Momentele importante din viața mea m-au găsit robotind prin casă. Am observat că înainte să iau o decizie – fac ordine și curățenie în jurul meu. Arunc ce-mi prisosește, eliberez spațiul, șterg și spăl cu avânt. Astfel, mintea mea se elibereză, gândurile se mai potolesc, iar situația pare cât de cât limpede. Nu vi s-a întâmplat? Recunosc, însă, nu am o rutină clară și nu sunt atât de organizată pe cât aș vrea când vine vorba de curățenie. Nu am menajeră și nici nu-mi doresc – nu mă încântă deloc ideea ca un străin să-mi umble prin lucruri. Doar că, de când am citit Dominique Loreau – “Faire le ménage chez soi, faire le ménage en soi. Et si faire le ménage était une thérapie?” (n.r. Îți faci ordine în casă, îți faci curat în suflet. Și dacă menajul ar fi o terapie?), am început să fac progrese. Nu degeaba mi-am luat notițe jumătate de caiet! Am citit aproape toate cărțile autoarei (mare parte dintre ele sunt traduse și publicate la noi de editura Baroque Books & Art), așa că eram familiarizată cu multe dintre noțiuni și reguli. Însă degeaba le știi, dacă nu le aplici. Iar această carte este un îndreptar despre cum să faci artă din curățenie. Ca-n Japonia, cea mai curată țară din lume și locul unde s-a stabilit de ani buni scriitoare franceză. Tirania lui “eu trebuie” e musai să dispară când vă gândiți la curățenie. Constrângerile paralizează elanul! Și nu vă imaginați că a face menajul în fiecare zi înseamnă manie. E o sarcină care te ancorează rapid în prezent și îți ține mintea ocupată.
În Haga Kure – Cartea biblie a samurailor – există o regulă esențială: să-ți ții corpul și casa impecabile în fiecare zi. Casa este a treia noastră piele, după îmbrăcăminte. Un om întreg este un om care face corp cu tot ce-l înconjoară.
Cartea e structurată foarte bine iar zeci de pagini sunt cu sfaturi și trucuri. Dominique Loreau ne învață să facem ceea ce, teoretic, toți ar trebui să știm. Să facem curat în jurul nostru! Cum spuneam, pentru niponi, menajul este artă și plăcere, ba chiar un exercițiu spiritual. Sigur ați citit știrea cu suporterii japonezi de la World Cup care au făcut curat pe stadion după meciul echipei lor (o găsiți AICI). Și eu mă străduiesc să țin casa gata de musafiri mai mereu, mai ales că sunt cel mai important oaspete în viața mea iar operațiunea curățenie și ordine în casă mi-e utilă mie! Datoria noastră este să dăm o atenție minuțioasă nimicurilor. Știți cum se zice, dacă nu te ocupi de lucrurile mici, nu o să fii în stare să le rezolvi nici pe cele mari. Pare ciudat, dar viața noastră chiar depinde de aceste detalii infime.
Am cumpărat fără să stau pe gânduri cartea lui Dominique Loreau – “Faire le ménage chez soi, faire le ménage en soi. Et si faire le ménage était une thérapie?” de la librăria franceză Kyralina. Nu a fost încă tradusă la noi. Până să o citiți, vă las câteva pasaje importante pe care le-am tradus. O să vă pună pe gânduri și mâinile grabnic la treabă. Nu de alta, dar menajul chiar ne ține mintea în prezent. Pe încercate! E greu să fii relaxat într-o casă în care domnește laisser-aller.
“Pentru mine, curățenia este o superstiție. Când mi se vorbește despre cineva întreb mereu dacă este o persoană curată. Întreb asta ca și cum aș întreba dacă este un om inteligent, sincer, sau onest”, Marguerite Duras – La vie matérielle
♦♠♣ În Japonia, femeia care face curățenie nu are o conotație negativă. Femeile nu-și pun problema dacă lor le revine sarcina de a face menajul sau nu. Pur și simplu, curățenia casei face parte de viața lor – se ocupă de casă ca și cum s-ar ocupa de ele însele. Dar asta nu înseamnă că domnii nu trebuie să dea o mână de ajutor. Mai ales că, potrivit unui sondaj de opinie citat de Domnique Loreau, împărțirea sarcinilor domestice este prima cauza a disputelor conjugale, după problema banilor. L’Homo domesticus reste un inconnu! Există un capitol întreg dedicat sarcinilor casnice, împărțite corect în familie. Un loc ne aparține cu adevărat atunci când îl îngrijim cu mâinile noastre. Dacă delegăm curățenia spre o altă persoană, universul nostru familiar devine tot mai străin.
