Despre Ioana Hudiță, instructor inimos de yoga, mi-a povestit o prietenă dragă. Ioana Văcărașu știe că-mi place să scriu povești cu oameni faini și mi-a spus că-i musai să o întâlnesc pe tiza ei și să povestim. Deși am încredere în flerul prietenei mele, absolventă de Jurnalism, recunosc, m-a convins pe deplin când, în descrierea Ioanei Hudiță, a inserat următoarea frază „face de patru ani yoga cu echipa de polo Steaua București.” Ba chiar și pe placa de surf, aveam să aflu mai târziu. Ioana Hudiță trăiește yoga. Numai că n-a fost dintotdeauna așa. A început cu gimnastică în copilărie, s-a „împiedicat” un pic la dans sportiv, a alergat mai mereu, a căutat, și-a aflat ce-i place să facă mai mult și mai mult – YOGA. Fie că-și întinde salteaua la Strasbourg, în fața clădirii Parlamentului European, de unde s-a întors recent, sau în celebra Times Square din New York, pe plajă-n Vamă, în Deltă, ori pe iarbă în vreun parc bucureștean sau la Măgura într-un retreat verde.
M-am întâlnit cu Ioana Hudiță la STEAM Coffee Shop, în pauza dintre două clase. A fost cu peripeții. Întâi am vărsat capuccino și ea latte-ul, apoi Ioana și-a scăpat telefonul pe jos și eu era să trântesc reportofonul. Dar partea bună, pe lângă biscuiții cu unt și alte prăjituri pe care le-am gustat printre întrebări, e că am reușit s-o fac pe Ioana să extragă lecții importante din fiecare experiență importantă din viața ei.
Prima lecție este IUBIREA și i-a fost predată, culmea, la orele de gimnastică. Ioana avea 11 ani iar tot ce-i spunea profesoara Elena Tutan a absorbit ca un burete. Doamna i-a fost mentor și călăuză timp de patru ani. I-a spus și i-a arătat că iubirea vindecă.“Atunci când se accidenta ușor cineva, ne adunam toți copiii, în cerc, în jurul lui, ne frecam palmele să facem căldură și, apoi, le puneam deasupra colegului care stătea întins. Poate părea ciudat, dar pentru noi era mai mult o joacă. Nu stăteam să analizăm. Când ești mic treci mai ușor peste condiționări sau cine știe ce alte judecăți. Cred că orele de gimnastică au însemnat și începutul experienței mele spirituale. Am văzut o altă parte a mea – în afară de minte și corp. M-am conectat cu altceva, la alt nivel, chiar dacă eram doar un copil. Doamna profesoară ne-a învățat să ne rugăm și să avem încredere”.
După gimnastica din școala generală, a urmat admiterea la liceu. C.A. Rosetti. Profil: matematică-fizică. Adolescenta pasionată de sport își face încălzirea la orele de aerobic á la Jane Fonda apoi, pune în cui adidașii, trece la tocuri și ritmuri de rumba, salsa, cha-cha. Așa face cunoștință cu DISCIPLINA, o lecție pe care Ioana a învățat-o în cei doi ani de dans sportiv.“E un tip de mișcare care presupune strictețe și tehnică. Mai târziu, mi-am dat seama că seamănă mult cu yoga bazată pe aliniament. Am fost fascinată de tot ce poți să faci în dans și cât de clare sunt mișcările. Când dansam, concentrare era profundă, mă detașam de orice. Eram prezentă”.
Ioanei îi place valsul let și știe să numere bine pașii. Însă când vrei să dansezi cum te taie capul locul tău e în altă parte. În 2012, Ioana se înscrie la cursurile Andreei Novac, la Centrul Internațional al Dansului. “Am făcut-o pentru sufletul meu, dar, cumva, am ajuns să joc în patru spectacole cu public”. Aici intră în horă a treia lecție – CLARITATEA, câștigată în multele ore de dans contemporan. Nu de alta, dar limpezimea nu e ușor de găsit. Mai ales când lupta se dă în interiorul tău. Ești tu. Tu cu tine. “Am trăit cea mai mare schimbare. A fost ca un upgrade, o terapie pe repede înainte. Am văzut în mine toate luminile și toate umbrele, ba chiar și nuanțe de gri. Am experimentat niște stări pe care nu le pot pune în cuvinte. Dansul contemporan m-a ajutat enorm, mi-a adus mai multă lumină în viața mea.”
