#OrașulFetelor: De la „Soro Lume” la „Dune” și „The French Dispatch”

Weekend-ul trecut a fost din nou cu filme și răsfăț culinar. Așa că am zis să dau veștile bune mai departe sub #OrașulFetelor, cum v-am obișnuit deja. O să încep cu vizita la restaurantul „Soro Lume”, un loc tare fain deschis nu de multă vreme în Capitală. Bucătăria condusă de chef Mihai Toader se află într-o casă renovată, pe Strada Fluierului, la numărul 33. Cum intri pe poartă vezi ce se întâmplă printre oale și ești oarecum derutat. Sinceră să fiu, eu am grăbit pașii spre bucătăria cu ferestre mari, însă Irina m-a tras de mânecă spre ușa principală a casei unde se află, de fapt, restaurantul. Ar fi trebuit să-mi dau seama după sticla uriașă de spumant Carassia, aflată pe trepte, acum goală și pe post de suport pentru o lumânare pe jumătate arsă. Și-am intrat. Muzică lăutărească veche, mese de lemn, parchet scârțâitor, lumină caldă și blândă, flori din bumbac în boluri și vaze cu busuioc pe post de decor. A, și cărți! Plus meseni zâmbitori care se cinsteau de zor cu vin roșu și preparate gustoase. Minunată atmosferă!

Hai, la masă toată lumea!

Să nu vă mai fierb și să vă spun ce-am mâncat, că doar nu ne-am dus acolo pentru design. Ci pentru o cină în tihnă. Am profitat că era zi cu dezlegarea la pește și-am comandat din meniul apetisant două preparate. Pentru început o chiftea din păstrăv și, la felul principal, un șalău de Dunăre (deși e tot amuse-bouche, porția e generoasă). Ambele au fost delocioase. „Chifteaua transalpină” mi-a amintit de pifteluțele (noi la Bicazu-Ardelean așa le zicem) pe care le face mama, și-am halit-o cu mare poftă. Păstravul un pic afumat cu maioeză de usturoi și un fir de mărar a mers ca uns pe pâine – o turtă albă coaptă pe vatră, ca odinioară. Lume, lume, soro lume, așa să tot trăiești și mănânci! Cât despre Șalăul de Dunăre las mai jos fotografia și aici descrierea: „Gătit pe plita mănăstirească cu sărmaluțe de midii în foi de praz gătite la cuptorul cu lemne și sos de ierburi arse gătit la jar. Olt/ Dunăre/ Marea Neagră”.

Șalăul!

Vesela e și ea parte din poveste – castronul în care ți se aduce pâinea e pictat en colimaçon. Semn că-i rost să mânânci încet, să te bucuri de fiecare dumicat, încet, pe îndelete, cam cum merge melcul de repede. Eh, dar cine poate!?

La turte, înainte!

N-am luat desert, n-am gustat palinca, vinul și nici tot meniul, deci avem motive suficiente să revenim la „Soro Lume” cât de curând. Să știți că mi-a plăcut și servirea. Un tânăr vioi și zâmbitor ne-a luat comanda și un altul la fel de amabil ne-a adus mâncarea. Încă două amănunte: prețurile sunt corecte, iar ca să fiți siguri că o să găsiți masă, neapărat sunați și faceți rezevare. Aici, pe pagina de Facebook a restaurantului „Soro Lume” găsiți mai multe detalii.

Chiar așa!

Iar ca să combinăm gusturile din trecut, pregătite domol la foc de lemne în inima Bucureștiului, cu poveștile din viitorul închipuit, după cina la restaurant, am traversat orașul și am mers la „Dune”. Eu nu sunt fană SF-uri și nici 3D-uri, dar am vrut să-l văd pe Oscar Isaac și să ies un pic din zona de confort. M-a prins și nu m-a prins povestea, dar nici n-am simțit nevoia să ies din sală. Totuși, împăratul pantagruelic este cam odios. E o replică des citată din „Dune”, cred că o știți: „I must not fear. Fear is the mind-killer. (…) I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me”. Mi-a plăcut și mie.

Hahaha!

„Soro Lume” și „Dune” au fost sâmbătă seara, iar „The French Dispatch”, o nouă capodoperă semnată Wes Anderson, duminică, la Cinema Elvire Popesco. Cumva și aici s-a jucat în jurul mesei cu mâncare, în decoruri când color, când alb-negru, unde-l recunoști pe faimosul regizor american. Al treilea sketch din peliculă este despre „Gusturi și mirosuri”, numai că în meniu sunt și arme, și urmăriri ca-n filme (Deh!), și o răpire, și o otrăvire (mai ceva ca-n Dune). E un soi de „politică și delicatețuri”, cum ar spune poetul Dinescu. Vă recomand să vedeți „The French Dispatch” pentru toată aglomerația de personaje și povești, dar mai ales pentru felul în care sunt spuse acestea. Mai multe am scris la cald, aici, pe Instagram. Găsiți în Highlights – Filmul – detalii și impresii.

Câte personaje încap într-un film de 108 minute?