Despre talentul fotografic al Antoniei Oprea mi-a povestit Izabela Rinder, nu demult, într-o cafenea bucureșteană. Mi-a spus așa: “O să vezi că Antonia are un fel diferit de a vedea Parisul. O să-ți placă!” Și-a fost coup de foudre! Când ajungi pe site-ul Antoniei, inspiri aer parizian cu fiecare fotografie. Te simți ca un turist converit într-un francez dichisit, ieșit la etalare, dornic să soarbă fiecare moment care-i ajunge în fața ochilor. Un trecător cu un braț de baghete, vitrina aburită a unui bistro, un cuplu de îndrăgostiți, o rază de soare care desenează un nou cadru ușii.
Înarmată cu un Fujifilm X100T, Antonia Oprea vânează de vreo trei anotimpuri fragmente de Paris autentic, dar și momente de tihnă, botezate, firesc, siesta. “Atunci când lași capul pe spate și ești într-o camera, fereastră e crăpată, soarele încearcă să pătrundă, e liniște”. Urmează un interviu sympa cu escală la Paris. Bonjour, fericire! Merci, Antonia!
goinfashion.ro: Cum a început povestea ta la Paris? Cum te-a schimbat noul drum?
Antonia Oprea: Am descoperit Parisul în urmă cu 10 ani. A urmat un du-te-vino până toamna trecută, când am decis să-mi iau bilet one way. Nu cred că m-a schimbat această alegere, mai mult m-a conturat. A fost destul de firesc totul. Cumva știam și simțeam unde mă simt eu, fără să forțez sau să mă limitez, de acea am și plecat din București. Cred că mă schimbăm dacă rămâneam, mă pierdeam chiar.
Cum și când ai descoperit fotografia? Ce vrei să ne transmiți? Pe ce pui ochii înainte să apeși butonul aparatului de fotografiat?
Întotdeauna am fost atrasă de vizual și, cumva, cred că și gândesc vizual, în imagini, dacă pot spune așa. În copilărie, făceam tot felul de colaje din fotografii și texte decupate din ziare și reviste, aranjăm fotografiile bunicilor în funcție de povestea pe care mi-o inspirau. Cred că totul a venit natural. Nu plec niciodată cu un scop. Tot ce fotografiez e fix de moment, de stare, de loc, secundă. Cred că am ajuns să văd foarte detaliat tot. Mereu îmi fug ochii asupra detaliilor: mici colțuri, texturi, cadre din interior care pun în valoare un anumit moment.
Parisul Antoniei Oprea arată într-un mare fel și am observat că fiecare fotografie are un nume. Cum îl alegi? Cum faci selecția ce publici – pe Instagram/site – și ce nu?
Îmi vin în minte tot felul de idei când mă uit la o fotografie. Pentru mine, textul și imaginea au o conexiune, ambele sunt o sugestie a stării, a momentului capturat. Titlul e subiectiv, e destul de metaforic, așa că fiecare percepe prin propria viziune.
Site-ul antoniaoprea.com e recent lansat, iar momentan apar și poze care au fost deja pe Instagram, unde nu îmi place să postez 3-4 poze din același loc. Aleg una. Site-ul e locul meu de joacă. Am mai multă libertate și scriu povești vizuale mult mai frumos.
Uitându-mă la fotografiile tale sunt sigură că iubești ritualurile. Cafea. Croissants. Ceai. Plimbări. Picnic. Lecturi. Povestește-mi, așadar, ce faci mereu la fel și nu te plictisești, dimpotrivă.
O plăcere e să urmăresc oamenii în timp ce-și desfășoară propriile ritualuri. De mică, am fost înconjurată numai de oameni mult mai în vârstă decât mine și, mereu, observam cum își începeau conversația, cum își așază tacâmurile, cum își aleg hainele, ce gesturi fac atunci când tac, etc.
