Tu cum îți alegi cărțile pe care le citești?

Eu merg mai mult pe mâna hazardului atunci când aleg cărțile pe care să le citesc. Cel puțin în ultima vreme, nu le (mai) caut neapărat. Îmi ies în cale pur și simplu. La librărie, în filme, la spectacole de teatru sau prin interviuri. Apropo, vi s-a întâmplat să “stalker”-iți pe cineva, să dați și peste ce citește și să citiți și voi? Mie, da. E și asta un fel de a cunoaște oamenii fără să-i cunoști. Mai adaug un pic de intuiție și gata lista mea de lecturi. Și dacă tot am pomenit de liste, am și așa ceva. Am primit cândva una cu 100 de cărți pe care-i musai să le citești într-o viață, doar că m-am abătut de la ea și am lăsat voia întâmplării să-mi ghideze lecturile (ne)obligatorii. N-am apucat să verific, posibil să fi bifat chiar și așa câteva dintre ele. În orice caz, cum se spune despre Internet și media de socializare că nu se termină niciodată, nici cărțile nu se termină niciodată. Și dacă am vrea, n-am putea să citim tot ce-i pe lume. Nici nu e cazul, desigur. Dar cum știm ce să citim? Cum alegem cărțile? Vorbesc despre lecturile de plăcere, nu cele impuse de meseria sau vocația fiecăruia dintre noi.

Vrem mai mult timp să citim!

Semimaraton de lecturi – altfel de Advent Calendar – cu cărți

În ultimii doi ani, m-am aruncat într-un semimaraton de lecturi, un altfel de Advent Calendar cu 25 de cărți de citit până la Crăciun. A fost un exercițiu grozav, dar și greu de îndeplinit (am citit numai 19!). Prima dată când am făcut asta, în decembrie 2022, m-am dus la romane cu zeci și chiar sute de pagini. Dar când îți propui public să citești o carte pe zi, n-o mai dai la întors. Țin minte (mă ajută și memoria Instagramului. Găsiți titlurile consemnate pe pagina Goinfashion) că citeam pe ceas. Când acasă, uneori la librărie, în cafenele, în tren, în metrou. A fost momentul când m-am lăsat complet pe mâna hazardului și bine am făcut.

Cărțile pe care le-am citit atunci s-au adus una după alta. Volumele de proză scurtă recomandate de Dan Coman în seria “Bibliotecă de scriitor”, de pe blogul Cărturești, ori Robinson Crusoe, de Daniel Defoe, recitită după ce găsisem numeroase trimiteri, nu cu mult timp în urmă, în “Minima moralia”, semnată de Andrei Pleșu. Iar după ce l-am dovedit pe faimosul naufragiat, de Saramago m-am apucat. De ce? Mă plimbam pe strada Paris, iar pe gardul Ambasadei Portugaliei la București, am zărit mai multe afișe cu și despre 100 de ani de la nașterea lui José Saramago (16 noiembrie 1922). Nu citisem nimic de el până atunci și m-am dus țintit la librărie. Zi de zi, vedeam cum poveștile se legă, la fel emoțiile, învățăturile, lecțiile. Cărțile au sosit la timpul potrivit și-am lucrat cum nu se poate mai nimerit. Plus că, m-am împrietenit cu doi dintre autorii români citiți atunci, pe Facebook, și-am fost foarte mândră. Dan Coman și Mihai Radu, între timp, cu spectacole sold-out la TNB, la care încă n-am prins loc: “La câțiva oameni distanță de tine” și “Repetiție pentru o lume mai bună”.

