Anxietate, ce subiect complex! Nu cred că l-aș fi abordat prea curând, însă întâlnirea matinală cu scriitoarea Svetlana Cârstean m-a provocat și vreau să dau mai departe ce-am aflat, joi, la Creative Mornings Bucharest.
“Bună dimineața, muncitori! Sirenele vă cheamă/ Paşii voştri se aud grăbiţi prin umezeala rece a dimineţii/ Răcoarea vă aduce aminte că sunteţi puternici, de aceea nici nu aveţi chef s-o înfruntaţi” sunt versurile Svetlanei scrise după o perioadă lungă de insomnii, inadecvare și anxietate. “Voiam să mă simt normală, acceptată, voiam să pot să mă trezesc dimineața.” Iar Floare de menghină, cartea ei de debut, a fost ca o schimbare de ADN. A scris poezie și nimic n-a mai fost ca înainte. Și-a descoperit vocea! Așadar, Svetlana Cârstean ne-a vorbit din postura anxiosului. “Nu sunt psiholog, am ani de terapie în spate, dar nu sunt specialist și nu am un răspuns cu adevărat la problema anxietății.”
În fața unei săli pline, Svetlana s-a așezat direct pe podea. N-a stat la biroul pregătit pe scenă și a preferat să fie cât mai aproape de noi, dar și de ea: “Știți, eu nu scriu niciodată la birou. Scriu în pat, pe canapea, cu laptopul în brațe. Cum aș fi putut să vă vorbesc de la birou?” Îmbrăcată în alb-negru și cu un pandantiv pasăre la gât, întâi de toate ne-a povestit cum și-a început dimineața, cu o serie de coincidențe și amintiri cu Alex Leo Șerban, dar și un pic de teamă: “Nu există lucru pe care să-l fi făcut fără anxietate, nu am fost separată de anxietate vreodată. Scriitorii cunosc anxietatea. Există anxietatea de început – pagina goală – când nu știi ce să faci, apoi – anxietatea de mijloc – apare întrebarea cum o să continui și anxietate când sfârșești un proiect, o carte, și tu nu ești sigur că vei putea pune altceva în loc, că va mai veni altceva.”
“Ești singur și îți inventezi un animal de companie. Anxietatea e animalul tău de companie, e un dialog pe care îl începi”
Voi v-ați întrebat vreodată cum a apărut anxietatea? Ce este ea de fapt? Cine a inventat-o? Elvira Lupaș, new host la Creative Mornings Bucharest, a numit-o verișoara depresiei, Svetlana ne-a zis că bunica ei habar n-avea ce-i aia anxietate. Iar la țară furtunile adevărate se calmau cu lumânări aprinse la troița din centrul satului. Așadar, există sau nu anxietate? Cuvintele creează noile realități sau noile realități creează cuvintele? “Pentru realitatea urbană, neliniște nu e suficient, e prea puțin pentru niște oameni ai orașelor. Atunci au creat anxietatea. Eu nu cred că anxietatea e o boală. Anxietatea e o metaforă ca și febra, ambele sunt niște taine ale corpului. Ni se pare că suntem ceea ce pretindem că suntem, dar când vine un simptom ne trezim. Boala e o metaforă despre noi înșine. Anxietatea e o frică difuză, nu e o frică clară, precisă, e ceva nelinișitor care se ridică în noi, ceva pe care e greu să-l numim. Tocmai de aceea e nasol, de aceea când te apasă anxietatea ai vrea să ai putere să-i sucești gâtul din prima”. Ah, ce bine ar fi să poți să faci asta! Numai că nu se poate. Secretul e să o accepți și să-ți faci viața frumoasă.
“Anxietatea are o sută, o mie, un milion de fețe, e a noastră și noi îi reglăm cursul. Noi ne prindem cum să intervenim”
Svetlana Cârstean ne-a mai spus că anxietatea e o bâjbâială, o pierdere a reperelor, când nu mai știi care e drumul bun și încotro să apuci. Anxietatea e ca un soi de deșert iar noi ne tot imaginăm că putem să găsim rețeta vindecării. Însă orice am face anxietatea rămâne, așa că mai bine o acceptăm pentru că neliniști vom avea mereu. Însă avem un salvator – poezia. “Poate e mai bine să citim mai puțină teorie. Cărțile despre anxietate generează și mai multă anxietate. Așa că mai bine citim poezie. Poezia e singura care poate să facă anxietatea să tacă și poate să o facă și să vorbească și să dea și catharsis. Anxietatea e ca o iederă. Se răspândește și cucerește teritoriul. E ca un parazit, însă foarfeca e la tine. Tu decizi dacă vrei să-ți acopere toată casa, sau dacă vrei și struguri sau alte flori pe lângă iederă. Depinde numai de noi!” Să știți că pe Svetlana Cârstean o întâlniți la Intersecțiile de miercuri.
Așadar, citiți poezie și mergeți la Creative Mornings Bucharest. Un dialog fain în sala de cinema și un mic dejun cu oameni frumoși și necunoscuți reduc anxietatea! “Schimbarea ta este la un mic dejun distanță” cum bine a zis Elvira Lupaș, noua coordonatoare a echipei Creative Mornings Bucharest. Și nu uitați, citiți poezie!
“Unii au murit și nu mai sunt.
alții nu au murit și nu mai sunt
alții dorm deja
eu sunt o fată zdravănă care nu-ncetează să sară
gravitația-i cel mai simplu de demonstrat.
oricât de sus ai sări
te întorci mereu de unde-ai plecat”, Svetlana Cârstean.
Fotografii: Oana Țepeș-Greuruș, Maria Vătămanu, Creative Mornings Bucharest
Sharing is caring!
