Am uitat să zic „Bună!”, salutul clujenilor, un fel de „Ceau” de la Timișoara. Revin politicos cu introducerea: „Bună! Oare ați vrea un city break pe repede-nainte la Cluj? Desigur!” Așa ar suna titlul complet, în limbaj dulce fix ca pe Someș, pentru weekend-ul petrecut, recent, la Cluj. Dacă nu am fi primit invitație la o petrecere de botez, probabil că nu am fi ajuns nici anul ăsta să vizităm unul dintre cele mai frumoase orașe din România.
Napoca. Cluj Napoca!
Strada Napoca = veche cetat în Dacia, azi Cluj
Colț de cer
Îi fain la Cluj!
M-a impresionat din prima clipă când am intrat în oraș și am văzut cocoțată pe dealuri Napoca. Cluj Napoca. Nu știu pentru alții, dar, pentru mine, prima impresie contează, plus atmosfera, vibe-ul orașului cum s-ar zice pe englezește. Ardelenește, să știți că, da, tare-i fain la Cluj. Iar ca să vă dați seama cât de mult mi-a plăcut Clujul, m-am aventurat și-am scris în primele Instastories de la fața locului c-ar avea un aer londonez. Posibil să fi exagerat, dar am făcut-o intenționat din prea mult entuziasm – Clujul e un oraș viu, tânăr și neliniștit, plin de lume, mulți studenți, dar și seniori care se respectă. Așa cum vedem și ne place în orașele mari din Vest, care de aici parcă nici nu-i chiar așa departe.
Toamna de la Cluj
Mai avem noi, românii, o vorbă, circulă banu’. Peste tot era plin de lume, semn că există bunăstare la Cluj. O altă dovadă că PIB-ul crește până la cer aș spune că-i și oferta hotelieră. Față de Sibiu și Timișoara, la Cluj ai multe variante cool de cazare. Noi am ales Radisson Blu, aflat la doi pași de stadionul Cluj Arena, Sala Polivalentă și Parcul Central. Încă din prima seară am avut meci – U Cluj – Oțelul Galați, pe care l-am ascultat și semi-văzut din cameră. Foarte tare furnicarul din jurul stadionului, muzica, lumina.
Cluj Arena, înainte de meci
Data viitoare fac upgrade sau rezerv la etajul 8 ca să admir din pat nocturna, tribunele și gazonul. Vă recomand Radisson Blu Cluj pentru view, dar și pentru un mic dejun de 5 stele. Aveau de toate pentru toți, de la bunătăți din surse locale, la scones englezești, clătite americane, dulceață de măceșe fără zahăr, la fagure de miere, smoothies și prossecco. Scump, dom’le scump, dar foarte bun!
Radisson Blu, etajul 8, vedere spre Cluj Arena
Cameră cu vedere spre Cluj
Acum haideți să ne plimbăm o țâră prin Cluj, doar până la dans, am mai prins și vreme de explorare, cu soare și ceva răcoare, așa cum îi șade bine toamnei made in Transilvania. Și cum să vă fac poftă de o vizită la Cluj dacă nu cu o mâncare caldă ardelenească? Să fie cu tarhon sau fără? După cum se vede, am deja un obicei bun – toate poveștile mele din călătorii se scriu, negreșit, după o masă copioasă. Clujul nu-i excepție. Plecasem de acasă cu o listă de restaurante. Când am ajuns la hotel, undeva la ora prânzului, am căutat pe Google Maps Cimbru și Zama, cum ultimul era mai aproape, acolo am mers.
Zama
Pâine ardelenească
Deși vinerea la Cluj transportul în comun e gratuit, noi am luat-o pe jos ca să facem mișcare și să vedem mai multe. Apropo de mișcare, dacă vrei bilet de autobuz când nu e gratis, plătești în genuflexiuni direct în stație. Știam de idee și m-am bucurat să văd că încă ține și se practică sportul în așteptarea autobuzului. Am traversat Parcul Central plin castani, castane și la loc de cinste „statuia” UNTOLD, iar în vreo 10-15 minute ne-am aflat la restaurant: „Bună! Oare v-ați hotărât? Putem să luăm comanda?” „ – Desigur!” Am ales câte-o zamă cinstită, apropo și la noi la Bicazu-Ardelean, tot zamă-i spune, un șnițel cu cartofi pai adevărați, adică foarte subțiri cât un pai și crocanți cum îi face și mama, și o varză a la Cluj. Am comandat mai mult decât am putut mânca, dar așa-i când ești flămând și vrei tot ce vezi în meniu. Deși ne făcea cu ochiul și-un desert, mai ales Șomloi, am zis pas pentru că voiam musai o cafea și un dulce de la Iris Delice, pe care-i urmăream pe Instagram și abia așteptam să le trec pragul.
