Typography Bucharest – cum se scrie fain-frumos prin Capitală

Fain-frumos și numai de bine. Așa cum nu (mai) suntem obișnuiți să vedem într-o mare de știri negative cu și despre București. Le știți și voi. Apă caldă rece, borduri, clădiri abandonate, lucrări neterminate, trafic, prea puțin verde, estetică îndoielnică – lista e nesfârșită. Însă proiectul de caligrafie urbană Typography Bucharest ne arată cum se scrie ca-n manual prin orașul nostru drag – sigle, sloganuri, titluri, cifre, nume și texte bucureștene, bune de admirat și purtat. Literă cu literă. Nu de alta, dar Bucureștiul rămâne la modă și merită să-l vedem în social-media scris corect, citeț și imprimat pe tricouri retro-cool. Ce ziceți – „Ciclop” sau „Cireșica”? Ar merge într-un outfit original! #MadeInBucharest

Bună ziua, București!

Iar dacă tot suntem în plină campanie electorală, să știți că eu votez cu 4 tineri talentați și care știu să vândă și să promoveze Bucureștiul. Alex Făsui – fotograf specializat pe streetwear & produs, Alina Hudek – designer, Cristi Radu – urban storyteller & project manager și Vlad Sorescu – specialist în comunicare vizuală, altfel spus, echipa Typography Bucharest, o gașcă creativă care ajută Capitala să nu-și piardă fanii „înrăiți”. Mai bine se vede, dom’le, Micul Paris prin ochii lor de vulturi – pe plăcuțele străzilor, la „Croitoria” din pasaj, în literele elegante care descriu „Gara de Nord” pe frumoasa clădire uitată, ori decupând o felie din substantivul propriu București.

BUC. București. Not Budapest.

După ce le-am oferit like-uri și inimioare pe Instagram și Facebook, i-am scris lui Cristi Radu să-mi dea mai multe detalii despre caligrafia Bucureștiului și noul proiect. Nu e prima oară când povestim. Știam că e mai mult decât se vede într-o fotografie. În urmă cu trei ani, când întâiul urban storyteller împlinea un deceniu de aventuri bucureștene, l-am luat la întrebări despre Capitală și raindenbucharest.

Cristi Radu, urban storyteller & project manager Typography Bucharest

Și acum, ca atunci, veștile nu sunt prea bune: „Semnalistica și frontispiciile clădirilor publice nu au arătat parcă nicicând mai rău. E o nepăsare generală care dă la o parte automat orice simț estetic de bază. Firmele, plăcuțele, semnalistica de altădată dispar pe zi ce trece, pierdute în malaxorul unei societăți de consum care n-are timp, nici răbdare să înțeleagă și să păstreze ce e vechi și bun, nu numai pentru design-ul vintage dar, la un anumit nivel și din respect pentru istoria Bucureștiului. Administratorii orașului, preocupați de propria agendă politică, nu vor fi prea curând susținătorii restaurării și repunerii în valoare, ci mai degrabă ai traducerii în realitate a sintagmei tabula rasa, apoi înlocuirea cu forme fără fond. ”

Cristi e realist, dar și optimist. Insistă să ne arată orașul frumos – fie de sus, în unghiuri care-l pun în cea mai bună lumină – raindenbucharest, fie de aproape – Typography Bucharest, cu scrisuri ce-i fac cinste și-l țin în viață. Nu e totul pierdut! Însă povestea se scrie cu CAPS, arătând urgența schimbării. O să descoperiți un interviu cu semne bune pentru București, curiozități, exemple de caligrafii sud-americane, scări de bloc cu font-uri chic, fotografii grozave care recompun trecutul, plăcuțe interbelice, ba chiar și povești bucureștene din viitor. Que Sera, Sera!

București, să (ne) trăiești! 

Oana Țepeș-Greuruș: Care e povestea proiectului Typography Bucharest? Ce urmăriți scoțând la iveală ce și cum se scrie prin București? În descrierea de pe Instagram apare clothing brand? Ce puneți, de fapt, la cale? Prezintă-ne echipa.

