„Încă un rând” în #OrașulFetelor: filmul, teatrul, affogato

Mie îmi ies mai bine lucrurile neplănuite. Atunci când mă aștept să fie grozav, nemaiîntâlnit, fabulos, ce să vezi, nu se întâmplă cum visez. Așa că învăț să mă las purtată de prezent și instinct. Dar să nu vă imaginați că o fac cu mare ușurință. E un pic de chin la mijloc, că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Vineri, de exemplu, m-am gândit și răzgândit de trei ori până să ies din casă și să merg, dom’le, la cinema. Am luat decizia cu o oră înainte să înceapă filmul la auzul veștii „de luni se închid iar teatrele și cinematografele”. „E acum ori peste două săptămâni” mi-am zis și-am fugit să mă bucur de „Încă un rând” filmul. Norocul meu că sunt aproape de Cinema Muzeul Țăranului iar biletele se vând pe loc. Altfel, proiecția ar fi fost sold-out, ca la Elvire Popesco și Happy Cinema. Așa începe o nouă poveste din #OrașulFetelorCarpe Diem, cu mult alcool pe pandemie. Atenție, consumați-l responsabil și îmbătați-vă de cultură!

Filmul.

A fost un început de weekend ca-n vremurile bune. În povestea derulată pe marele ecran au curs râuri de șampanie, vin roșu și bere, vodcă cum i-ar plăcea țarului, plus niște absint dureros, la pachet cu muzică, dans și lecții de cât de faină-i viața cu toate conflictele ei. E un film pe care vi-l recomand din tot sufletul. Danezul Mads Mikkelsen e la înălțime în rolul profesorului de istorie Martin, un fost dansator ajuns prea așezat. Cei de la Bad Unicorn, distribuitorul filmului, vă țin la curent cu programul „Another Round/ Încă un rând”, în București și alte câteva orașe. Găsiți aici detalii.

Petrecerea.

Sâmbătă la prânz am bifat affogato cu fetele, la Velocità. Tot neplănuit. Ploua, ningea, loc era destul la mese, ne-am așezat în vitrina cu vedere spre Calea Victoriei și nici n-am pomenit de pandemie. Glumesc, n-am ajuns la această performanță încă! Am vorbit și despre asta, dar mai mult despre filme, petrecerile care vor veni la vară – marca Blaga Events, peisagiști, foste vacanțe, mâncare bună și geci de iarnă. Iar dacă nu ați încercat affogato până acum, să o faceți neapărat. Esspresso-ul și înghețata de vanilie dau gust bun zilelor complicate pe care le trăim cu toții.

Desertul.

În vremuri de pandemie, biletele la teatru au devenit un lux. Sunt puține locuri din cauza restricțiilor și se dau ca pâinea caldă. La TNB n-am găsit nimic. Pentru că îmi doream să văd spectacolul primăverii „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, am stat geană pe site-ul Teatrului Odeon și-am prins bilet pentru duminică seara, în ajun de 8 martie. Din varii motive, am ajuns în lojă alergând, la ora 18.59, iar în timp ce treceam prin tunelul cu dezinfectant se auzea mesajul „Dragi spectatori, vă rugăm să vă ocupați locurile în sală”. Au urmat 2 ore de teatru cu replici pe care aș fi vrut să le memorez și, la fel ca-n filmul de vineri, s-au întâmplat și câteva „băuturici” – găleți de brandy și whisky cu gheață – alcool pur, ce să mai discutăm, „doar frișca e pentru cafea și lămâia bună la prăjituri”. Tăriile s-au lăsat cu jocuri, glumițe, invective, complimente, discuții despre mariaj, biologie, iubire și tinerețe. Trebuie să vedeți piesa. Sinceră să fiu, m-a întristat finalul. Printre aplauze și cu lacrimi în ochi, actrița Carmen Tănase ne-a anunțat că Odeonul se închide din nou. Să sperăm că nu mai mult de două săptămâni.

Teatrul.

Până la o nouă „relaxare”, ne-au mai rămas muzeele, parcurile și cărțile. Să fim optimiști! Vă recomand un tur al librăriilor bucureștene chic-cool – am scris aici, sau vizite prelungite la florării – detalii aici. Cumpărați-vă florile preferate, citiți fragmente din cărțile care vă atrag, sau câteva poeme întregi. Evadați! Eu m-am oprit la „Sînt alta”, Svetlana Cârstean, „Doamna de la Ritz”, Melanie Benjamin și „Dicționar de optimisme”, Chris Simion. Apropo, și cumpărați cărămizi pentru un nou teatru! Grivița 53. Închei cu o poezie, preferata mea din volumul Svetlanei Cârstean.

Cartea.

„Nu am jumătate. Nu există jumătate pentru mine care să completeze ceva.

Nu există gol aici în care să se așeze cealaltă jumătate.

Nu e nimic de completat.

Nu zgârie nimeni ușa pe dinafară ca să intre.

Mă așez mereu pe o jumătate de scaun dar nu ca să fac loc altcuiva în cealaltă jumătate.

Mă așez pe o jumătate de scaun ca uneori să pot fugi din locul acela cu ușurință.

Iar pe cealaltă jumătate mă așez tot eu. Îmi spun. Imaginează-ți că ești alta”.

Fotografii: prin Bad Unicorn, Teatrul Odeon, Editura Nemira – paginile de Facebook și Unsplash

Citiți și: 

#OrașulFetelor: CÓCKTAIL, cocktailuri – dimineața, la prânz și seara!

#OrașulFetelor: Bucureștiul e delicios. Câteodată

#OrașulFetelor: Chestii, delicii, vicii

#OrașulFetelor: Anca Dumitrescu, LOVE STORY din București

#OrașulFetelor: Hai afară, pe terasă, în aer liber 

Telefonul de la Matei VIȘNIEC

Actorul Alecsandru DUNAEV: „The show must go on(line)!”

Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei

„Acum”-ul. „Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții

Câtă artă am „consumat” într-o lună cu 110 lei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *