Iile-s tare frumoase. Am acasă o întreagă zestre. De la bunica Silvia, de la bunica Ileana și de la mama. Toate-s vechi, intacte, cusute și țesute de mâinile lor. În colecția mea de ii există una singură nouă. E din pânză topită și “scrisă” cu semne albastre. M-am mândrit cu ea într-o toamnă călduroasă, la Paris, și-am întors priviri prin grădinile Palatului Versailles. Sunt puține ii noi care-mi plac. Însă cele de la Valentina Vidrașcu m-au cucerit de-a dreptul. Sunt delicate! Sunt superbe!...