Scriu acest articol în timp ce protagonista poveștii, Ada Cuciuc, e în avion spre Rio de Janerio. Înainte să părăsească Bucureștiul, a ieșit în Piața Victoriei, la proteste. Marți noaptea, fix în aceeași zi în care ne-am întâlnit să vorbim despre pasiunile ei, călătorii în lumea largă, navigație și România. Chiar dacă a vizitat 50 de țări, Ada s-a întors mereu acasă iar în urmă cu șase luni a acceptat să-i dea o mână de ajutor lui Vlad Voiculescu, la Ministerul Sănătății. Nu regretă nimic. Recunoaște însă că a acceptat greu job-ul la stat și speră să nu fi fost în zadar.
Înainte, Ada Cuciuc a fost angajata Institutului Aspen, funcție – coordonator program Politici Publice, dar meseria ei avea să fie alta: călător și digital nomad. Așa că nu-i deloc întâmplător că la întrebarea cunoscută ce-ar lua cu ea pe o insulă pustie, mi-a răspuns fără să clipească: wi-fi! Internetul o ajută să-și găsească diverse colaborări oriunde ar fi și să țină legătura cu oamenii dragi de acasă. Bunicii, nepoții, părinții și prietenii.
Huayna Potosi (6088m) – Bolivia
“Sunt ceea ce sunt acum datorită călătoriilor. Așa am învățat cel mai mult. Cum să te comporți cu oamenii din jurul tău, cum să vorbești cu ei. Am învățat să mă descurc în situații critice, să gândesc iute și să găsesc soluții repede.”
De ceva vreme, de fiecare dată când pleacă să descopere lumea, nu mai cară cu ea nicun bagaj greu sau vreo valiză ticsită. Într-un rucsac mic îi încap toate lucrurile de care are nevoie deși călătorește cu lunile.
“M-a întrebat cineva, recent, de unde sunt și nu am știut să răspund. Dar sunt Ada din România. Iar acasă e casa părinților mei, la Piatra-Neamț. Cred că și pe barcă m-am simțit acasă.”
Santa Marta – Columbia
Ada n-a fost exploratoare de mică, însă o vizită în Anglia, în anul doi de facultate, i-a deschis apetitul pentru călătorii. În 2002, a aplicat la un program pentru studenți, și-a luat viză și-a plecat să muncească la o fermă. În timpul liber nu se odihnea, își punea rucsacul în spate, se urca în autobuz, cobora într-un oraș mai mare, lua un tren și se oprea într-o stație, la întâmplare.
Anglia
“Mă uitam pe hartă și ziceam cobor aici, fără să știu ceva despre locul respectiv. Îmi doream să vizitez catedrale și muzee. Eram obsedată de artă. Cât am stat la Londra în fiecare zi eram la The National Gallery. Dacă aveam zece minute libere dădeam o fugă să revăd tabloul lui Picasso”.
După ce a bifat mai multe locuri din Regatul Unit, a colindat Italia și Franța. A cochetat cu ideea de a rămâne în Anglia, însă tatăl ei a convins-o, printr-o scrisoare sinceră, să se întoarcă la București și să termine facultatea de Sociologie. Azi e recunoscătoare.
“În prima călătorie am învățat să interacționez cu oamenii, cu străinii. Să am încredere în ei. Apoi, m-am perfecționat. Zâmbești, vorbești, sigur găsești o cale de comunicare cu localnicii. Trebuie doar să vadă că le respecți cultura și că-ți pasă de ei.”
Ushuaia, Tierra del Fuego, Argentina – Fin del Mundo
Experiența primului voiaj peste granițe i-a crescut stima de sine și, vara următoare, Ada traversează Oceanul până în America, la New Hampshire, cu work and travel. Nici aici n-a stat într-un loc. A bifat New York-ul și Miami. În SUA a spălat vase într-un restaurant. Iar pentru că-și dorea să învețe să gătească, nu după mult timp, l-a convins pe chef-ul brazilian că e suficient de ambițioasă încât să aibă un rol de sous-chef în bucătărie: “Acolo mi-au plăcut agitația și că trebuia să iau decizii pe loc.”