În decembrie 2023, mi-am învățat lecția, și-am ales povești pentru copii, mai scurte. Anul trecut, calendarul meu de Advent cu lecturi a fost sprijinit de Editura Frontiera cu 25 de cărți minunate. Din nou, deși le-am citit la nimereală, am observat că s-au suprapus perfect peste perioada pe care o traversam și mi-au răspuns la multe întrebări. Anul acesta, am zis să dau cititul pe scris și să public pe blog un articol nou pe zi până în Ajun, cu gândul să mai îngraș planul de conținut, de care, recunosc, nu m-am ținut așa cum vitejește mi-am propus în ianuarie. Vedem dacă o să-mi iasă. Nu prea ajută inspirația nici vremurile complicate pe care le trăim.

Cum ar fi să citim o carte pe zi?

Un scriitor pe sezon

Cred că am devenit o cititoare (mai) rebelă, cu fel și fel de apucături, după aceste două experimente. Vara trecută, de exemplu, am citit (aproape) tot ce-a scris Milan Kundera. Am luat decizia spontan, după o vizită la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, în fața raftului plin cu romanele sale. După cum poate știți, scriitorul ceh a murit pe 11 iulie 2023 , iar moartea, la fel ca Nobelul și cifrele rotunde, îi readuce pe autori din nou în atenția lumii. Deși mi-am propus atunci să consemnez – pe blog – cum a fost să citești toată vara Kundera, m-am lenevit și dovezile au rămas numai pe Instagram. Neplănuit, am repetat maratonul de lectură cu mai mult Cioran decât orice altceva, toamna asta. Înainte să plec, în septembrie, un weekend la mare, am mers la Cărturești să-mi iau 2-3 cărți. Am ales instinctiv “Lacrimi și sfinți” și “Pe culmile disperării”. Între timp s-au mai adunat încă vreo 7 titluri, dar mai am mult până să epuizez “raftul Cioran”. Nici nu cred că mi-am propus neapărat asta. Nu e o lectură tocmai rapidă, deși filosofia e scrisă-n șiruri.

Cărți din filme

Scriu acum în vârful patului și lângă mine am patru cărți de Søren Kierkegaard. Trei dintre ele le-am comandat de la un anticariat acasă-acasă, să le citesc înainte de Crăciun, numai că, dintr-o eroare, a ajuns doar un Cioran și niciun Kierkegaard la Piatra-Neamț. Anticariatul e din București, așa că, am recuperat “Repetare”, “Banchetul” și “Vinovat? Nevinovat?”, la ceas de seară chiar de la anticarul care trimisese filosoful danez la altă adresă.

A patra carte de Søren Kierkegaard, pe care am început-o și abandonat-o, “Jurnalul seducătorului”, am găsit-o la Printre Cărți, pe strada Doamnei. Să știți că datorită filmului “Nuntă, dar invers” am ajuns să umblu după Søren Kierkegaard. Câteva replici din film au fost de ajuns să-mi stârnească interesul, iar faptul că am dat de “Stadii pe calea vieții”, Søren Kierkegaard, la Cioran, a încheiat achiziția. După cum vedeți, eu chiar iau în seamă cărțile pe care mi le scoate în cale viața.

Lista Matildei

Așa a fost și cu “Ferma animalelor”, George Orwell, pe care am citit-o imediat după ce am văzut musicalul “Matilda”, la Opera Comică pentru copii. Dacă aș fi avut mai multă energie, mergea să fac un Advent cu lista cititoarei lui Roald Dhal. Dar poate faceți voi. Găsiți lista Maildei aici. Merge și cu proză scurtă și poezie, una pe zi, până vine Moș Crăciun.

Despre cărți bune am aflat, nu demult, și din întâlniri spontane. Cum a fost la coadă la casa de bilete la filmul “Anul nou care n-a fost”. Cât am așteptat la cinema Elvire Popesco, o doamnă în etate, foarte vorbăreață și citită, mi-a recomandat dintr-un foc trei autori. Încă nu le-am citit, nici nu mai știu unde le-am salvat. După cum vedeți e greu să ții pasul cu lista ad-hoc de cărți pe care o primești și o întâlnești fără să vrei, zi de zi. Dar, până la urmă, nu suntem la un concurs. Important este să citim.