Și la propriu, și la figurat. Scris și regizat de Ruben Östlund, lungmetrajul „Triangle of Sadness” este o paradă de clișee, deșertăciuni și păcate. Plus citate, foarte multe citate. E o comedie neagră, la care râzi ca să nu plângi, reacționezi vocal chiar dacă ești într-o sală de cinema. Cel puțin eu așa am făcut. M-am trezit că răspund tare în locul personajelor și exclam la anumite cadre. Iertare, dar nu cred să mă fi auzit în corul de hohote. Scenariul te ia pe sus, efectiv n-am simțit cum a...