Mini Flan Clujean de la Iris Delice
Numai că, până la cofetăria-patiserie, ne-a ieșit în cale Muzeul de Artă Cluj cu porțile-i larg deschise spre o curte interioară superbă și o expoziție foarte tare – Music Gallery. N-avem cum să ratăm așa ceva. Am intrat, ne-am relaxat și amuzat, jazz din toată lumea am ascultat. Clădirea muzeului care găzduia expoziția temporară are foarte mare potențial. Cât am stat pe terasa cu porticuri, cu ochii spre cerul brăzdat, la asfințit, de avioane și dominat de turle, m-am simțit ca la Paris, ori ca la Bologna. No, iar exagerez!
Privește cerul!
Soarele e și el un fel de vinil
Minunată atmosfera în acest loc
Totul despre jazz
Dulce de Cluj
După un spontan ocol muzical, ajungem și la Iris Delice Gallery, pe Ferdinand, cu vreo 7 minute înainte să închidă. Cafeaua o băusem la BAR-ul americănesc improvizat la muzeu, așa că am luat repede, la pachet, un Mini Flan Parisien, un ecler cu fistic și o ciocolată de casă albă cu fistic și merișoare, botezată Ciocolata Copilăriei. Și chiar așa e, are un gust intens de lapte praf și te trimite direct în trecutul fără griji. Să știți că dacă doriți cafea la deserturile grozave Iris Delice trebuie să-i vizitați la Atelier, pe Strada Someșului, doar acolo au și cafea. Lucru pe care îl voi face negreșit când voi reveni la Cluj. Sper eu cât mai curând.
Clujul livrează
Cinema Arta, cel mai frumos cinematograf din România
Mă tentează un TIFF – Transilvania International Film Festival 2025. De ce? Pentru Cinema Arta. Filme am și la București, dar nu și un cinematograf atât de rafinat. Sâmbătă seara, în ziua petrecerii de botez, am mers la teatru… la Cinema Arta. În Ardeal, nunțile și sindrofiile se țin ziua, așa că am avut timp și de-un teatru. Luasem bilete de la București. Norocul nostru să fie tocmai atunci, la Cluj, Vlad Ivanov la Festivalul Internațional de Psihanaliză și Film și-am văzut sala Cinema Arta, ne-am bucurat de teatru, scene de film și un pic de muzică, toate într-o seară. Eu și sora mea, îmbrăcate cam prea de gală. Dar a fost o sărbătoare, o experiență cum nici n-am visat!
Cinema Arta, o bijuterie!
A fost viața lui Patrick Dewaere. A fost „Viața mă trage de mânecă”: „Spectacolul îl prezintă pe scenă pe cunoscutul actor Vlad Ivanov, în încercarea de a pune în lumină câteva dintre ungherele sufleteşti ale artistului şi omului Patrick Dewaere, cu ajutorul unui monolog însoţit de muzica originală a lui Alin Zăbrăuțeanu şi de intervenţii audio-video. Concepţia spectacolului îi aparţine lui Radu Rădescu. Este un spectacol-lectură cu acompaniament muzical şi elemente multimedia, născut ca o tentativă de portret al actorului francez de teatru şi film Patrick Dewaere (1947–1982)”. Ca de fiecare dată, vocea lui Vlad Ivanov ne-a invitat să rulăm – cinematografic – povestea în minte. Actorul Vlad Ivanov a trăit intens monologul. Ne-a șoptit în franceză, a plâns, ba chiar a și urlat: „Chiar, voi vă mai uitați la cer?” Ne-a spus despre iubirea lui Sotha pentru Patrick: „A știut să primească mai mult decât i-am oferit”.
Lung îi drumu’ Clujului
Când am intrat la Cinema Arta, am realizat ce înseamnă lipsa infrastructurii în România. Deși visam la un film la Cinema Arta încă din 2020, dovada stă aici, în acest articol, am ajuns mai repede la Cinema Modernissimo, la Bologna. Ambele sunt construite cam în aceeași perioadă 1915 și 1913, și, aș îndrăzni să spun că seamănă. Ecranul e scena la ambele. Amândouă au o cafenea grozavă la intrare. Sunt locuri ideale de întâlnire pentru muzică, teatru și nu doar film. M-am întristat un pic. Nu e normal ca drumul spre Cluj să fie atât de lung cu trenul, și atât de scump cu avionul, încât să alegi mai degrabă… Italia. Le-am dat dreptate celor care spun că țara e ruptă de țară. Ador să călătoresc cu trenul, dar, totuși, peste 9 ore București – Cluj, nu știu dacă mă încumet. Poate doar cu opriri la Brașov, Sibiu, să pornești la așa drum lung. Vestea bună e că se reabilitează calea ferată Cluj – Oradea. Chiar ne gândisem să prelungim șederea în Ardeal cu încă o zi pentru o vizită fulger la Oradea, dar ne-am răzgândit când am văzut că, în loc de tren, ai microbuz. Suntem țara microbuzelor! Iertați-mi, vă rog, această paranteză birocratico-administrativo-balcanică, dar n-aveam cum să nu mă plâng. Sper să mai prind în timpul vieții mele călătorii rapide și decente cu trenul, în România. Așa cum e ruta București – Brașov, cel puțin.