♦ În Le Zenshin Kyushu – o lucrare japoneză scrisă acum cinci secole – suntem învățați să trăim ca și cum ceilalți ar fi cu noi și atunci când suntem singuri. Îmbrăcam cele mai frumoase haine, avem casa mereu în ordine. Pentru noi.
♣ Aveți grijă de spirit cu ajutorul corpului și de corp cu ajutorul sufletului. Nu putem nega, sunt mulți specialiști care spun asta – multe maladii sunt provocate de un moral slab și de lipsa activității fizice. De aceea munca, chiar și menajul, reprezintă o formă de terapie. Munca este cel mai bun medicament și este esențială pentru fericire. Dacă faci curat poți contracara senzațiile negative și să restabilești un echilibru interior.
♠ A face curat înseamnă să-ți accepți viață, să accepți cotidianul. Consumerismul și tehnologia ne-au făcut să uităm ce înseamnă să dai sens vieții. Să-ți dai seama că ești fericit dacă nu duci foame, nici frig și ai un acoperiș deasupra capului. Simplu!
Mintea se golește de gânduri, în timp ce mâinile trebăluiesc
♣ Să faci curat cu conștiinciozitate nu are nimic de-a face cu igiena aseptică care ne dezumanizează. Din cauza stresului vieții moderne, din ce în ce mai mulți oameni sunt obosiți și anxioși. Ca să scape, se abandonează jocurilor pe calculator, își petrec timpul în locuri populate și zgomotoase, încremenesc în fața televizorului.
♦ Să te concentrezi pe ce e de făcut, să treci la acțiune, îi permit spiritului să nu mai caute scăparea în visare. În loc să-ți duci mintea în trecut, te concentrezi pe ceea ce viața îți cere aici și acum. Această practică înseamnă să rămâi prezent, să cureți și să elimini ce nu este necesar, să dai prospețime. Simplul gest de a spăla vasele, de a simți apa caldă, de a vedea farfuriile din nou curate, poate fi reconfortant. Și e un efort așa mic! “Secretul fericirii nu este să faci ce-ți place, ci să-ți placă ce faci”, J. M. Barrie.
“Într-o societate unde nu există reguli, individul suferă de anxietate”
♣ În templele zen există reguli precise. De la cum se închide și se deschide ușa, până la felul în care ceri o porție de orez. Ca să fii liber trebuie să te supui unui set de reguli. Disciplia și respectarea unor norme te ajută să trăiești împăcat.
♠ Menajul e o activitate care poate, discret, dar eficient, să ne facă viața mai serenă. Ce poate fi mai plăcut decât o bucătărie curată, un buchet de flori proaspete, geamuri lună, mobilă fără praf. Minuscule nimicuri, dar atât de importante!
♦ O casă ordonată are un efect benefic asupra moralului. Pe când, viceversa, o casă dezordonată te poate încărca de griji. Lucrurile care nu sunt puse la locul lor și mizeria obosesc, perturbă mentalul. Însă a face curățenie fără a face ordine e ca și cum ai pune un pansament pe o rană necurățată. Curățenia nu va rezolva problema dezordinii!
♣ Înlocuiți cuvântul timp cu interes. “Nu am timp să fac curat!”. Oare? Dacă n-avem un răgaz să vedem o persoană, este pentru că nu vrem să o vedem. Nu ne interesează. Așadar, ar fi bine să gășiți vreme, e în interesul vostru să aveți o casă lună!
♠ În Europa ne mândrim că facem curățenie primăvară. În schimb, indienii navajos au obiceiul să ardă tot (haine, ustensile de bucătărie, etc.), să consume plante laxative, să-și spele stomacul și să țină post înainte de anul nou. În Japonia, curățenia generală se face tot înainte de revelion. Toată lumea se mobilizează. Angajații de la metrou, cei din birouri. Iar unii niponi își înnoiesc complet lenjeria intimă și lenjeria de pat. Un alt obicei japonez este korogae – înlocuirea garderobei de iarnă cu cea de vară. În dulap ai mereu numai hainele de sezon!
“Dacă văd praf pe mobilă, iau o lavetă și îl șerg. Dacă îl las, am impresia că praful se va așterne pe sufletul meu. Și ce e curios, nu văd curățenia ca pe o corvoadă. Am impresia că îmi lustruiesc sufletul de fiecare dată”
♦ În afară de mașina de spălat și frigider, restul obiectelor electrocasnice sunt gatget-uri care mai mult ne încurcă.