(Re)Întâlnirea cu yoga s-a petrecut abia în facultate. Ioana n-a mai dat la Poli și nici la ASE. A intrat la Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport. De ce spun reîntâlnire? La prima oră de yoga cu Anastasia Lupașcu, după numai câteva posturi, Ioana și-a amintit – “Uau, eu știu asta! Gimnastica din copilărie a fost mai mult. A fost yoga!” Aici sunt multe de povestit. Înmulțiți șapte ani de yoga cu mii de trăiri. Aleg să mă țin de plan și vă spun care-i a patra lecție – INTUIȚIA: “E cea mai importantă resursă pe care am găsit-o în yoga. Am învățat că există ceva mai presus de minte. Un fel de înțelepciune care îți spune ce să faci. Nu vă imaginați că – deodată – alegerile au devenit mai ușoare. Nici vorbă, doar că accept mai ușor ce mi se întâmplă. Simt când trebuie să o iau pe un anumit drum și am mai multă încredere. Sună clișeistic, dar m-am găsit pe mine. Știu ce vreau, știu ce pot să accept și ce nu pot. Iar lucrurile par să se clarifice tot mai mult de la un an la altul. E un proces”.
Iar din călătorie face parte și lectura. Ioana Hudiță studiază filosofia yoga cu profesorul de sanscrită Vlad Șovărel. “E un om pe care îl respect foarte mult iar în ultimul an și jumătate, cu ajutorul lui, am reușit să înțeleg mult mai bine conceptele yoga. Posturile pe care le vedem pe YouTube sunt doar suprafața. Yoga înseamnă mult mai mult. Înseamnă introspecție, meditație, autocunoaștere. Sunt lucruri mult mai subtile în yoga, sunt noțiuni care mi-au restructurat felul în care privesc viața”.
NATURA și alergarea i-au fost de mare ajutor în timpul programului Erasmus pe care l-a urmat în anul doi de facultate, la Nisa, în Franța.“Eu când fug, meditez. Pentru mine, alergarea a fost o activitate vindecătoare. Mă mutasem în Franța, eram singură, așa că acest duș de serotonină mi-a prins tare bine. Am alergat pe Promenade des Anglais, am înotat, m-am bucurat de o conexiune incredibilă cu natura. Acum fac jogging mai rar, dar ador alergarea montană!”
Ioana e norocoasă. În 2014, a plecat la un master în America. Aici a cunoscut o groază de lume și s-a îndrăgostit de armoniu – un instrument muzical ca o orgă mică. I-a plăcut atât de mult încât și l-a cumpărat din India și a învățat singură să-l folosească. Ioana cântă la acordeonul ei culcat când îi e lumea mai dragă. Un an de zile s-a plimbat Ioana prin California, Atlanta și New York. Așa s-a prins cum se face NETWORKING-ul adevărat. “De la americani am aflat cât de important este interacționezi. Aici am cunoscut foarte mulți oameni iar cu unii țin legătura și acum. Tot în America mi-am dat seama că e mai bine la tine acasă. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut acolo și că nu m-am adaptat. Dimpotrivă. Aș fi putut să rămân chiar în universitatea unde am urmat masterul, să predau, să fac doctoratul – am refuzat. Am simțit că trebuie să mă întorc în România. Eu am o misiune aici!”. Care a fost cea mai frumoasă amintire de peste Ocean: “Yoga în Times Square! A fost copleșitor. E o experiență pe care îmi doresc să o repet. E foarte interesant cum poți să găsești liniște într-un spațiu care te-ar condiționa să fii mai degrabă agitat. Oamenii, forfota, mașinile, totul se pune pe pauză. Lecția de yoga din Times Square definește cât se poate de clar că liniștea nu o poți găsi decât în tine și nu în afara ta”. Ioana visează deja la ore de yoga într-o peșteră, la o salină, la Sarmizegetusa și în Anglia – la Stonehenge. Lista e deschisă!