Înapoi în România și, după trei ani, înapoi în America. Ada terminase facultatea, avea job la un start-up și un apartament al ei în București. Însă cum banii nu erau chiar mulți, dă din nou Capitala pe New Hampshire și Florida, de unde călătorește cât poate de des.
“Mă duceam în New York de fiecare dată când aveam o zi liberă. Conduceam șase ore, ajungeam la New York, stăteam o zi întreagă într-un muzeu și apoi, seara, mă întoarceam înapoi în New Hampshire”.
Cât timp făcea planuri în Florida însorită, un vechi prieten englez, cel care a făcut-o să aleagă facultatea de Sociologie când ea se gândea la ASE, îi spune c-ar fi potrivită pentru un job la Institutul Aspen, la București. Mai mult din curiozitate, Ada acceptă un interviu, pentru că urma să vină în țară la botezul fiicei fratelui ei. Discuția de două ore o convinge să spună “da” provocării, să se întoarcă în Capitală și să lucreze pentru Aspen: “Mi-am lăsat mașina, motocicleta și hainele în America. Eu nu căutam un job în România dar proiectele Institutului m-au făcut să accept imediat.”
Washington DC – SUA
La Aspen, Ada rămâne cinci ani și câștigul profesional este enorm: “Acolo am învățat de toate și am fost o echipă extraordinară. Directorul Institutului m-a ajutat mult să cresc! Simt că am dintotdeauna un mare noroc și că întâlnesc omul potrivit la momentul potrivit. Prietenii îmi spun că sunt foarte bună pe organizare, ca manager de proiect, și, mereu învăț lucruri noi.”
Să nu vă imaginați că în acestă secvență de timp și pentru că avea un birou fix Ada s-a oprit din călătorit. Nici vorbă. A plecat de una singură în Asia de Sud-Est. A vizitat Indonezia, Singapore, Thailanda și Cambodgia.
“A fost o călătorie destul de ciudată. Eram turistul care vrea să viziteze tot. Într-o lună de zile am fost în 4 țări și mai multe orașe. Mă trezeam la 5 dimineața și până la 2 noaptea voiam să văd tot din Lonley Planet. Vizitam orice templu și biserică și abia prindeam câteva ore de somn în avion ori în vreun hostel.”
Job-ul la Aspen o trimite pe Ada Cuciuc pentru a treia oară în America. Așa ajunge la Washington și se îndrăgostește de un texan. S-au cunoscut la un concert de jazz și au început să călătorească împreună. Europa – Spania, Portugalia, România, Grecia, Asia – Vietnam, Laos, Cambogia, Thailanda, America Latină – Mexic, Bolivia, Argentina, Peru, Cuba.
Bolivia
Deși inițial Ada și-a luat o vacanță de 5 săptămâni, a plusat și i-a scris șefului de la Aspen să-i dea trei luni sabatice. Cu greu, dar acesta a acceptat.
“Timpul trece foarte ușor când ești mereu în călătorii. Nu știam ce zi e, unde mergem. Eram spontani și nu ne mai interesa să bifăm obiective. Nu voiam decât să încercăm lucruri noi, să ne împrietenim cu localnicii. Erau zile în care pur și simplu închiriam un scuter și ne plimbam. Eram pe modul aventură!”
După vacanța prelungită, urmează o perioadă de lucru intens de patru luni la Aspen și, apoi, demisia, în noiembrie 2013. Îi plăcea jobul, dar Ada își dorea prea mult să călătorească și să fie liberă. Iubitul ei american făcuse un curs de sailing în Grecia și visa deja la o barcă.
“Locuitul pe barcă m-a responsabilizat mult. Acolo ești un fel de Mama Omida, trebuie să știi foarte bine ce ai de făcut. De exemplu, dacă ai cu tine o trusă de prim ajutor ar fi bine să știi și cum să o folosești.”
În America, Ada și Jason locuiesc o perioadă în Houston. Aici, cei doi închiriază o barcă și Ada învață cum stă treaba cu navigația. N-a mai durat mult până când Jason și-a cumpărat o barcă. Au botezat-o Windy iar planul lor era să ajungă în Belize însă s-au oprit în Mexic și au rămas o perioadă acolo. Mai lăsau barca într-un port și porneau să descopere locuri noi. Așa au ajuns în Argentina, Bolivia, Columbia, Cuba, Peru și chiar în Antartica să vadă pinguinii.
Antartica
“Mi-a plăcut să fiu căpitan, să planific și să stabilesc trasee. De la sailing am învățat să mă descurc, deși cred că aveam asta deja în sânge, am învățat cum să vorbesc cu oamenii ca să obțin ce vreau. A fost o aventură. Făceam scufundări, înotam, mâncam toate felurile de pești. Masa noastră de prânz era cam așa: ne băgam sub apă și ne întrebam ce să alegem.”
Aventurile și experiențele pe care le-a trăit pe barcă ar merita să fie subiectul unei cărți. Însă Ada nu s-a gândit la asta deși recunoaște că ar fi un expercițiu util ca să-și păstreze vii amintirile.
“Am vizitat vreo 50 de țări însă nu m-a interesat niciodată doar să le bifez. Aș fi putut să văd toate statele din America Centrală în trei zile, dar nu voiam asta. Rămâneam în locurile care îmi plăceau.”
În fiecare colț de lume în care a ajuns, Ada a învățat ceva nou. A încercat tango în Argentina, s-a îndrăgostit de salsa în Mexic, a luat cursuri de Muay Thai în Thailanda, a navigat prin furtună în Bahamas, a luat lecții de surf în Peru, a povestit ore întregi despre viață și dragoste cu un călugăr budist la ruinele Templului Angkor Wat, Cambodgia, a înotat cu țestoase în Insulele Caicos și cu delfini în Golful Mexic, a dansat la faimosul carnaval de la Rio, a făcut scufundări și a dat ochii cu rechini periculoși, a mers cu bicicleta pe cel mai înfricoșător traseu din lume “Drumul Morții”, în Bolivia, a urcat la 6.000 de metri, a câștigat bani în Vegas, a învățat cum să aibă grijă de elefanți în Thailanda, a mers pe urmele incașilor la Machu Picchu și, în fiecare țară, a prins expresii și cuvinte de-ale locului.
“Am ajuns să gândesc în engleză. Știu spaniolă, însă la Rio vorbesc portunol, un amestec de spaniolă cu portugheză. Mi se pare că e o spaniolă cu accent moldovenesc. Lumea îmi spunea că am o pronunție foarte bună dar nu știe că-s moldoveancă.”
“Death Road”, La Paz – Bolivia
În toți anii în care a călătorit intens, Ada a citit foarte mult și nu s-a mulțumit doar cu experiența de viață, așa că lecturile au însoțit-o mereu. Nu doar literatură, ci și manuale de business.
“Sunt o grămadă de lucruri pe care nu le știu, dar învăț. Totul se învață. Cred foarte mult în self-education. Dacă vreau să mă pun la punct cu un domeniu nou, mă duc pe Kindle, la Amazon, și aleg cele mai bune recomandări. Am citit foarte mult despre sailing, marketing și vânzări.”
Au călătorit împreună cinci ani până astă vară, când Ada a pus pe pauză călătoriile și s-a întors la București. Deși planul era să fie voluntar la MagiCamp, acceptă să facă parte din echipa lui Vlad Voiculescu, la Ministerul Sănătății.
“Pentru mine, experiența MagiCamp a fost foarte intensă. M-am întânit acolo cu oameni de la Colectiv. Pentru ei și pentru copiii de acolo nu există nu pot sau nu vreau.”
Muntele Ceahlău – România
Am ocolit discuția despre experiența la minister, prea lungă și delicată, și-am întrebat-o cum arată pentru Ada România în comparație cu restul lumii.
“Știi care-i diferența dintre România și restul lumii? În România trăiesc într-o bulă. În bula Aspen. Pentru că acolo am întâlnit oamenii care sunt lideri în domeniile lor. Când călătoresc nu mai sunt în bula mea, cu oameni inteligenți, cu școli, cunosc oameni de toate felurile, din toate domeniile. În România ești tot timpul înconjurat de prieteni și nu te simți confortabil să fii singur. Când călătorești nu te mai judecă lumea. Un străin nu te întreabă ce ai de gând să faci cu viața ta.”
