Când am început să citesc „Învățăcelul cel viteaz. Cum să descoperi magia fiecărei zile alături de copilul tău – în homeschooling, învățare și viață”, de Julie Bogart, tocmai se anunțase dezastrul de la testele Pisa și toată suflarea din „România educată” dezbătea online subiectul. Așa că a picat numai bine lectura despre homeschooling și învățare. Am primit cartea de la Editura Frontiera la începutul lunii decembrie, împreună cu alte 24 de povești pentru copii, pe care să le citesc până în ziua de Crăciun, într-un soi de Altfel de Advent. Cu cărți. Dacă mă urmăriți pe Facebook și Instagram, știți că m-am ținut de treabă și am ajuns cu bine la cartea din ziua 22 – aceasta – despre care am decis că merită să scriu mai mult decât o postare în social media. E o carte necesară despre educație și cred ar trebui să o citim cu toții.
Când știi cum să înveți, se întâmplă o magie!
Charlotte Mason: „Copiii se nasc oameni. Nu sunt adulți-în-devenire, ci oameni. Iar sarcina noastră este să explorăm toate modalitățile prin care copiii învață și cresc fiind copii, datoria noastră este să le dezvăluim lumea care-i așteaptă”
Chiar dacă nu am copii și nu sunt nici profesoară, cartea „Învățăcelul cel viteaz. Cum să descoperi magia fiecărei zile alături de copilul tău – în homeschooling, învățare și viață” m-a prins de la prima pagină. Am revăzut cu ochii minții părți din copilăria la munte – cățăratul în copaci, strânsul fânului, creioanele colorate scumpe primite de la vecinii bucureșteni cu casă de vacanță lângă noi, clătitul hainelor la vale, vizitele la bunica Silvia cu lucru – noi împleteam, bunica torcea, mâncam plăcinte în tigaie și beam ceai. Mergeam un kilometru pe jos și ne întorceam seara cu cursa. Așa-i ziceam autobuzul, pe atunci. Mi-am amintit și de profesorii cu har pe care i-am avut la școală – profa de geografie dintr-a V-a, doamna Mustață – cu o blândețe fermă ne-a arătat un alt stil de învățare, de Lucian Iordăchescu, profesorul de limba română din liceu, datorită căruia am început să citesc mai mult și mai mult, dar și de rigla peste mână pe care am primit-o în clasa a III-a când nu știam cum să scriu matematic „două-pătrimi”. Sunt recunoscătoare și norocoasă să fi întâlnit atât de mulți oameni minunați care m-au format și educat.
„Învață-ți copiii să fie oameni buni. Nu este dragoste dacă trebuie să le explici că faci ceea ce faci fiindcă îi iubești. Copiii tăi știu că sunt iubiți atunci când se simt iubiți.”
Întâlnirile, conversațiile cu miez, riscul, aventura, istoria recompusă creativ, celebrarea succesului sunt mai buni învățători decât lucrările de control, calificativele și manualele, scrie Julie Bogart, mama a cinci copii educați la domiciliu. Să citești despre oamenii din altă țară poate fi o modalitate bună de a începe o relație de cunoaștere. Însă și mai bine este să mergi într-o călătorie până acolo și să trăiești alături de ei. Avem un exemplu și de aproape. Marius Tudosiei de la Băcănia Veche s-a mutat cu familia o lună la Paris și a documentat toată experiența într-un jurnal, pe Facebook, sub #OneMonthInParis. A fost o provocare cu multe beneficii pentru copii și părinți.
„Citiți orice, oriunde. Citiți unul pentru altul la o cafenea sau într-o cofetărie, citiți descrierile picturilor de la muzeul de artă, citiți manualele de utilizare… Peste tot se găsește ceva de citit – pentru cei pasionați de lectură. Atunci când citești ceea ce vezi în viața obișnuită, de zi cu zi, le demonstrezi copiilor în câte feluri poate fi folosit scrisul și cât de important este.”
Coșul cu cărți de citit cu voce tare, serile de ceai și poezie, zidul întrebărilor – post-it-uri cu „de ce”-uri lăsate acolo zilnic și dezbătute la final de săptămâna, măsuța de cafea cu chestii noi – cărți, jocuri puse la vedere cât să incite curiozitatea copiilor, exercițiile de matematică în mașină, lectura la lumina lumânării, vizitele la muzee, povestirea progresului, să înveți tabla înmulțirii stând pe o minge sunt, de asemenea, trucuri la îndemână pentru a face din școală o plăcere, nu un chin. Lista este mult mai lungă, așa că vă invit să citiți cartea Juliei Bogart, să le descoperiți și, mai ales, să aplicați toate modalitățile creative de învățare.
