Poveste în versuri: Noru’ Iscoditoru’

Inevitabilul s-a produs – iată și prima mea poveste în versuri pentru copii. Eu zic că o să vă amuze și are să vă placă acest Nor – Iscoditor – Născocitor – Antreprenor – de Obor. Plus că rimează cu vestitul Apolodor! E pe cai mari micuțu’, optimist și bine mersi. Ceea ce vă doresc și vouă celor ce veți citi. Mici și mari. Poftă bună la lectură!

M-am născut deasupra la Obor,

Sunt un odor iscoditor,

Mă trag din mare spiță.

Ai mei acoperă cu ploi ogoare zeci și mii,

Fac bani din irigații pe câmpii.

Ce, voi, vă-nchipuiți că apa-i chioară?

Că pică din cer și n-are preț?

E scumpă, fraților, ca viața însăși!

Când se închide robinetul, iaca, s-a zis și cu verdeața.

„- Onor, familion iscoditor!

  – Îți mulțumim că plouă și că ne bucurăm în fiecare zi de rouă!

  – O plecăciune, două, trei, iubiții mei!”

Ei, bine, da! Recunoștința-i mare, în neam de nouri plini de ploaie.

Când vă uitați la lună, aflați că bunicul meu nu e de tură.

Și nici când soarele răsare, Iscoditorii nu vă dau târcoale,

Puteți să vă bronzați la mare, dar să nu ne cereți nouă de mâncare.

Hai, c-am glumit! Holdele-s pline, recolte avem și-n piețe nu se aud deloc suspine.

Mere,

Pere,

Struguri,

Varză creață!

De legătura de mărar, de plidă, s-a ocupat un unchi de-al meu,

Un plângăcios pitic,

Stabilit prin Semenic.

De n-ar fi el să-și încordeze mușchii a ploaie,

S-a zis cu friptura aromată din tigaie!

Iar o mătușă tare isteață ia chip, pe cer, de precupeață,

Și dă-i, și tună, și fulgeră-n neștire

Zile și nopți la rând,

Până când, în fine, soțul june revine și zilele-i sunt din nou senine.

„- De unde bani? Din ce facem avere? Cum de-avem hambare de lovele? ”

Păi, ce, îmi dați mie lecții?

Eu sunt Noru’ Iscoditoru’!

Eu pun întrebările aici!

Eu moștenesc și ud din veci pământul.

N-aveți decât să mă credeți pe cuvânt.

Sunt un nor bogat antreprenor!

Ați auzit de Curcubeu? E asociatu’ meu!

Dar hai să nu fiu chiar calic!

Și bălțile sunt un câștig dorit.

La fiecare săritură de copil în apă,

Un nor mai mic pe dată se desfată,

Și râde, și se scaldă-n puf, ca un haiduc!

De zloată, grindină și brumă,

Adresați-vă clanului Zgură.

Niște tipi reci, ursuzi și supărați mereu,

De parcă n-au niciun Dumnezeu.

Nu zic și nouă ne ninge și ne plouă,

Roz nu suntem mereu,

Ne mai ascundem după deal,

Dar să arunci săgeți de gheață,

Să muști cu frigu’ trandafirii și să pici pe nepusă masă?!?

Așa ceva, Iscoditorii mei n-ar face, zău!

Sunt buni afaceriști, nu se aruncă-n hău.

Nouă ne place să fim priviți, ademeniți,

Plimbați de vânt,

Vânați de îndrăgostiți,

Traversați de piloți iscusiți.

„- Sunteți frumoși, domnilor! / Sunteți cei mai frumoși de pe cerul acesta!”

Nu ne puteți mângâia, dar ne puteți desena.

Și de vreți să vă îmbogățiți, pe noi atent să ne priviți!

Fug la Obor, m-așteapă un văr să facem ploile anului care vine.

Ziceți, acum, aici, cam câte kile/zile să fie senine?

Ilustrație: Ana Groszler

Citiți și:

Poveste de seară: Încântat, Madam Plictiseală!

Poveste de seară: Zău că mă topesc după citit

O poveste pentru copii: Omik, fulgul ce zapează

Poveste de seară: La metrou, ca la mare

Poveste modernă: Capra cu un ied și o Cenușărească

Love it & Share it! NOW! 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *