În călătoriile pe care le-am făcut în prima lună și jumătate de vară, am cărat cu mine și câteva cărți; și chiar am apucat să le și citesc. În trenul spre Brașov, în avionul spre Roma, mereu la cafea, pe șezlong acasă la munte, la părinți, sau pe acoperișul hotelului unde am stat și-am admirat Tâmpa. Loc după loc, m-am delectat cu poeme și povești. Vă invit să faceți la fel, să oferiți destinației de vacanță o amintire în plus dintr-o carte. Ficțiunea nu schimbă realitatea, o îmblânzește. S-ar putea ca hazardul să vă surprindă cu mici detalii de care aveți nevoie fix în acel moment, un prezent care se leagă în nebănuite forme cu scriitura din carte.
Vânturile, gândurile
Nu neapărat în ordinea în care s-au întâmplat lecturile, avem așa: „Vânturile” și „Aventurile fetei dezmățate”, ambele de Mario Vargas Llosa, Nora Iuga, „Fetița strigă-n pahar”, Mircea Eliade, „Secretul doctorului Honigberger”, Matei Vișniec, „Trei povești de dragoste”, Marcus Aurelius, „Gânduri către sine însuși” și Jean Claude-Larchet, „Athosul și duhovnicii pe care i-am cunoscut”. Nu sunt cărți greu de citit, se parcurg în câteva ceasuri și sunt foarte potrivite pentru un weekend de vară. Mi-au plăcut și m-au îmbogățit toate.
Bună dimineața la poezie!
Am pus în titlu „Trei povești de dragoste” nu doar ca să fie mai atractiv ci și pentru că a fost o carte care a stârnit reacții și emoții la cald. În momentul lecturii mă aflam acasă la Bicazu-Ardelean și am împărtășit în micropoveștile de pe Instagram câteva pagini cinematografice din carte. Știu sigur că cel puțin două persoane au cumpărat și au citit cele trei povești de dragoste: „Cum am dresat un melc pe sânii tăi”, „Scrisori de dragoste către o prințesă chineză”, „Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”.
Trei povești de dragoste, una mai frumoasă ca alta
„Nu te mai iubesc.
Poftim mod de a începe ziua. Tot ce are ea de zis, dimineața, în timp ce ne trezim împreună în patul nostru cald, în pielea noastră comună, e nu te mai iubesc.”
„La revedere, la revedere, la revedere, dă-mi partea mea de sânge și la revedere, îmi spune ea. Dă-mi partea mea de piele, partea mea de carne, partea mea de vise, partea mea de bătăi de inimă, partea mea…”
Față-n față cu un munte de speranță: „Ar trebui să facem ceva pentru ei!”
Pentru mine însă n-a fost numai vizuală lectura. Am parcurs cartea cu vocea scriitorului Matei Vișniec în minte. Conversația telefonică pe care am purtat-o cu autorul, în primăvara pandemiei, mi-a rămas în suflet și, iată, iese la iveală sub diverse forme. Pentru cine e curios cum se derulează o „consultație poetică” și de ce mi-a telefonat, de la Paris, tocmai mie scriitorul Matei Vișniec, am povestit aici.
Între timp, vara lui 2023 e aproape gata și poveștile de iubire inventate s-au înmulțit. Am început să citesc romanele lui Milan Kundera și nu m-am mai oprit, iar cunoscătorii știu despre ce vorbesc. La Kundera, dragostea romantică se împletește cu istoria în cel mai frumos mod cu putință. Kundera e Kundera. Dar despre întâlnirea cu romanele scriitorului ceh, în alt articol, sper, cât mai curând.
Umbre
Ce-ar fi vara fără poezie? Am citit versurile Norei Iuga, din volumul nou „Fetița strigă-n pahar”, în mai multe răstimpuri. Cu picătura, la Brașov, unde am mers la o petrecere de botez la final de mai, apoi la cafea, la București. M-am bucurat că la Schuster Boarding House, unde m-am cazat pentru a doua oară, am nimerit în camera cu divan și vedere spre cer. O văzusem în trecere când am fost prima oară și chiar am scris atunci, pe Instagram, ce frumos trebuie să fie să-ți petreci ziua citind în colțul minunat. N-o să vă mint, n-am avut timp să citesc ore bune printre perne, așa cum aș fi vrut, însă câteva poeme tot am bifat și, firește, n-am plecat fără să improvizez o ședință foto. Vă las cu poezia mea preferată și scriu aici dorința: un weekend de iarnă numai cu lecturi și ceai cald, fix în același loc.
