Capra cu un ied caută bonă. S-a angajat la Carrefour-ul cu merinde din pădure și nu mai poate să stea acasă toată ziulica. A lipit anunțuri pe toți copacii, a scris pe Facebook, doar-doar o găsi o dădacă. După întâmplarea de toată pomina cu lupul, Capra nu-l mai lasă o clipă singur pe Iedul Cel Mic. Că nici el nu mai este chiar așa de cuminte și harnic ca odinioară. A mai crescut și mai că începe să semene cu frații lui neastâmpărați. Nu-i mai cauți ușor în coarne, zburdă din curte când nu-i convine câte ceva și trebuie bine supravegheat. Doar că el ascultă Smiley și nu pe mămuca-sa. Până l-o face friptură careva! Când deja se gândea să renunțe la job, capra se trezește că-i cântă telefonul. “Am o căsuță mică așa și-așa și fumul se ridică…”, o fi vreo dădacă, își zise Capra. Apoi, cu un vârf de copită, apăsă butonul verde de pe ecranul mobilului și întrerupe refrenul Zurli.
– Alo, da?
– Pentru anunțul cu bona? Mai e valabil? întrebă o voce repezită.
– Este, este! răspunse capra curioasă nevoie mare să vadă cine vrea să stea cu Iedul Cel Mic.
Era chiar mama vitregă din Cenușăreasa, o femeie rea și leită cumătrul lup. Surorile vitrege, și ele cam hapsâne, cum le știți, au văzut anunțul Caprei pe Facebook și ce s-au gândit, să o angajeze pe Cenușăreasă bonă iar cu banii de pe urma ei să-și cumpere și mai multe rochii și pantofi din noul mall, mega mall. Tocuri, pliuri, voaluri, pene, ce dileme! Dar Capra n-avea de unde să le cunoască felul.
Conversația continuă.
– Am o agenție de bone și știu exact ce căutați, spuse mama vitregă. Fata pe care v-o recomand n-o să se uite pe pereți cât stă cu Iedul Cel Mic, lustruiește argintăria, calcă rufe, udă grădina, deretică prin camere, spală vase, pregătește cina și, la o adică, poate o învățați să sară peste mese. Hahaha! Ah, și nu stă deloc pe Facebook, dar v-am zis deja că nu se uită pe pereți! O recomand cu încredere! încheie lacom femeia.
Capra nu mai auzise până acum de vreo agenție de bone în pădure. Da, cum era la strâmtoare, acceptă oferta, și, fără multe întrebări, stabili o întâlnirea cu Cenușăreasa. A doua zi, marți, chiar la prima oră. Iedul Cel Mic sărea în pat ca-n izleaz, la auzul veștii, iar în vila în care locuiesc Cenușăreasa, mama și surorile ei vitrege era ca la piața Obor. Cele trei femei se certau și nu știau câți bani să-i ceară Caprei. Una zicea 3.000, alta 4.000 și tot așa până au căzut de acord că 5.500 de frunze verzișoare pe lună le-ar ajunge să-și ia cam tot ce-și doresc.
– Ceunșăreaso, de mâine începi să ai grijă de un ied neascultător. O să-ți facă viața un chin iar noi o să avem și mai mulți verzișori și verzișoare! îi spuse râzând cu gura până la urechi mama vitregă.
Ca de obicei, fata prea cuminte acceptă noua sarcină și plecă să-și facă un mic bagaj pentru drum. Ea-i bucuroasă, oriunde-i mai bine decât în preajma străinelor. Mai mult ca sigur Iedul Cel Mic e bun și prietenos, așa cum sunt mai toți copiii, își spuse Cenușăreasa, în timp ce adună într-o traistă fotografia cu părinții ei dragi, două felii de pâine uscată, o carte de povești cu tâlc și harta pădurii. Avea de mers cale de o oră până la casa Iedului Cel Mic și hotărî să plece înainte de răsăritul soarelui.
Între timp, Capra se pregăti cu de toate iar când a ajuns Cenușăreasa la casa lor a simțit miros de brioșe. Cei trei, Capra, Iedul Cel Mic și Cenușăreasa s-au împrietenit imediat și-au început să povestească și să guste din toate bunătățile.
– Las’ că le vin eu de hac! spuse Capra când a auzit povestea Cenușăresei și cât de mult o chinuie mama vitregă și așa-zisele surori.
– Capră dragă, te rog, să n-aibă soarta cumătrului lup! Cruță-le viață! o rugă Cenușăreasa pe mămuca Iedului Cel Mic.
Capra începu degrabă să facă un plan. Să știți că o să le chem pe nesuferite la un hram, o să le îndop bine cu mâncare și apoi le dau pe mâna Poliției din Pădure.
Zis și făcut.
Timpul zbura, Iedul Cel Mic și Cenușăreasa erau tot mai buni prieteni, iar planul Caprei gata să fie pus în aplicare. Mama și surorile vitrege au acceptat invitația Caprei la masa mare și, pe când era ospățul în toi, s-au trezit încolțite de mascați. Ghiftuite bine n-a fost chip să alerge, abia s-au ridicat de pe scaune. N-au avut încotro și-au recunoscut că au ținut-o sclavă pe Cenușăreasă și au aflat că-și vor petreace toată viața după gratii. Mega gratii. Vestea bună a îngălbenit ecranele televizoarelor, a trecut peste mări și țări, și a ajuns până la Palatul Buckingham, la urechile Reginei Angliei. Ca să le răsplătească bunătatea, Regina Elisabeta a II-a i-a invitat pe toți trei la Londra. Cenușăreasa, Capra și Iedul Cel Mic urmează să-l întâlnească pe tânărul vrăjitor Harry Potter. Binele are în el și un dram de magie!
n.r. Am scris povestea pe care tocmai ați citit-o în cadrul atelierului de scriere creativă cu Adina Popescu. Mai multe povești pentru copii gășiți la NOI Povești.
Ilustrația este semnată Irina Neacșu. Irina a completat atât de frumos firul poveștii. Îi mulțumesc! Mi-a scris apoi cum și-a imaginat întâmplarea. “Dragă Oana, a ieșit o capră așa, de sezon, din cele cu care se iese de Anul Nou, un ied puștan timid și miop, un Eliade al generației lui, care se uita scurs la Cenușăreasă, o Cenușăreasă frumoasă ca un cer senin și înstelat de vară. Și o pădure, dar tropicală, și o brioșa XL ca în povești. Am ales varianta în tuș pentru că lasă loc de interpretare, de mister și de o oarecare nedefinire a zonei de vârstă pentru care este povestea”.
Citiți și:
Poveste de seară: Zău că mă topesc după citit
O poveste pentru copii: Omik, fulgul ce zapează
Poveste de seară: La metrou, ca la mare
Read it! Love it! Share it!
One thought on “Poveste modernă: Capra cu un ied și o Cenușăreasă”