Cristi RADU: Sincer, ideea e un pic mai veche. Eu sunt pasionat de vintage/retro în general și de ceva timp pozez font-uri vechi prin București, sub toate formele, în timpul explorărilor urbane. Venind spre prezent, am definit Typography Bucharest prima oară acum câțiva ani. Ideea a evoluat, s-a transformat și s-a conturat în mintea noastră, a echipei actuale, ca un concept hibrid. Pe iterația curentă, proiectul nostru urmărește să aducă împreună cultura urbană stratificată a unui București complex și surprinzător, design-ul utilitar minimalist și legende caligrafice uitate într-o estetică nostalgică personală simplă, relatable, accesibilă oricui. E ca o dimensiune nouă. Da, pe Instagram apărem cu Clothing Brand pentru că Typography Bucharest înseamnă și tricouri! Îți arătăm orașul literă cu literă și venim cu niște modele nice de tot, care să te facă să vrei să porți orașul. Poate sună meta, dar chiar așa e. Echipa e ce trebuie, oameni typography-savvy peste tot – eu, Cristi Radu – urban storyteller & project manager și în ordine alfabetică a numelui de familie:

Alex Făsui, fotograf specializat pe streetwear & produs

Alina Hudek, designer

Vlad Sorescu, specialist în comunicare vizuală

Pe Instagram ați început să arătați caligrafie bucureșteană de la începtul anului, pe Facebook, abia v-ați lansat. Care e feedback-ul? Ce spune lumea care vă urmărește? Care a fost font-ul cel mai popular printre followers?

În ianuarie 2020 a venit timpul să ne apucăm serios de treabă și să construim ceva solid. Cu tot haosul generat de pandemie, pentru câteva luni am mers doar cu contul de Instagram, în timp ce am lucrat la pregătirea ieșirii în viața reală, cu tricourile. Feedback-ul de la oameni e și a fost excelent, practic redescoperă Bucureștiul la nivel micro, un fel de zoom in printre mesh-uri publicitare, păienjeniș de cabluri și tag-uri de graffiti, iar asta e foarte wholesome.

Firme vechi pe lângă care au trecut ani buni au devenit brusc vizibile că le-au văzut la noi pe Insta, de exemplu. Cea mai populară postare de până acum e cea cu numele arhitectului Petre Antonescu gravat în piatră pe creația lui, palatul Primăriei București. Font-ul folosit e o interpretare super interesantă a ceea ce azi am numi typeface-ul Romanian Archaic, adiacent stilului neoromânesc.

În numele arhitectului

Spune-mi care e planul. Cum se întâmplă să vânați caligrafia prin oraș? Mergeți la sigur sau vă lăsați surprinși? De unde luați informațiile pentru descrierile foto?

Planul e de fapt un mix între ce ai zis, deși uneori nu ne e clar nici nouă. Dacă vedem prin oraș ceva de interes pentru Typography Bucharest, pozăm cu telefonul sau cu camera foto. Uneori mergem la pont, alteori pur și simplu descoperim comorile astea retro. Dacă nu iese bine poza, notăm și revenim când putem. E important că avem deja un bulk din care să selectăm poze de postat pe Instagram și pe Facebook, pornind de la o „colecție” de font-uri vintage pozate pe care o am, noroc cu exploratul orașului în lung și-n lat. Informațiile pentru descrierile foto, așa cum poate bănuiești, le furnizez eu, că mai știu câte ceva din cei peste 13 ani și jumătate de documentare și promovare a Bucureștiului. Uneori confrunt cu poze de epocă din arhiva personală pentru a încerca o datare cât mai exactă. Mergem pe o abordare bilingvă, română + engleză, pentru a avea conținut accesibil, contextualizat corect și pentru non-vorbitorii de română, dar pasionați de caligrafia urbană.

Colț delicios de București, anii ’60

Nostalgie. Hotel Lido, 1973

De-a lungul vremurilor, s-au tot schimbat plăcuțele cu numele străzilor din Capitală. Cunoști multe dintre ele – care crezi că sunt mai potrivite Bucureștiului de azi? Cum ar trebui să arate acestea, așa încât să ne spună, poate, și un pic de istorie, dar și să-l reprezinte?

Schimbarea, nu neapărat în bine, e una dintre trăsăturile principale ale Bucureștiului. Plăcuțele cu numele străzilor sunt însă o categorie aparte. În secolul XX am avut, în mare, vreo 3 modele principale, cu unele variațiuni: plăcuțele din anii ’30, din email albastru, inscripționate cu font alb de factură art déco, plăcuțele din anii ’50-’60, tot din email albastru, cu font alb minimalist all-caps specific epocii și plăcuțele din anii ’90, din tablă și ceva font de Word 95, un prim pas al autorităților spre un experimentalism nefericit în zona asta. După anii ’90, plăcuțele stradale s-au diversificat, fiecare sector a adoptat un model, nu mai există nicio aliniere la nivel de oraș. Pe mine m-ar bucura mult dacă s-ar reveni la design-ul și calitatea plăcuțelor din interbelic sau din postbelic, au fost cele mai de impact. Istoria e bine spusă short & sweet, prin menționarea funcției/profesiei persoanei care dă numele unui loc sau a unor informații adiționale (ani etc.), dacă e cazul. Un fel de snack cultural urban.