„Învățarea condusă de intuiție este esența homeschoolingului”
Pe măsură ce înaintam cu lectura, mi-am dat seama că homeschoolingul și work from home / lucratul de acasă au foarte multe în comun, așa că m-am regăsit din nou în poveste. Fie că înveți sau muncești de acasă, ai nevoie să combini rutina și programul, cu intuiția și inspirația de moment. Să te lași surprins. Sunt de acord și cu diferențele de dispoziție în funcție de anotimp. Sau să folosești termeni din meteorologie ca să descrii cum e „vremea” la tine acasă. Plus că am adunat o grămadă de idei valoroase despre ascultarea intuiției, inspirație, creativitate, curiozitate și importanța lecturii. Am luat notițe, am râs, am recitit cu voce tare pasaje întregi și am de gând să aplic multe dintre sfaturile descoperite. Eu am văzut-o ca pe un ghid, un manual de bune practici pentru o educație cu blândețe, bun simț și relaxare. La orice vârstă.
„Joacă-te cu copilul tău, chiar și jocuri pe calculator!”
Autoarea Julie Bogart a structurat foarte bine cartea. Sunt 14 capitole care te poartă într-o călătorie care ține toată viața – învățarea. Pornește de la încântare se împotmolește adesea din nenumărate pricini – lipsă de chef și interes, subiect neinteresant etc – și continuă frumos dacă știi cum să păstrezi echilibrul între noutate, joc și surprize – mici declarații de iubire. Ce bine sună această definiție! Surprizele = mici declarații de iubire!
Cuprins
„Ce văd copiii când se uită la tine? Văd un adult care le arată că viața este minunată? Sau văd maturitatea ca pe un sacrificiu dureros, plin de responsabilități și sărac în plăceri?”
Mi-a plăcut stilul relaxat din carte, exemplele personale, umorul și că nu se pun sentințe. Julie Bogart nu dă vina pe nimeni, nu aruncă cu roșii în mamele care țipă și nu au răbdare, le oferă sfaturi. Folosește-ți vocea de prieten. Renunță la nevoia de a fi ascultat orbește. Zâmbește mult. Poartă-te cu delicatețe și căldură față de copii. Spune-ți adevărul cu voce tare când greșești față de ei.
Autoarea nu interzice jocurile video. Dimpotrivă. Julie Bogart ne arată de ce le iubesc copiii atât de mult și cum poți să aduci aventura, riscul, succesul și eșecul din Minecraft în procesul învățării de acasă. Un copil care se joacă online ar putea să fie mai concentrat, de fapt, pe aptitudinile necesare pentru a trece de un anumit nivel decât un copil care-și face tema la gramatică și se gândește ce o să mănânce la prânz. Ideală pentru învățare este starea de alertă relaxată.
„Asigură-te că nu îi ceri unui copil să facă ceea ce e monoton și lipsit de viață”
Și pentru că tocmai a început vacanța de iarnă, închei cu un paragraf foarte potrivit despre „Un pic de timp pierdut: Foiți-vă, uitați-vă în gol, întindeți-vă, cutreierați brambura, recitiți pentru a mia oară cartea preferată și tot așa. Copiilor le vin mereu idei noi atunci când au timp de lâncezit. Să pierzi timpul nu e tot una cu a te plictisi. Poate că nu-ți pare productiv atunci când pierde timpul, dar copilul e fericit să primească răgazul respectiv.”
Găsiți cartea „Învățăcelul cel viteaz. Cum să descoperi magia fiecărei zile alături de copilul tău – în homeschooling, învățare și viață”, de Julie Bogart, în librării sau o puteți comanda de pe site-ul Editurii Frontiera, de aici.
Fotografii: prin Editura Frontiera
Citiți și:
Monica Bâșu, despre homeschooling și buna educație a fiicei sale
Cum arată și ce face profesorul care schimbă vieți
Amintiri din viitor. Tu știi ce meserie o să aibă copilul tău?
Poveste de seară: Încântat, Madam Plictiseală!
Româna Ioana Lovin le predă galezilor engleză academică
Minodora Lipcanu, profa cool de astronomie pasionată de kyudo și caligrafie
Două surori, Dana Rogojan și Eliza Sacaciu, predau „Gramatica de marți” pe Instagram și TikTok