Cafeneaua de la Cinema Arta e grozavă!
Cluj: eggcetera, Acadeea, Meron, Madrugada
Dar de ce să ne întristăm, când putem să mâncăm. Iar Clujul are cu ce se lăuda în materie de gastronomie și mănânci bine în multe locuri la Cluj. Pentru mic-dejun am mers, duminică dimineața, la eggcetera. Cafeneaua cu un șoricar la intrare pe post de bancă se află pe strada Napoca, vizavi pe Baraca, zice-se cel mai bun restaurant din România, pe care însă l-am găsit închis. Definitiv.
Șoricar de Cluj
Cine spune că ardelenii-s lenți, sigur n-a fost la eggcetera, la Cluj. Oamenii de acolo se mișcă iute și sunt tare faini. Localul era plin, așa că ni s-a spus c-ar fi de așteptat numa’ 10-15 minute, timp în care putem să luăm o cafea și să ne decidem ce vrem să mâncăm. Zis și făcut. După noi s-a format o coadă mai lungă ca șoricarul, dar lumea știe care-i mersul și își așteaptă rândul chiar dacă afară sunt zero grade. Am ales chestii sărate din meniul eggcetera, dar și acum salivez la orezul cu lapte, la grișul copilăriei și clătitele americane. Dar uite încă un motiv să ne întoarcem la Cluj.
N-am rămas cu gustul sărat. După eggcetera, am mers la Acadeea și-am mâncat 2 prăjituri delicioase. Eu am ales o amandină altfel și sora mea Irina o tartă orez cu lapte. Foarte cald și primitor locul, iar deserturile bune-bune. Tot de pe Instagram îi știam și pe ei. Apropo de rețele și algoritmi care te miros și-ți livrează ce ai nevoie, la câteva zile după city-break-ul de la Cluj, fotografii cu papanașii de la Madrugada mi-au ieșit în cale pe Instagram. Sunt chiar ăia pe care ni-i făcea mama când eram mici. Partea bună este că i-am pregătit din nou acasă-acasă, la Bicazu-Ardelean, după mult timp și cu brânză de vaci din sursă locală. Deci fix ca odinioară. Era cât pe ce să bifăm și o a treia cafea, într-o singură zi, la Cluj, dacă Meron-ul de pe Napoca n-ar fi fost așa aglomerat. E plin de lume la Cluj și la restaurant nu ies doar turiștii și tinerii, ci și clujenii seniori.
Luna plină de la Cluj
Clujul, la pas
N-a fost bai că n-am prins loc, ne-am mai plimbat, am vizitat Catedrala Mitropolitană Cluj, în plin proces de împodobire cu mozaic, peste vechea pictură. Sunt adepta prezervării locului vechi așa cum era, deci nu m-a încântat prea tare noul și strălucirea. Am aruncat un ochi de la intrare și în Catedrala Catolică din Piața Unirii. Era liturghia de duminică și interzis a se vizita biserica, așa cum e și firesc. Am descoperit Casa TIFF și Da Pino, unde am auzit că se mănâncă bine. Am stat la soare pe băncile în acoladă. Foarte occidental mobilierul stradal aici. Abia aștept un TIFF și încă un pic de Cluj. Mai sunt multe de descoperit chiar dacă nu-l vizitezi cu ocazia UNTOLD sau pentru Electric Castle. Ai teatre, Opera, catedrale, biserici, librării, Grădina Botanică, Cetățuia.
Fotografii: Oana Țepeș-Greuruș și Irina Țepeș-Greuruș
Citiți și:
City break la Sibiu: unde stai, ce mănânci, ce vizitezi
City break la Timișoara, „orașul lui Brâncuși”
Aroma, arome. Ce-am băut și ce-am mâncat bun la Roma
Brașovul este întotdeauna o idee bună
Jurnal de vacanță la Boredeaux: Francezii, muzica, vinul
Arta de a trăi: citești cărți de la Mollat și bei vin de Bordeaux
Recomandare: pentru o vacanță rafinată, mergeți la Florența!