Plăcuță interbelică, anii ’30

Plăcuță postbelică, anii ’60

Dar cum crezi că ar trebui să arate caligrafia la scările blocurilor? Ar putea aceasta să îmbunătățească look-ul cartierelor?

E o utopie să credem că se va alinia vreodată caligrafia de la scările blocurilor la nivel de oraș. Chiar și în perioada comunistă, de când datează majoritatea blocurilor, plăcuțele personalizate cu numele străzii și numărul imobilului, eventual cu scara și numerotarea apartamentelor, erau diferite de la zonă la zonă, de la proiect la proiect, mai ales stilistic, pentru că s-a construit din anii ’50 până în anii ’80. Look-ul cartierelor ar putea să fie îmbunătățit de o caligrafie minimalistă, de impact, dar filosofia less is more a fost deja înlocuită de more is more, așa că eclecticul extrem e trend-ul la modă.

Scară bloc, Drumul Taberei, anii ’60-’70

Scară bloc, Bucur Obor, anii ’60

Scară bloc, Piața Unirii, anii ’80

Ai un top trei cele mai faine font-uri descoperite în București? Dă-mi detalii.

E greu de făcut un top, așa că-ți zic în ordine aleatoare: frontispiciul cu litere volumetrice „Cinema București” de pe bulevardul Elisabeta, display-ul gen totem „Piața Pajura” și frontiscpiciul „ Ateneul și Cinema Vergu” de la Piața Muncii (Hurmuzachi). Desigur că mai sunt multe altele, dar astea trei mă fascinează mereu și prin prisma istoriei din spatele lor.

Cadru de film mut 

Oldie but goldie

Senin și citeț

Cât de importantă este caligrafia într-un oraș. Dă-ne câteva exemple de „Așa, da!” – de la alții și de la noi. Există o legislație în domeniu? Sau se scrie după preferința și gustul edilului.

Caligrafia urbană și modul cum e pusă în evidență contribuie la imaginea unui oraș. Probabil te aștepți să-ți dau un exemplu de „Așa, da!” din Europa vestică, Paris, Londra, Berlin etc. Nope! Te duc în America de Sud. Am văzut recent pe Instagram sigla cu litere cursive a Confiteriei „Saint Moritz” din Buenos Aires, capitala Argentinei. E din 1959, a fost restaurată țiplă și integrată în aspectul actual al localului unde se servesc cafea, ceai, produse de ciocolată, patiserie sau sandvișuri.

Hello Buenos Aires! Credit photo: Alejandro Arcuri

La București e greu de găsit un exemplu de bune practici, cât timp proprietarii/ administratorii spațiilor comerciale de la parterul clădirilor schimbă des firmele luminoase sau semnalistica în general. Totuși, un caz fericit e merceria „Steluța”, de pe bulevardul I. C. Brătianu, care menține font-ul cursiv al anilor ’50-’60 și chiar îl reîmprospătează periodic.

La București, numai una e Steluța

Aș menționa și atelierul de  Croitorie Femei din Pasajul Villacrosse, centrul vechi. Firma cu literele old school și vitrina dau un vibe de anii ’70-’80.

„Așa, da!”

Păstrarea memoriei locului și a unei identități vizuale care conectează generațiile prezentului de o epocă trecută e importantă. Există regulamente adoptate de Consiliul General al Capitalei, aplicabile în special centrului istoric, însă nu se respectă. În general, nu avem legislație dedicată caligrafiei urbane, care să stabilească niște reguli de bun-simț în dispunerea firmelor, fără a diminua creativitatea. Din păcate, edilii nu corelează caligrafia urbană cu imaginea orașului pe care-l administrează.

La capitolul „Așa, nu!”, îmi vin în minte noile bănci din Sectorul 1, brand-uite și urâțite fix cu numele Sectorul 1, scris pe lateral. Ce alte exemple noi și negative mai sunt?

Da, băncile alea sunt horror. Lista cu exemple de „Așa, nu!” tinde la infinit, așa că prefer să vorbesc la modul general în loc să mă axez pe cazuri punctuale. La noi, autoritățile sunt cele care dau tonul. Semnalistica și frontispiciile clădirilor publice nu au arătat parcă nicicând mai rău. E o nepăsare generală care dă la o parte automat orice simț estetic de bază. Firmele, plăcuțele, semnalistica de altădată dispar pe zi ce trece, pierdute în malaxorul unei societăți de consum care n-are timp, nici răbdare să înțeleagă și să păstreze ce e vechi și bun, nu numai pentru design-ul vintage dar, la un anumit nivel și din respect pentru istoria Bucureștiului. Administratorii orașului, preocupați de propria agendă politică, nu vor fi prea curând susținătorii restaurării și repunerii în valoare, ci mai degrabă ai traducerii în realitate a sintagmei tabula rasa, apoi înlocuirea cu forme fără fond.