Nu prea fac aceleași lucruri în fiecare zi, dar da, unele lucruri îmi dau o stare de bine și le tot repet: să beau o cafea pe bancă la Fragments, să merg spre casă, pe jos, de-a lungul Senei, să mă opresc 10 minute la Jardin du Palais Royal (dacă sunt în apropiere) și să răsfoiesc cărțile de la 0fr sau Comptoir de l’Image. Ah, și în fiecare zi mă trezesc înainte de a răsări soarele (am o priveliște pe care nu aș rata-o pentru 5 minute în plus de somn!).
Care sunt locurile pariziene preferate? Spune-mi o cafenea unde ai stă cu orele numai să privești lumea.
Mi-e greu să fac o listă scurtă, dar voilà: librăria Yvone Lambert și cea de la muzeul Jeu de Paume, parcul Buttes Chaumont, Brasserie Lipp, muzeul Gustave Moreau, grădina de la Palais Galliera pentru citit, La Buvette, Canal Saint-Martin. Cât despre cafenea, depinde mult de arrondissement pentru că diferă atmosfera și fiecare are farmecul ei. Așa că, în funcție de zonă, preferatele mele sunt: Holiday Café, Fragments, Ten Belles, Grand Café Tortoni, Café Belleville, Boot.
Pe site-ul tău – antoniaoprea.com – ai două categorii PARIS și SIESTA. Pe mine una m-ai cucerit cu instantaneele din bistro, cafe, resto, etc. De ce siesta?
În categoria Siesta sunt fotografii cu o notă mai personală. Sunt detalii pe care, câteodată, mă gândesc că doar eu le găsesc semnificative. Umbră unei ferestre, draperii trase, o grădină. Sunt amănuntele care alcătuiesc pentru mine starea unei sieste. Că atunci când lași capul pe spate și ești într-o camera, fereastră e crăpată, soarele încearcă să pătrundă, e liniște. Siestele sunt amintirile mele dragi. Și da, recunosc, sunt un fan al somnului după-masa.
Francezii au o cultură gastronomică impresionantă. Știu să transforme orice masă în artă. Cum arată meniul și dietă ta de când locuiești printre francezi gurmanzi?
O dietă nu am avut niciodată, dar știu cam ce e bun pentru organismul meu și ce nu. Așadar, multe nu prea s-au schimbat, îmi place să încerc specialitățile, dar cred că mai tare mă fascinează toată atmosfera din restaurant – de la interiorul restaurantului, la modul în care servește chelnerul, la fața de masă, tacâmuri, espresso-ul de la finalul mesei.
Ce iubești mai mult și mai mult la Paris?
Starea pe care mi-o dă. Merci-ul pe care îl aud la orice colț al străzii. Scenele cotidiene pe care le văd pe stradă. Câteodată îmi vine să spun: „Zici că e dintr-un film”, dar imediat realizez că totul se întâmplă „aici și acum”. Așa că zic și eu “Merci!”.
N-am cum să nu te întreb despre eleganța pariziencelor. Cum fac să arate mereu fresh? Care crezi că e secretul eleganței lor?
Cel mai probabil ele ți-ar răspunde că nu există niciun secret și chiar așa e. Sunt femei care se simt bine în pielea lor și nu încearcă să devină altcineva. Nu e nimic de fațadă aici, nu se chinuie nimeni să se îmbrace două ore pentru un eveniment și nu se iau după tendințe. Pariziencele au o eleganță nonșalantă în gesturi, look, lifestyle.
Ți-e dor de casă? Ce-ți lipsește din România?
Eu nu mă simt legată de vreun loc sau obiect, dar mi-ar plăcea să mai merg la piață acolo unde găsesc cele mai gustoase legume și fructe. Ah, și muntele!
Când nu intrați pe site-ul antoniaoprea.com, o urmăriți prin Paris grație contului ei de Instagram. Detalii pentru inimioare AICI.
Fotografii: Antonia Oprea
Like it! Love it! Share it!
