Amintiri din copilărie. Nu știu dacă ați fost, sau știți, dar, cum intri în casa lui Ion Creangă, din Humulești, în stânga, chiar deasupra unei mici-mici ferestre pătrate, din lemn, stă scris următorul adevăr: “Așa eram eu la vârsta cea fericită, și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce-o zice.” Ah, copilăria! Ce e copilăria? Ce înseamnă, de fapt, începutul vieții? Ne dictează oare copilăria fericirea sau nefericirea la maturitate? Nu știu. Sunt specialiști care află, ori caută explicații. Fără să vizez certitudini, poate doar nostalgii, am provocat trei super mame să răspundă la întrebarea: Ce este copilăria?
Dina Bento
♥ “Ce este copilăria? Dacă ar fi să răspundă Dina mică ar zice cam așa: acele zile în care mamaia îi dădea mere și pere pe ascuns, făcând-o să se simtă cel mai apreciat și minunat copil de pe pământ. Acele momente în care tata o plimba cu bicicleta pe ghidon, mama îi aducea halviță iar timpul era un curs lung fără început și sfârșit, presărat cu Hoții și Vardiștii, Sandy Bell și Povești nemuritoare. Dina, adultul, vede copilăria acum cu alți ochi. Este perioada cea mai importantă din dezvoltarea copilului, cea care pune bazele întregului sistem de valori și principii după care se va ghida viitorul adult. Copilăria este un vis frumos, din care atunci când te trezești nu vrei să spui decât: Mami, încă un pic și gata! Iar mama, cu zâmbet blând, mai lasă un pic!”
Un trio fericit – Dina, Beatriz – Beti, 4 ani și Andre, 6 ani
Dina este Mami pe tocuri. O citiți AICI și musai pe Facebook, AICI. Episoadele zilnice #destindemamă sunt savuroase. Mai ales când includ expresii din limba “moldovenească.” ☺
Bianca Moruș
♥ “Copilăria e vremea în care poți face orice, dar te plângi că nu ești lăsat. E vremea aia în care miroși iarba, lași vântul să te mângâie, numeri stelele și te bucuri de ele de parcă ar fi cele mai frumoase lucruri din lume. Mai târziu o să înțelegi că și sunt. E vremea în care o pată pe haine arată cât de bine te-ai distrat, când mirosul de cozonac fierbinte nu are preț, iar joaca este cea mai importantă afacere din viața ta. Copilăria e sufletul. Tocmai de accea nu înțeleg de ce insistăm să le spunem celor din jur să nu mai fie copii. Ba să fie, căci oamenii mari nu pricep niciodată nimic”.
Diana are 5 ani și e #fatalumama, Bianca. Iar împreună vă spun povești adevărate! Pe blog.
Bianca Moruș e mamă de fată și scrie asumat despre meseria de părinte. O găsiți AICI, pe www.biancamorus.ro și pe Facebook, AICI. Să dați Like, o să vă placă tare mult replicile micuței Diana.
Irina Miriam Munteanu
Irina și Sasha, doi copii fericiți
♥ “Răspunsul la întrebările ușoare este cel mai greu, iar răspunsul la o întrebare de genul “ce este copilaria?” e cu atât mai greu atunci când ești mama copiilor tăi și copilul mamei tale. E un dublu rol cu care te împaci cum poți în momentul în care îți ții prima data bebelușul în brațe. E ciudat când îți dai seama că tu, copil (căci eu una nu m-am maturizat vreodată) ai copil (și apoi copii). Și vezi în copilul tău copilăria ta, amintirile frumoase și dureroase, e un fel de catharsis după care fie te vindeci și îți retrăiești copilăria, așa cum ar fi trebuit să fie, ori proiectezi frustrant și dureros pe cel mic ce nu ai trăit tu. Chiar dacă lucrurile vin dincolo de conștient, la un moment dat, este vorba și despre alegere. Iar alegerea mea a fost să retrăiesc cu ei cele mai frumoase momente ale copilăriei mele și să vad în ei cum ar fi putut fi. Așa am învățat că visele pot coborî puțin în realitate, că poți fi iubit și acceptat cu tot ceea ce ești, că poți fi tu fără să te temi de nimic și că important este să fii… Alegerea mea a fost să încerc să mă accept, acceptând și iubind acele părți ale mele pe care le regăsesc în ei. Să învăț să am încredere în mine, având încredere în ei. Și copiii mei m-au învățat că nu există defecte atât de mari încât să nu poți fi iubit, că împreună putem să simțim și să trăim orice, că mereu este cineva “acolo” care ne iubește necondiționat și că, după nori, sigur este un curcubeu. Așa se face că de vreo cinci ani trăim copilăria zi de zi, oră de ora, minut de minut. Uneori mie mi se pare că zilele sunt lungi, dar conform zicalei, descopăr cât de scurți sunt anii și mă gândesc că nici nu îmi dau seama când o să treacă și copilăria lor cum a trecut a mea. Din fericire, o să vină din urmă copilaria nepoților și odată cu ea vise, iubire și bucurii noi. Abia o aștept! Deci ce este copilaria? Habar nu am! Cred că este esența verbului a fi“.
Ivan, Ivan Cel Mititel și Irina – la 2 sau la 30 și de ani joaca nu se termină niciodată
Despre prietena mea Irina v-am mai povestit și cu alte ocazii. Ați descoperit-o AICI, în răspunsurile chestionarului despre stil, însă aventurile cu Sasha și Ivan au casa lor, AICI, pe blogul Funkymumky. Întâmplările Irinei alături de cei doi feți-frumoși sunt mai degrabă ca-n filmele franțuzești, în ciuda numelor rusești. Pentru like-uri și inimioare, clic AICI.
Dacă am început cu un citat din Creangă, mă gândesc să închei cu amicul său Eminescu și a lui întrebare retorică “Astăzi chiar de m-aș întoarce/A-nțelege n-o mai pot…/Unde ești, copilărie, cu pădurea ta cu tot?”
Fotografii: Mihai Răitaru – Dina Bento, prin Bianca Moruș, Bogdan Petrașcu, Peter Jones – Irina Miriam Munteanu
Play and share!