Știm cum arată Bucureștiul lui Cristi Radu, îl admirăm zilnic pe raindenbucharest. Spune-ne cum se scrie? Ce font are și ce slogan ai pune la intrarea în oraș?

Bucureștiul meu e cel actual, orașul pe care iubim să-l urâm, haosul ăsta șarmant, deci probabil că la intrarea în oraș ar exista un panou prea luminos, Cocor style, pe care ar scrie prea mare, cu un font basic – hai, nu Times New Roman, ceva mai șic, Arial Bold, musai turtit/alungit, în mai multe limbi: „Cea mai bună shaorma urbană pe care ai s-o guști vreodată”.

Citiți și: Un deceniu pentru București. Cristi Radu despre orașul pe care iubești să-l urăști

Care-i planul Typography Bucharest? Ce ne (mai) pregătiți?

Planul e să definim un brand unicat pe plan local, ceva ce nu s-a mai făcut până acum la nivelul ăsta. Explorăm firme și semnalistică vintage, readucem la lumină creativitatea și arta stilurilor font-urilor din trecut care încă se găsesc pe străzile, zidurile sau clădirile din București și le reinventăm sub formă de tricouri NeoRetro cool pentru oricine vrea să poarte o felie personală din orașul ăsta cu o mie de porți, vorba melodiei. Concret, colaborăm cu super echipa de la Printoteca, ne-a plăcut mult ce am văzut la ei și cât de profi abordează promovarea artiștilor grafici prin sprijinirea cu logistica necesară: producția și livrarea produselor. Deja avem câteva modele de tricouri în shop-ul nostru online din Marketplace-ul Printoteca, printre care vestitul frontispiciu „Ciclop” de pe bulevardul Magheru și firma legendarului bistro „Cireșica” de pe bulevardul Elisabeta, toate cu un twist. Modelele se vor diversifica pe parcurs, în funcție și de feedback-ul de la lume, că doar avem de unde alege. Check’em out! Aici!

Ciclop, t-shirt pentru el

Cireșica, t-shirt pentru ea

Sau mai bine „Nu staționați!”, doar tricourile sunt de (la) București

Dacă „Mașina Timpului” (n.r. o serie de evenimente despre Bucureștiul de odinioară – legende, fotografii, povești) ar călători și în viitor, ce ne-ar povesti Cristi Radu, în anul 2024, despre București?

Uite, niciodată n-am setat Mașina Timpului pe Bucureștiul viitorului, dar cred că dacă aș face asta, Cristi Radu din 2024 ar povesti despre capitala post-pandemie cu o oarecare blazare dată de faptul că, cel mai probabil, nu s-a schimbat mare lucru, bazat pe cum se mișcă lucrurile în prezent. Sau poate că s-a schimbat prea mult în rău și prea puțin în bine, dacă mă uit ce e acum. Încerc să fiu cât se poate de realist, e esențial în documentarea capitalei. Important e să nu vină vreun cutremur mare, că se schimbă scenariul. Aș vrea să povestesc cum Typography Bucharest a readus în discuție importanța păstrării unor comori retro în spațiul public.

Trafic 

În final, dă-ne cel puțin o veste bună din Bucureștiul de azi. Trebuie să fie măcar ceva demn de laudă petrecut în ultima vreme, fie și în pandemie.

Pare SF, dar sunt chestii de lăudat, care s-au întâmplat anul ăsta, chiar în timpul lockdown-ului din primăvară. De exemplu, s-a finalizat pista de biciclete de pe Calea Victoriei, acum merge și dincolo de bulevardul Elisabeta, până jos la Dâmbovița, Piața Națiunile Unite, ba chiar traversează podul peste râu. E un pas mic, dar remarcabil, care încurajează intensificarea transportului alternativ, ecologic. More, please!

Mai multe povești bucureștene și fină caligrafie urbană descoperiți aici, pe contul de Instagram Typography Bucharest și aici, pe pagina de Faceboook.

Fotografii: prin Typography Bucharest

Citiți și: 

Un deceniu pentru București. Cristi Radu despre orașul pe care iubești să-l urăști

Despre typography, art lettering și caligrafie cu Bianca Dumitrașcu 

#OrașulFetelor: Bucureștiul e delicios. Câteodată

#OrașulFetelor: Chestii, delicii, vicii

#OrașulFetelor: Anca Dumitrescu, LOVE STORY din București

#OrașulFetelor: Hai afară, pe terasă, în aer liber 

#OrașulFetelor: Cocktail, cocktail-uri dimineața, la prânz și seara

Bucharest is typing… Share it NOW!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *