Scriu din pasiune, scriu pentru că îmi plac poveștile și oamenii. Cine mă citește mă laudă, fără excepție. Îmi laudă talentul și ușurința în exprimare, felul firesc de a spune lucrurilor pe nume și emoția pe care o transmit textele mele. Iar eu sunt bucuroasă și, recunosc, am început să adun, ca pe dovezi, fiecare feedback pe care îl primesc (s-au strâns câteva! Mulțumesc!) și să fiu recunoscătoare. Nu mai sunt modestă și cred în citatul pe care l-am descoperit deunăzi într-o agendă veche “Selfesteem is the new middle finger!”.
Așa că vă sfatuiesc să fiți darnici, să le spuneți oamenilor că vă place de ei, că vă place ce fac. Dar nu gratuit, nu ca să dea bine. Ziceți simplu, sincer și onest. Fără ocolișuri. Ne povestim tot felul de năzdrăvănii și scorneli, dar, când e vorba să lansăm un gând bun parcă ni se oprește undeva în gât. Am pățit și eu. Dar nu mai vreau să cenzurez binele. Oamenii trebuie să știe că-i apreciezi și că-ți pasă, că ești lângă ei și îi ajuți măcar cu un gând bun, de fapt, o vorbă bună. “Bravo!”, “Îmi place ce faci!”, “Sunt bucuroasă că ți-ai împlinit visul!”, “Dă-i înainte”, “O să-ți iasă!”, “O să-ți super iasă!”, “Hai că poți”!. O să spuneți că e de ajuns să simți, dar eu vă spun că e colosal să comunici, să verbalizezi emoția, să o eliberezi, să faci ceva cu ea. Iar primul pas e să comunici. Nu de alta, dar jocul intuiției e destul de parșiv, mai ales astăzi, când mijloacele moderne de comunicare mai mult ne încurcă. Ne mint și nu ne spun adevărul. Aproape niciodată. Hai că sigur ați pățit să typing la un mesaj până e corect politic și atât, deși primul gând era altul și era ăla franc. Asta-i altă poveste. Dar să știți că nu, tăcerea nu e un răspuns. Tăcerea e tăcere. Punct. Eu așa cred.
Dacă ați citit deja până aici probabil vă întrebați unde bat, care-i subiectul pe care vreau să-l ating și care-i faza cu 1001 like-uri din titul. Aveți răbdare, ajung și acolo.
Ei bine, scriu constant, pe goinfashion.ro, revista mea online (nu prea-i zic blog, dar cred că-i blog), de un an și două luni. Nu scriu zilnic din simplul motiv că muncesc mult la un text. De cele mai multe ori poveștile pe care le citiți pe goinfashion sunt interviuri lungi, față în față, cu oameni faini iar până să descoperiți voi un story în forma finală e ceva osteneală. Nu mă plâng, v-am spus că îmi place ce fac și sunt foarte norocoasă că pot să fac asta. E prima oară când îndrăznesc să mă expun, să spun, să scriu că am nevoie de ajutorul vostru. Știu că scriu mișto, că poveștile mele sunt mișto, (culmea, depășesc sute de like-uri per articol dar pe pagină nu se mișcă nimic) și vreau să ajungă la cât mai multă lume. Nu trebuie să mă cunoașteți, trebuie doar să vă placă poveștile mele. Eu n-am fost niciodată un om de vânzări, nu știu să vând nimic, nu sunt vreo vedetă, nu am pretenții de influencer, nu vreau să vă amăgesc, nu vă promit nimic, doar povești faine care să vă inspire. Și, acum, cu subiect și predicat: Vă rog să mă ajutați să fac cunoscut proiectul meu goinfashion.ro. De vă place, firește. Am zis-o!
Am ajuns să scriu acest text după ce, ca să fiu trendy și din dorința sinceră de a depăși pragul celor o mie de like-uri până la sfârșitul anului, am lansat un soi de giveaway pe pagina de facebook. Am cumpărat un notebook simpatic, am ales trei rujuri drăguțe pe care le-am primit de la evenimentele la care am fost recent și am scris pe facebook următorul mesaj: “#LuckyNo1001 Dacă tot se vorbește despre cadouri în stânga și-n dreapta, am și eu un dar mic pentru o viitoare cititoare www.goinfashion.ro. Un notebook sympa pe care să-și scrie gândurile bune, un laque à lévres “Oh, Lady” – Retro Matte de la MAC, un mini-ruj roșu de întors priviri și încă unul “Be Legendary” – ambele de la nou lansatul SMASHBOX. Așadar, like it, tag it, share it și ajutați-mă să o găsesc cât mai repede pe norocoasă. Cititoarea/like-ul pe pagina de Facebook goinfashion.ro cu numărul 1001 câștigă. Hai să fie ca-n povești! 13 like-uri și aflăm câștigătoarea”.
Rezultatul? N-a mers, deși mi s-a tot zis că bloggerii de succes așa s-au făcut mari. Habar n-am prin ce butoane, știu o să râdeți, aveți voie și eu am râs, imediat după ce am postat cu mare entuziasm anunțul, ce credeți? Zuckerberg a socotit de cuviință să-mi ia un like. Sau o fi fost un vecin bun? Și de la 988 câte erau înainte de așa-zisul giveaway m-am trezit cu 987. Nici cu share-ul pe pagina personală n-a ieșit mare lucru. Abia am 991. O să fiu sinceră cu voi, eu cred foarte mult în proiectul meu și în ceea ce fac. Și, din fericire, m-am lecuit de rușine, am ieșit din zona (delicată) de confort în care ți-e jenă să spuni “dom’le, uite ce este, am un site mișto, e musai să-l popularizez. Mă ajuți?” E prima cerere publică și îmi asum ce zic, sus și tare. Chiar acum mi-am amintit cum, recent, la expoziția de fotografie semnată Cristian Nicolae, Ioana, fata mișto care m-a invitat, m-a prezentat toată seara, la o groază de lume, fix așa: “Ea e Oana și are cel mai mișto blog!” Doamne, Dumnezeule, eu n-am spus niciodată asta despre blogul meu! M-am întrebat toată seara, de ce eu n-am avut niciodată, până azi, curajul să recunosc. Am zis la început că nu mai sunt modestă, am mărturisit. Nu mai lungesc vorba, zău că nu vreau să intru în dezbateri și polemici despre psihologia “sfântului like”. Mai zic atât, săriți cu like-uri la goinfashion! AICI! Mulțumesc!
Ah, o să mai scriu opinii, sau ce-or fi. Mi-a plăcut și am scris dintr-o suflare. Easy peasy.
Fotografii: Pinterest
Like and share!