Vă spun eu ce are de gând să facă cu viața ei. Să o trăiască așa cum simte. Fără frici dar precaut, fără suveniruri dar cu povești reale trăite și citite. Cartea ei preferată este Momo, de Michael Ende. Povestea fetiței care cumpără timp. Iar Ada are din nou un răgaz în care să facă ce-i dictează inima. De la iarna din România, a ajuns deja la vara din Rio și-a postat pe Facebook prima fotografie cu apusul de pe plajă.
Rio de Janeiro – Brazilia
“Vreau să rămân la Rio o perioadă. Asta vreau acum. Îmi place să locuiesc în Rio. E un loc în care am stat 4 luni și m-am simțit ca acasă. Vreau să învăț limba, să-mi iau permis pentru instructor de scufundări, să fac voluntariat, să merg la dans, să fac surf”.
Pentru că voiam neapărat să public lista cu țările pe care le-a vizitat Ada am intrat pe profilul ei de couchsurfing. Dar pe lângă listă o să mai public și paragraful în care Ada scrie despre ea.
“Îmi place să călătoresc, să navighez, să dansez (iubesc salsa, forro, zouk, samba și funk), să urc pe munte, să fac scufundări, să merg cu bicicleta distanțe lungi, să gătesc pentru prieteni dragi, să văd lumea prin obiectivul camerei de fotografiat, să joc șah, să mă pierd în orașe necunoscute și să mă plimb noaptea. Iubesc răsăriturile și apusurile, să mă uit la stele în nopțile senine, să ascult ploaia, marea și munții, să simt miros de iarbă proaspăt cosită. Îmi plac vinul roșu, ciocolata și îmbrățișările”.
Laguna Verde, Vulcanul Licancabur
Lista Adei Cuciuc – locurile unde a fost și unde a învățat
Antarctica, Argentina, Aruba, Austria, Bahamas, Belgia, Belize, Bolivia, Insula Bonaire, Sint Eustatius și Saba, Brazilia, Bulgaria, Cambodgia, Insulele Cayman, Chile, Colombia, Cuba, Curaçao, Republica Dominicană, Anglia, Franța, Germania, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, Indonesia, Italia, Jamaica, Laos, Mexic, Maroc, Antilele Olandeze, Panama, Peru, Portugalia, România, Scoția, Singapore, Spania, Thailanda, Trinidad și Tobago, Turcia, Insulele Turks și Caicos, Regatul Unit, Statele Unite, Uruguay, Vatican, Vietnam
N-am pus punct pentru că lista Adei rămâne deschisă.
Fotografii: prin Ada Cuciuc
Share it NOW!
Buna,
Sunt prietena cu Ada si o cunosc bine. Stiu cum si pe unde a calatorit. Ai zugravit totul foarte roz. Numai de bine. Viata de calator are si puncte negative, ca orice tip de viata. As vrea ca cei care se inspira din astfel de articole sa plece sa vada lumea sa stie de asemenea ca o sa fie si momente de tristete nu numai de bucurie!
Dragă Cătălina,
Îți mulțumesc pentru feedback. E adevărat că am prezentat doar părțile frumoase. Am vrut să fie o poveste care să inspire și să arate cât de mult te îmbogățesc călătoriile și mai ales câte ai de învățat, chiar și din situațiile critice, cum spune Ada în articol.
Buna, Oana! Felicitari pentru articol! Ma bucur sa descopar fosti colegi de care nu am mai auzit nimic de foarte mult timp (cred ca sunt 16 ani de cand am terminat liceul in Piatra Neamt). Va doresc tot binele din lume si iti urez succes atat tie cat si Adei cu care am fost coleg de liceu! Sper sa ne revedem co ocazia implinirii a 20 de ani de la terminarea scolii generale nr 2, PN. Numai bine!
Salut, Vlad! E mică lumea. Mă bucur că ne-am regăsit și împrietenit pe Facebook. Să ne revedem cu bine!