Încep lista lucrurilor și veștilor bune de pe litoralul românesc cu cel mai nou tren Intercity care circulă începând din vara lui 2025 pe ruta Constanța – București. București – Constanța. Sunt bucuroasă, ba chiar de-a dreptul entuziasmată să scriu acest anunț chiar din vagonul 7 al primului tren modern pe care nu credeam că o să-l mai prind vreodată în timpul vieții mele. Să faci 2 ore și 7 minute de la mare la București mi se pare un miracol. PS. Am ajuns la timp fără niciun minut de întârziere.
Sunt la Clasa întâi, e nou, curat, aer condiționat, prize și USB-uri, parasolare ca-n TGV, spațiu suficient la picioare, ecrane pe care vezi că, iată, în România un tren poate să circule și cu viteză de 132, ba chiar 152 de kilometri la oră, nu doar ca melcul. Așa-i când normalitatea ajunge să ni se pară ceva extraordinar iar după zeci de ani de eșec, enumeri firescul. Toată lumea face poze, inclusiv eu. Oare cât o să reziste așa fain și curat?
Nu sunt într-un TGV, sunt într-un tren nou din România. Uau!
Cel mai mult la Cazinoul Constanța mi-a plăcut… shop-ul Eshte & Irina Marinescu
Dar până să urcăm în tren am colindat Constanța. L-am ratat pe Hamlet la #SEAS2025 – sold out când am căutat eu bilete, așa că ne-am reorientat și-am vizitat Cazinoul proaspăt renovat. Aici, culmea, cel mai mult mi-a plăcut magazinul cu suveniruri, deschis în colaborare cu Eshte și creatoarea Irina Marinescu. Din nou mi se pare o minune la care nu mai speram. Cred că este primul muzeu din România care nu vinde kitchiuri.
O să sune ciudat, dar imediat cum am intrat în clădire eu am mers la… shop, pentru că mi-au atras atenția vechile litere volumerice CAZINO, acum încastrate în tejgheaua magazinului. Tricourile, vederile, brelocurile toate sunt cu bun gust, la fel micro expoziția. Sper să nu fie doar un proiect efemer și să continue pe termen lung. Iar cafeneaua despre care se vorbește c-ar fi în proiect, aș vrea să fie tot marca Eshte. Ce bine ar fi!
Cazinoul Constanța – înainte și acum
Renovarea Cazionului Constanța nu m-a impresionat. Nu sunt vreo specialistă, însă cred sincer că se putea mult-mult mai bine. Totul e prea auriu, lipsește atenția la detalii, prizele sunt la vedere, tâmplăria (pare) ieftină, vechiul este complet acoperit de culoare. Te împiedici de praguri. Sala de concerte e mobilată dubios. Nu mai vezi și prin urmare nici nu mai simți trecutul.
Mi-au plăcut totuși priveliștea spre port, cum bate lumina, comunicarea, povestea, instalațiile moderne – la demisol ai o expoziție imersive și un submarin în care te scufunzi să afli informații din adâncul Mării Negre. Nu merg toate ecranele, dar e totuși un început. Vedem cum se va transforma. Biletul a costat 53 de lei de persoană și l-am cumpărat online de aici.
Nici candelabrele nu mai au strălucirea de odinioară
Alandala
Rămânem în orașul de la malul mării pentru mici cumpărături de la Bric-à-Brac. Se află la parterul unei case elegante, rafturile sunt pline de produse pentru casă și acasă. Bonus – din ușă vezi marea. O minunăție de loc din care îmi pare rău că nu mi-am cumpărat un pămătuf de praf ca-n filme. Apropo, știți ce înseamnă bricabrac? Potrivit dexonline, franțuzismul bric-à-brac e o adunătură de lucruri vechi, puse alandala.
