Lecția de suedeză: cum se traduce curajul în pasiune

Unu, doi, trei. One, two, three. Un, deux, trois. Ett, tva, tre. Cam așa numără până la trei Camelia Popescu. Îndrăgostită de matematică în liceu, Camelia a ales, totuși, “turnul babel” de la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. A dat ASE-ul pe franceză și… suedeză. O socoteală bună dacă ne gândim că limba străină și stranie, pentru mulți dintre noi, avea să-i schimbe viața. De ce suedeză? Cum a reușit în trei ani să vorbească fluent limba nordică? Care sunt secretele? Mi-a povestit, în română, la un restaurant italienesc, în Micul Paris, Camelia.

Tânăra de 24 de ani face parte din grupul select și deloc numeros al celor care știu, vorbesc și chiar trăiesc suedeza, în România. În 2011, când a fost admisă la facultate, Camelia avea în grupă 40 de colegi. În trei luni, cât ține un semestru, au rămas vreo 25 iar, în final, au absolvit, cu diplomă, 20.

Suedeză, norvegiană, daneză

Motivul? O fi suedeza cea mai ușoară dintre limbile scandinave, dar când profesorul lector dr. Bjorn Apelkvist îți vorbește, la ore, în limba lui maternă, din prima clipă, ori fugi la engleză, ori stai și rabzi și înveți: „Am învățat suedeza plângând. O vară întreagă nu m-am dezlipit de cărți. Am ascultat teatru radiofonic, am citit articole, analizam cuvinte, ba chiar am mai învățat și pe de rost. M-am autodepășit. Am luat restanța, și, azi, știu suedeză!”

Așadar, dacă suedeza e ușoară, norvegiana e un pic mai grea, însă daneza s-ar putea să-ți pună ceva probleme. Dacă sunteți curioși, în daneză sunt nu mai puțin de 400 reguli de pronunție. Suedeza, în schimb, are o gramatică mai ușoară, poate și pentru că seamănă cu engleza. De exemplu, în limba lui Shakespeare e winter, în suedeză vinter. Un verb conjugat la timpul prezent are aceeași formă pentru toate persoanele. În plus, nu există terminații ca în limbile latine.

Dar pronunția nu-i floare la ureche nici în suedeză, nici în daneză, nici în norvegiană: “La început, ți-e foarte greu să-ți dai seama unde începe și când se termină un cuvânt. Ai nevoie de ureche muzicală. E ca și cum ai asculta un cântec. Cineva mi-a spus că suedeza e ca o “engleză lătrată”, însă eu cred că este melodioasă. Accentul și intonația le dobândești foarte greu. E ultima etapă în procesul învățării unei limbi străine. Nici măcar suedezii n-au știut să-mi explice intonația”, ne mărturisește Camelia.

Mediul însă te ajută foarte mult. O studentă din România a urmat cursurile unui Master la Lund, în limba engleză, așa că nu a învățat o boabă de suedeză. Pentru că își dorea să se întoarcă, i-a cerut Cameliei ajutorul: “Citea și pronuța cuvintele aproape perfect, chiar dacă nu învățase suedeză, creierul ei absorbise informația.”

Suedeza e la modă

În ultimii ani, interesul pentru suedeză a crescut. Inițial, la Facultarea de Limbi și Literaturi Străine din București erau secții de suedeză din doi în doi ani, însă din 2009 se organizează admitere în fiecare an. Mai e însă mult până departe. În Germania, sunt 40 de facultăți în care se predă suedeza. Rusia e pe locul doi, cu numeroase cursuri de suedeză pentru studenți.

Talent pedagogic: de la a învăța la a-i învăța

De la profesorul lector dr. Bjorn Apelkvist de la Facultatea de Limbi Străine din București, Camelia a învățat literatură, civilizație, pronunție și vocabular. Iar la traduceri și structura limbii a ajutat-o profesoara lector dr. Carmen Vioreanu.

Deși Camelia are un job de care e mulțumită pe deplin, simte că rolul ei este să-i învețe pe alții. Așa că de fiecare dată când are ocazia predă, cu drag, suedeză. Are elevi mai mici sau chiar doctori care vor să emigreze în țara unde sistemul medical e aproape fără cusur. Chiar dacă iubește Suedia, Camelia nu vrea să plece: „Îmi place ce fac. Aici, în România mă joc cu suedeza, pot să fac mai mult dacă rămân. Nu am o meserie, poate că aș reuși să predau și acolo, dar nu pot să-i învăț pe suedezi suedeză, e nefiresc.”

Camelia ne îndeamnă să învățăm limbi străine: “E cel mai bun exercițiu al minții. Se spune că creierul este bine antrenat dacă înveți limbi străine pe parcursul întregii vieți. Am început să învăț norvegiană. Însă recunosc, tot ce-i cu semne nu mă tentează. Și nici germana, e mai grea decât suedeza”.

Patru ani la rând a încercat Camelia să ajungă la o școală de vară din Suedia. Și-a reușit. Anul trecut, timp de trei săptămâni, a participat la cercuri de lectură, interviuri cu autori, a vizionat o piesă de teatru pe marginea unui lac… Pe scurt, Camelia și-a luat porția de curaj de care avea nevoie să-și ducă mai departe pasiunea. Așa că, azi, visează să-și deschidă propria școală de limbi nordice. Sunt sigură că visul ei va deveni realitate.

“Saker haller, saker tar slut, men du forblir min van” – “Unele lucruri rămân, altele se sfârșesc, însă tu ești mereu prietenul meu.”

Fotografii: prin Camelia Popescu și Pinterest