♣ Să facem curățenie pentru mulți dintre noi este o corvoadă. Nu face parte din rutina zilnică, așa cum ne spălăm pe dinți ori facem duș. Să faci curat e cel mai adesea o activitate mentală, și nu fizică. Când ne spălăm pe dinți/ne facem toaleta nu ne mai întrebăm de ce o facem. Așa trebuie să procedăm și în cazul menajului. Facem curat. Punct.
♠ Pentru mulți dintre noi, cuvântul rutină e sinonim cu monotonie. Rutina este însă roata vieții, zeul cotidianului care doarme în noi. Dôgen, fondatorul zen sôtô (tradiție spirituală și religioasă), spune că trebuie să trăim fiecare zi în același spirit cu omul care cade de pe cal. Atunci când suntem în fața unei amenințări, nu avem timp la dispoziție. Nu e vreme să tergiversăm. Totul depinde de automatismele pe care le-am pus în practică în viață noastră printr-o muncă zilnică. Trebuie să avem automatisme ca să putem acționa. Dacă nu, ne pierdem pacea sufletească.
♠ Când aveți o listă cu lucrurile pe care le aveți de făcut, nu pierdeți timp întrebându-vă de ce să le urmați. V-ați gândit vreodată de ce ne spălăm pe dinți dimineața sau de ce bem o cafea? Nu, pentru că este plăcut să ai dinții curați și o cafea fierbinte îți face bine. Aceste două automatisme ne pun în formă și ne dau o satisfacție fizică. Faceți lucrurile fără grabă. Un singur lucru o dată. Japonezii sunt ași în arta lentorii. Lucrați minuțios!
♣ Un proverb turc spune că aduce ghinion să faci menajul seara. Așadar, faceți curat dimineața timp de 28 de zile (perioada necesară ca o rutină să devină obicei, potrivit japonezilor), astfel corpul va ține minte care sunt binefacerile acestei practici și nu va mai avea nevoie ca mintea să-i spună să păstreze această rutină. Ea va deveni un obicei pentru că va fi resimțită ca o nevoie. În ziua când vom înțelege asta, totul va deveni mai simplu: știm ce avem de făcut.
♠ De la natură avem de învățat multe. Ideal este să trăim în ritmul soarelui. Să profităm de primele ore ale dimineții ca să ne pregătim ziua. Restul lumii doarme, atmosfera nu e încă poluată de zgomotul gândurilor și activităților. E cel mai bun moment să facem curat. Cu această ocazie, vă dezmorțiți și bifați chiar și un pic de sport.
De ce să spăl geamurile? Dacă plouă? Prea multe întrebări împiedică automatismele să se instaleze.
♦ Ar fi bine să aveți un program zilnic pentru curățenie. E suficient să vă treziți cu un sfert de oră mai devreme. Notați pe o listă – curățenie de zi cu zi – care sunt lucrurile pe care le puteți face dimineața și pe o altă listă – curățenie generală/lunară – pe cele care au nevoie de mai mult timp.
♠ Rezervați-vă o zi de pauză în fiecare săptămână. Duminica, de preferat. Faceți sâmbăta curățenie, cumpărăturile pentru săptămâna viitoare, gătiți pentru a doua zi, întâlniți-vă seara cu prietenii și, duminica, bucurați-vă de liniște, de o casă curată, mergeți să vă plimbați sau citiți. Azi aveți libertatea să nu faceți nimic! Atâta vreme cât dați timpului un sens clar, nu aveți sentimentul că-l pierdeți. Noi suntem arhitecții timpului nostru!
E musai să citiți Dominique Loreau – “Faire le ménage chez soi, faire le ménage en soi. Et si faire le ménage était une thérapie?” Am încercat să vă stârnesc curiozitatea. Volumul are 15 capitole care ar merita memorate și aplicate cu religiozitate. “În japoneză la praf se zice hokori și mai înseamnă lucrurile de care ne atașăm – mândrie, titluri, situație socială. Să ștergi praful e un soi de purificare, ca și cum ai alunga profanul și ai regăsi sacrul. Numai că praful nu dispare după ce l-ați șters și ați făcut curat. Apare din nou. La fel cum revin gândurile și senzațiile care ne ne însoțesc de-a lungul vieții. Nimic nu durează. Nimic nu e pierdut. Nimic nu e perfect.”
Fotografii: ilustrații carte și Pinterest
Traducere: Oana Țepeș-Greuruș
Make some noise! Share it!