„fiecare cu soarele lui
mie!
cea fără adresă…
dar eu pe cine aștept
când mă uit la ceas
și confund ziua cu noaptea
mă culc pe întuneric
mă scol pe întuneric
și soarele nu mai vine înot
fiecare cu soarele lui
că nici poezia nu te mai vrea
în patul ei nu mai intri
fără certificat de liberă trecere…”
„Citiți, vă rog!”, noul „Zâmbiți, vă rog!” la fotograf
Vești ca-n tren
Reîntâlnirea cu Mario Vargas Llosa s-a petrecut în mers. Mai exact în drumul de două ore și jumătate cu trenul de la București Nord la Brașov am citit „Vânturile”, o carte actuală, în care scenariile imposibile cu cinematografe închise, librării puține și muzee desființate sunt cât se poate de reale și amare. N-am simțit doar teamă pentru viitor, mi s-a făcut dor de Madrid și Prado, o capitală mare și o galerie de artă pe care, cândva, plănuiam să le vizitez cu un iubit artist. Doar eu visam, așa că nu s-a (mai) întâmplat. Când va fi, dacă va fi, și mai ales cu cine voi admira <Câinele lui Velasquez> voi afla.
„Aventurile fetei dezmățate”, într-un mare avion
O altă poveste intensă de dragoste „Aventurile fetei dezmățate”, Mario Vargas Llosa, pe care am trăit-o vara asta s-a consumat deasupra norilor, în zborul spre și de la Roma. În Orașul Etern abia am avut timp să respir, nici gând de lecturi în tihnă. Însă m-am bucurat că hazardul despre care vă vorbeam la început și-a făcut din nou simțită prezența. Ador când viața potrivește toate detaliile. Din aeroportul Ciampino, la plecare, mi-am cumpărat revista Grazia. Dacă ați citit cartea lui Llosa, poate mai țineți minte că băiețașul cuminte păstrează periuța de dinți Guerlain a fetei dezmățate ca pe o amuletă. Ei, și pe coperta revistei Grazia era actrița Vittoria Puccini, ambasadoare Guerlain, iar la recomandările beauty se afla un balsam de buze Guerlain cu miere de albine, laitmotivul vacanței mele romane. Albinele de la Palazzo Barberini. Între timp mi-am cumpărat balsamul de buze de la București și aroma lui discretă îmi amintește constant că n-am scris încă toate poveștile de la Roma.
Carpe diem.
Eliade e și gustos alături de un melc cu cardamon
Tot de Roma se leagă și Mircea Eliade, „Secretul doctorului Honigberger”. E o povestire pe care am descoperit-o într-o librărie din Roma, în italiană (italienii îl iubesc pe Eliade), iar la întoarcerea în țară a fost prima carte pe care am cumpărat-o. După cum puteți observa, când vine vorba de lecturi iau în seamă orice mic semn și-l urmez. Unde mă va duce oare? Ce voi mai afla despre mine? Despre viață și iubire? Cu povestirea „Secretul doctorului Honigberger” am ajuns la OTOTO, pe Calea Victoriei, și-am citit-o la o cafea și un melc cu cardamon. Un pic de ezoterism e musai într-o lună caniculară, nu găsiți? Poftiți întâmplări întâmplătoare:
„Strada S. era foarte aproape de Calea Victoriei”. Ca să vezi coincidență!
N-am ajuns încă în Grecia. Probabil sunt printre ultimii muritori de rând care n-au vizitat Atena și vestitele insule. Cu siguranța este un timp și pentru Grecia mea. Fie că vă aflați deja pe o insulă grecească, fie că visați să ajungeți acolo, poate chiar foarte aproape de Sfântul Munte, vă recomand să citiți Jean Claude-Larchet, „Athosul și duhovnicii pe care i-am cunoscut”. O să înțelegeți mai multe despre voi.
Muntele Athos este în zilele noastre una dintre rarele instituții care au rămas stabile mai mult de o mie de ani!
Și dacă credeați că seria coincidențelor s-a sfârșit, ei bine, în cartea lui Larchet am dat de Mario Vargas Llosa. Numele scriitorului peruan apare citat într-o notă de subsol, la pagina 162, ca mărturie a măreției părintelui Simeon: „Dacă mergi la Muntele Athos trebuie neapărat să-l cunoști, mi-a spus prietenul meu Stavors, cu câteva seri în urmă, la Atena. Este un ieromonah, un sihastru, un pictor, un poet, un mistic, prețuit în toată Grecia. (…) Și așteaptă-te la o surpriză: părintele Simeon nu este grec, ci peruan. Din acea seară nu l-am mai putut uita nicio clipă”.
În iulie am mai citit și am oferit cadou Marcus Aurelius, „Gânduri către sine însuși”, așa că închei cu vorbele împăratului roman: „Sapă în interiorul tău. În interiorul tău este izvorul binelui și întotdeauna are puterea de a țâșni, dacă ai să sapi întotdeauna”.
Fotografii: De prin iPhone adunate și aici la lume arătate. Bine, fie, și pe Instagram!
Citiți și:
10 lecții despre fericire dintr-o carte de 15 lei
Ego or not ego: „Cine sunt eu? Cine sunt eu și ce vreau?”
„Acum”-ul. „Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții
„Pray, love, repeat/ roagă-te, iubește, repetă”
