva dintre ele. „Cu tot ce NU știu s-ar putea scrie o bibliotecă, cu tot ce știu abia s-ar putea scrie o carte” spune un tânăr falit și amorezat. Carevasăzică le-am notat și acum le dau mai departe ca să vă fac poftă să mergeți la teatru pentru o porție de relaxare și umor inteligent. În limba latină „Tertium Non Datur” înseamnă a treia cale nu există. Așadar, mergeți la teatru. E calea sigură să-ți alini sufletul și să-ți îmbogățești mintea.
Următoarele reprezentații „Lexiconul amar” și „Tertium Non Datur”, regizate de Silviu Purcărete, se reiau în ianuarie 2025 la Teatru Odeon. Fiți pe fază când se pun în vânzare biletele.
Fotografii: site-ul Teatrului Odeon
Citiți și:
Actorul Alecsandru DUNAEV: „The show must go on(line)!”
Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei
„Acum”-ul. „Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții
Ionuț TOADER, vlogul actorului la tinerețe