În curând, Bric-à-Brac va avea și un magazin online
În continuare vreau să aplaud spiritul antreprenorial local / constănțean. La fel ca în București, dacă n-ar fi cafenelele, gelateriile, restaurantele cool, orașul ar fi încremenit. Uzina de pizza e un exemplu. Localul se află pe Bulevardul Tomis și arată foarte cool. Pentru că ne aflam într-un weekend cu Ziua Marinei, tot centrul Constanței era închis și plin ochi de lume, așa că dau nota 10 pentru atmosferă.
Ah, mi-a plăcut și la Tomis Clătite deși am așteptat un sfert de veac să fie gata. Noroc că am privit ca la spectacol din bucătăria deschisă și altfel a trecut timpul. Una caldă și una rece. Centrul Vechi arată în continuare jalnic. Bietul Ovidiu, câte nu i-au văzut ochii de piatră în 35 de ani de libertate?! În Piața Ovidiu era Lavanda Fest – arăta ca un târg de țară cu multe corturi care vindeau nimicuri ca să nu mai zic iar kitchiuri, și, vorba Irinei, era mai mult fest decât lavandă.
Ovidiu, poet și, la cum ne privește, judecător
Constanța are un potențial fabulos, un manager cu viziune și o echipă de arhitecți buni ar transforma orașul într-o bijiterie. Deocamdată practicile bune sunt prea puține și abia dacă se văd într-o mare de neajunsuri.
Constanța, un oraș cu prea multe mașini
Pentru că ne-am hotărât spontan să mergem la mare nu am mai găsit cazare la Rezident la mare și nici la Vila Opt despre care aflasem de la prieteni că sunt faine, așa că, din ce rămăsese disponibil pe Booking, am ales Millennium hub & hotel – un concept interesant cu hotel, birouri, cafenea de specialitate la parter și restaurant cu vedere la mare la ultimul etaj. Au și camere cu view dar e nevoie să soliciți în avans. N-am știut, n-am primit că nu mai erau. Deși mai au de lucrat la unele mici detalii, locul ne-a plăcut și l-aș recomanda mai departe nomazilor digitali. PS. În rooftopul de la etajul opt ai prize la fiecare canapea.
Altfel lucrezi cu ochii în soare, spre mare
Ana are hotel, NAO are gust
Haideți să mergem un pic și la Eforie Nord. Posibil să fie obișnuința însă alegem mereu să ne cazăm la Europa, face parte din lanțul Ana Hotels și aici ai view spre mare orice cameră primești. Deși prețul nu este chiar mic, nu avem surprize.
Iar dacă mâncarea ar fi (mai) bună, cred că prețul s-ar justifica. Nu înțeleg de ce nu colaborează cu producători locali și nu pun pe masă produse cu gust. Să ia exemplu de la Radisson Cluj – acolo am mâncat cel mai mic bun dejun din România cu brânzeturi de la ferme din zonă, pâine cu maia, dulceață de măceșe de la noi, faguri. Din păcate, conceptul de puțin și bun nu există încă în România.
Așa că de mâncat am mâncat la NAO, un restaurant pe faleza stațiunii Eforie Nord. Are vedere la mare și/sau lună (plină), meniu corect – simplu, gustos, arătos și un decor minunat creat numai din materiale naturale care dansează sub briza mării, pe muzică veche franțuzească sau ritmuri de country american. Musai să încercați înghețata cu miere și fulgi de sare, salata verde cu rodie și portocală. Ah, și icrele, și cartofii prăjiți.
Înghețată de vanilie cu miere și fulgi de sare de mare
Fotografii: Oana Țepeș-Greuruș și Irina Țepeș-Greuruș
Citiți și:
Eforie Nord nu-i Saint-Tropez, dar ar putea fi
Amsterdam, altfel de plăceri. Pentru suflet
Mergeți la Modernissimo, Bologna, (probabil) cel mai frumos cinematograf din lume!
Vizită la The Wallace Collection cu Raluca Năstase, prima româncă la Sotheby’s Londra
Aroma, arome. Ce-am mâncat și ce-am băut bun la Roma
Recomandare: pentru o vacanță rafinată, mergeți la Florența!
Jurnal de vacanță la Bordeaux: francezii, muzica, vinul
