Deși are o groază de experiență, Ioana Hudiță este (prea) modestă să recunoască. M-a corectat de fiecare dată când i-am spus profesoară de yoga, ba chiar m-a apostrofat zâmbind: “Sunt doar un amator un pic mai avansat!”. În vremea când dansa rumba și vals lent era cât pe ce să ajugă în competiții. A renunțat – presiunea concursului era prea mare și frustrantă. “Eu nu am simțit niciodată nevoia să concurez cu nimeni. Întotdeauna există loc de progres, dar am făcut deja alegerea. Știu în ce vreau să mă implic mai mult. Iar în yoga te lupți cu tine, nu există întrecere”. Și nici podium. Așa că Ioana a gustă din cupa SUCCESULUI alături de echipa de polo CSA Steaua București. Clasele de yoga pe care Ioana le ține cu jucătorii au contribuit cu siguranță la performanța campionilor. “S-au cucerit titluri, s-au câștigat cupe, s-a mers în Champions League” după cum titrează Libertatea într-un interviu cu Ioana (îl citiți AICI). “Colaboararea cu poloiștii a fost pentru mine o provocare totală. Îi mulțumesc antrenorului Andrei Iosep pentru încrederea în mine. Sunt recunoscătoare pentru experiența și emoțiile pe care le trăiesc alături de echipă. Uite, într-o zi la sfârșitul orei, a venit la mine un jucător străin din lot și mi-a spus speriat: Ioana, am simțit că-mi fierb palmele. E adevărată chestia asta cu energia în corp?!?”
Este.
Am lăsat la urmă PREDAREA, o lecție pe care Ioana Hudiță a fost nevoită să o accepte în urma unei probleme de sănătate.“Când mi s-a declanșat tiroida, oficial, simțeam că-mi pierdusem identitatea. Se întâmpla după o despărțire dureroasă. Nu mai știam cine sunt. Pentru mine, depistarea acestui dezechilibru a venit cu o mare lecție. În yoga e Ishvarapranidhana, în engleză surrender, iar în română îi zicem predare. Știam diagnosticul. Eram la o oră de yoga, în America, și am simțit cum îmi crește pulsul, aveam palpitații și slăbiciune musculară. Puteam să mă opresc, însă n-am vrut. M-am abandonat, dar nu m-am dat bătută! Atunci, pe saltea, am decis să mă lăsat pur și simplu în mâinile Divinității. Am simțit că cineva mă ține în brațe, am primit o putere care a venit din afara mea. Am dus până la capăt Salutul Soarelui”.
Ioana e bine. Trăiește, învață și face yoga.
Sunt sigură că în unele lecții v-ați regăsit și voi. Nu neapărat pe saltea, la o oră de yoga. Dar dacă vreți să faceți cunoștință cu instructorul de yoga Ioana Hudiță, să știți că o găsiți la World Class, la stadionul Lia Manoliu, sau la Palatul Universul. Clic AICI pentru detalii și program. Vă invit să o urmăriți și pe Facebook, AICI. Ioana e implicată într-o groază de evenimente iar vara ține clase de yoga pe lac, în parc, la mare și la munte. Nu e nicio exagerare! Urmăiți Zen Corner the yoga project și o să vă convingeți. Eu sunt tentată să-mi încep dimineața de joi, 21 iunie – Ziua Internațională Yoga – cu 108 posturi. Dacă vreți să suferim împreună găsiți detalii despre evenimentul din Parcul Circului, AICI.
Fotografii: Ruxandra Scripcariu și prin Ioana Hudiță
Share now!
