Telefonul de la Matei VIȘNIEC

Scriitorul m-a sunat aproape de miezul zilei. Era 11:42, ora României, când un șir lung de cifre mi-a luminat ecranul telefonului. Apelul venea din Franța. „Alo! Bună ziua, sunt Matei Vișniec. Oana Țepeș-Greuruș?” Am confirmat cu o voce zglobie. Gheața a fost spartă și dialogul a început să curgă firesc.

Însă înainte să povestesc cum s-a derulat mai departe conversația, vreau să mulțumesc Théâtre de la Ville pentru convorbirea inedită. Sub coordonarea actorului Emmanuel Demarcy-Mota, la sfârșitul lunii martie în plină pandemie, teatrul parizian a lansat consultațiile poetice în limbi străine prin telefon. Demersului menit să încălzească inimi în izolare s-au alăturat de atunci zeci de actori și scriitori vorbitori de italiană, greacă, portugheză, arabă, engleză, mandarină, spaniolă, etc., și, grație inițiativei Insula 42, română. Eu am aflat despre consultațiile vindecătoare de pe pagina de Facebook a Institutului Francez și m-am înscris imediat. În urma înregistrării, pe site, am primit confirmarea rezervării prin e-mail, apoi un memento. Dată: vineri, 22 mai 2020. Oră: 10:30 (Europa/Paris fus orar). Experiență: dialog poetic în limba română.

„Unde vă aflați?” și „Cum sunteți? au fost primele întrebări pe care mi le-a adresat poetul Matei Vișniec. I-am spus că locuiesc la București însă, acum, de când cu starea de urgență și alertă, mă aflu acasă, la părinți, la Bicazu-Ardelean, foarte aproape de Ceahlău, Cheile Bicazului și Lacul Roșu. „Sunteți norocoasă! E o zonă foarte frumoasă. Trebuie să fi fost o izolare plăcută. Ați mers în drumeții?” I-am mărturisit că sunt jurnalist, blogueuse, că scriu povești pentru copii iar aerul de munte proaspăt și curat m-a ajutat să scriu mai des, să fiu (mai) creativă. Mi-am măsurat fiecare cuvânt și-am încercat să ascult, însă tot m-am plâns că nu știu cum va arăta viitorul. Oare ce va fi?

„Trebuie să fiți încrezătoare. Trebuie să luptați și nu ezitați să scrieți dacă aveți ceva de spus. Țineți un caiet aproape pentru atunci când vă vine o idee, sau și când nu vine una. Începeți cu un cuvânt. Apoi veți vedea că poezia vine, se scrie singură. Textul e viu, totul e să fie provocat. Cuvântul e ca un bulgăre de zăpadă care pornește la vale. Dacă acel bulgăre n-ar exista, nu s-ar produce o avalanșă. Scrieți în fiecare zi măcar 20 de minute”, m-a sfătuit Matei Vișniec. Și promit că așa voi face. Mai ales că m-am lăudat – am avut onoarea să-mi cizelez poeziile la un curs cu poeta și prozatoarea Simona Popescu și mă bucur de un feedback bun pentru poveștile mele de la scriitoarea Adina Popescu.

Citiți și: Svetlana Cârstean: „Anxietatea nu e o boală și se tratează cu poezie” 

Din fericire, piața de carte pentru copii începe să se miște și la noi, iar cititorii mici sunt tot mai dornici de povești. „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” și „Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama” sunt cărțile pentru copii pe care Matei Vișniec le-a publicat la Editura Arthur și au mare succes.

Am închis cărțile și ne-am întors la realitate – ce se va întâmpla cu artiștii, cu tinerii și lipsa educației când școlile sunt închise: „Spațiul cultural va fi afectat cel puțin un an. Dar revine ea și normalitatea. Cred însă că, și în România, cum se întâmplă în Franța, actorii ar trebui să iasă din orașele mari, unde mai există cultură, și să se îngrijească de cei din comunitățile mici. Să meargă și să le citească copiilor povești. Să adune o scară de bloc și să le recite oamenilor poeme.”

Am lăsat actualitatea și am fost întrebată despre voiajurile mele în Franța. Am vorbit despre locurile pe care le-am văzut acolo și despre castele, unde voiam să merg vara asta. Am „bârfit” și Parisul pe care eu l-am colindat doar o singură dată, în 2012, și am îndrăznit să spun că n-ar mai fi al francezilor. Ei bine, „Parisul e al lumii!” am aflat de la Matei Vișniec, norocos să locuiască în orașul luminilor de mai bine de trei decenii.

După acestă consultație a venit și prescripția – „Corabia”, o poezie pe care Matei Vișniec a scris-o în anul 1984, când credea că nu mai moare comunismul. O poezie cu aluzii care, la vremea ei, a provocat un râs homeric.

„Corabia se scufunda încet noi ziceam

şi ce dacă se scufundă corabia şi mai

ziceam orice corabie se scufundă

într-o zi şi ne strîngeam mîinile

ne luam rămas bun

 

dar corabia se scufunda atît de încet

încît după zece zile noi cei care

ne-am dat mîinile încă ne priveam

ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i

o corabie care se scufundă mai încet

dar pînă la urmă se scufundă iat-o

 

dar corabia se scufunda atît de încet

încît după un an încă ne era ruşine

nouă celor care ne-am dat mîinile şi

în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul

măsuram apa hm nu mai e mult se

scufundă încet dar sigur

 

dar corabia se scufunda atît de încet

încît după o viaţă de om încă

mai ieşeam unul cîte unul şi priveam

cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi

şi spuneam asta nu e o corabie

aste e o…

asta e o… ”

I-am mulțumit cu emoție în glas și i-am spus că am observat asemănările cu vremurile incerte pe care le trăim – atunci măsurau apa, azi ne uităm îngroziți la cifre. „Am scăpat de comunism, scăpăm noi și de virus!” a replicat autorul.

Sunt onorată și recunoscătoare – n-aș fi visat niciodată că poetul Matei Vișniec îmi va citi doar mie, la telefon, una dintre poeziile sale. Lectura a fost una fără cusur, cu vocea omului care trăiește ce-a scris. Cu pauze potrivite și cuvinte întregi. Bucuria vi se poate întâmpla și vouă dacă intrați în jocul Théâtre de la Ville. Dialogurile poetice continuă până pe 30 mai și sunt deschise pentru toată lumea – copiilor de la 8 ani și adulților peste 100 ani. Găsiți aici detalii. Nu vă costă nimic, veți fi sunați pe Whatsapp.

Așadar, îndrăzniți – „Hazardul provoacă lucruri fabuloase mi-a spus scriitorul Matei Vișniec și m-a încurajat, din nou, să nu renunț: „Aveți încredere în dumneavoastră. Reprezentați o generație care trebuie să ajute România.”

Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec este autorul a şase volume de poezie, cinci romane, o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 trăieşte în Franţa unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale. Îl citiți și în Dilema Veche.

Fotografii: Andra Bădulescu și prin Théâtre de la Ville

Citiți și: 

Svetlana Cârstean: „Anxietatea nu e o boală și se tratează cu poezie” 

Actorul Alecsandru DUNAEV: „The show must go on(line)!”

Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei

“Acum”-ul. “Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții

Câtă artă am “consumat” într-o lună cu 110 lei

2 thoughts on “Telefonul de la Matei VIȘNIEC

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *