Interviul cu Ana Sișu conține mai multe replici și scene de film. Nu sunt unele consacrate, sunt spuse și trăite de ea, cel mai adesea într-un București pe care, deși nu mi-a zis, am intuit că, dacă i-ar sta în putere, ar vrea să-l salveze. Orașul „căzut” e confidentul poveștilor ei de viață, de iubire, de sine. Bucureștiul e locul ei. Îi place să-l (re)descopere permanent. Câteodată chiar și noaptea foarte târziu, se urcă-n mașină și conduce ascultând muzică și virând spre noi și vechi străduțe. 🚗
Ana
Orașul
Pentru Ana Sișu, muzica este cel mai important cadou de oferit și primit în această viață. Una pe care o prețuiește și o întoarce pe toate părțile până-i află secretele și îi învață lecțiile. Cu autoironie și acceptare: „Drama Queen este despre felul în care mă raportez eu la lucruri, foarte impulsivă în primul moment, cu gravitate, cu agitație, dar cu umor, sper. Unii devin ușor exasperați, dar, după ce mă cunosc mai bine, această drama a mea se transformă într-un soi de comedie”. Autoironia, mai ales în situații penibile, o cucerește pe viață. 😃
Așadar, dați muzica mai tare și faceți cunoștință cu Ana Sișu și universul ei colorat în 33 de întrebări și tot atâtea răspunsuri despre stil, cărți, flori, filme și băieți care se îmbracă mișto. ❤️
1. Trăim o „nouă realitate” cu (prea) multe necunoscute și scenarii sumbre. Hai să privim spre oportunități! Ce crede PR-ul Ana Sișu – cum sună viitorul comunicării? Ce pagină se scrie chiar acum, sub ochii noștri, în manualul de public relations?
În orice situație de criză, comunicarea este organismul care rămâne viu. S-a văzut foarte puternic și în această pandemie. Este o chestie de supraviețuire. După orice blocaj, vine vremea de-blocajului. Și asta se întâmplă prin comunicare, la modul general.
Mă gândesc mult la ce se întâmplă cu mine, cu oamenii din jurul meu, cu viața, cu munca, cu relațiile dintre noi. Și ce fac cu gândurile astea? Le comunic mai departe altora, care, la rândul lor, fac același dans. Comunicarea cred că va fi mai importantă ca niciodată.
Strict în zona de PR, cu atât mai mult. Probabil că nu vom mai căuta cu orice preț să vindem, ci să dialogăm. Mi-e teamă, însă, că tot ce aș spune acum s-ar putea citi ca un clișeu. Dar, un lucru este evident, simplitatea actului de comunicare a fost uitată. Am pus peste ea, excesiv, obiective, KPIs, planuri, strategii, PPT-uri, teorii și am uitat schema aia simplă: emițător-mesaj-receptor. Poate că se rescrie schema. Din crize ne întoarcem la rădăcini. Și reconstruim.
2. Cine/ce ți-a atras atenția apreciativ la nivel de comunicare în această perioadă grea pentru toată lume. Cui dai un 10 din 10? Pot fi brand-uri, artiști, amici, etc.
Poate pentru că sunt o nostalgică atunci când vine vorba despre estetica urbană și despre București, în mod special, am să spun și aici despre Edmond Niculușcă și ARCEN. Dau 10 inițiativei lor de a face muzica să rasune pe strada Semilunei, chiar dacă asta s-a terminat cu un gest atât de tipic românesc (reclamat la 112). Mă bucur că oamenii aceștia sunt atât de perseverenți, că nu se dau bătuți în fața autorităților și că le-a ieșit proiectul „Străzi deschise”, prin care militează pentru abordarea integrată a extinderii tuturor spațiilor de recreere din oraș, în contextul impus de acest virus și de toată povestea cu distanțarea socială. Dau 10 inițiativelor ARCEN de grijă pentru sufletul Bucureștiului. ❤️
3. Cum a fost pentru tine experiența #WorkFromHome? Cum te-ai organizat? Ce se află la tine pe birou?
Trebuie să recunosc că eu nu sunt o fană a conceptului de work from home. Poate pentru că sunt o generație în urmă față de cei care au inventat conceptul sau poate pentru că, pur și simplu, pentru mine spațiul meu intim este intim și punct. Să lucrez dintr-o cafenea este preferabil, dar chiar de la mine de acasă, locul unde mă retrag când îmi inchei ziua de muncă, recunosc, a fost un prag psihologic. Însă m-am adaptat, nu am avut de ales. Mi-am construit un mic spațiu pe care mi-am impus să-l numesc birou și am pus acolo toate elementele care să mă ajute să fac aceasta delimitare de restul casei: agendă, pix, laptop, cana de cafea și cam atât. Am încercat să-mi construiesc această delimitare clară ca să pot funcționa. Sunt destul de determinată atunci când vreau să depășesc un prag psihologic, așa încât, zic eu, mi-a ieșit. Cu un pic de anxietate, dar rezonabil și funcțional.
4. Revenim la temă. Ce nume poartă stilul tău vestimentar? Ce te inspiră?
Habar nu am ce nume poartă. Mi se mai pune eticheta de hipsteriță uneori. Eu zic că mă îmbrac în funcție de inspirație și de instinct. Cu siguranță nu sunt genul office sau rochie de seară și pantofi cu toc în orice context. Sunt în zona casual, dar nu îmi place lipsa de feminitate. Îmi plac detaliile de vestimentație care pun în valorare, în mod discret, glezna, umărul, clavicula, un pic de dantelă, cât să nu se vadă, doar să se insinueze, lucruri de genul acesta. Simple și feminine.
5. Online shopping sau cumpărături clasice în magazine? Ce preferi și de ce?
Mă adaptez la shopping online. Nu mă pasionează statul prin magazine, mai ales în mall-uri, dar, pe de alta parte, îmi place să probez hainele, să le întorc pe toate părțile și abia după aceea să cumpăr. Deci, da, prefer să merg în magazine.
6. Care este designer-ul tău preferat? Care este designer-ul român care îți place?
Nu sunt o fashionista. Cred, însă, în arta hainelor, în meșteșug, în artiștii din spatele lor. Dacă o haină de pe mine este în trend sau nu, dacă este semnată de un designer sau nu, mă preocupă prea puțin. Îmi place să mă simt bine în ce sunt îmbracată și să mă reprezinte, nu să mă simt în siguranța etichetei. Mă preocupă moda și îmi plac designerii din această perspectivă, a artei lor, a viziunii lor asupra construcției unui obiect vestimentar. Și aici, da, putem povesti pe foarte multe pagini. Sunt fascinată de revoluția pe care a creat-o Yves Saint Laurent, în anii ‘60, cu Le Smoking, scandalos la vremea aceea. Un frac ultra sexy și clasic, adaptat grației corpului feminin, da, asta mi se pare minunat și aș purta oricând. Apoi, mă încântă viziunea poetică a lui John Galliano și excentritatea hainelor lui. Și mă atinge viziunea rebelă a lui Alexander McQueen. Da, probabil că, dacă aș fi o milionară excentrică, aș pleca la piață îmbrăcată într-o piesă creată de unul dintre ei. Dintre designerii români îmi place foarte mult Irina Marinescu, pentru liniile simple și foarte feminine.
7. Ești generoasă cu like-urile și inimioarele în rețele? Cum le împarți? Cui le oferi? Pe Facebook și Instagram.
Sunt activă pe rețelele de socializare, împart like-uri și inimioare, comentez, postez, mă manifest. Acum câțiva ani, nu foarte mulți, am avut o revoltă puternică împotriva Facebook. Am închis contul timp de un an, Instagram nici măcar nu știam ce înseamnă. Eram într-o zonă foarte radicală legat de social media și credeam că singurul său scop este să ne uniformizeze. Apoi am revenit la o poziție mai relaxată și mi-am dat seama că acest univers este o urmă a existenței noastre, că suntem contemporani cu social media așa cum înaintașii noștri au fost contemporani cu plugul sau cu arcul sau cu tiparnița. Tot o uniformizare socială, nu? Și mi-am dat seama că, dacă nu mă mai încrunt și nu mă mai iau atât de mult în serios, poate fi chiar amuzat. E ca o scenă. Să ne relaxam. E parte din viață, iar mie îmi place să documentez viața. Sigur că nu-mi țin jurnalul vieții mele intime pe Facebook pentru ca sunt un om discret cu ceea ce este foarte personal, dar, dacă alții simt nevoia, nu (mai) judec. Cui dau like-uri și inimoare? Celor care sunt reali și nu pun filtre peste inimă și minte. E ca în viață. ❤️
8. Ce te face să râzi cu poftă?
Autoironia, mai ales în situații penibile. Mă cucerește pe viață.
9. Ce branduri fashion îți plac? De ce?
Vezi răspunsul 6. 😃
10. Spune-mi, te rog, câteva reviste, site-uri și bloguri pe care le citești și urmărești constant.
Mi-am redus la minimum în această perioadă interacțiunea cu cititul online. Dimineața îmi deschid site-urile care mă preocupă profesional, pentru a fi informată despre ce se întâmpla social-politic și din perspectiva industriei în care lucrez. Dar, tocmai pentru că fac asta mai mult ca niciodată, ca să nu ratez informații, preocupările personale mi le-am dus în offline. Mai deschid site-uri de arta și de travel. Si goinfashion.ro, ca new entry. (n.r. Mulțumesc! Ce bucurie!)
11. Trecut, prezent sau viitor?
Prezent. Am muncit mult să ajung în el. 💪
12. Cum arată casa visurilor tale?
Curată, luminoasă, fără prea mult mobilier, pe pământ, aproape de natură. Și un pic sofisticată din mici detalii – lumini așezate discret, pe ici pe colo, obiecte cu semnificație personală. Și cu miros plăcut și cu o mâță tolanită pe ici pe colo.
13. Care-i muzica ce-ți umple sufletul de liniște? Spune-mi un referen pe care mintea ta îl tot cântă adesea.
Muzica îmi umple sufletul, în general. Am o vorbă, oamenii care îți dau muzică bună sunt oameni importanți. Cam așa de importantă e muzica pentru mine, e o conexiune. Îmi place să primesc și să ofer muzică, să știu că a fost o căutare acolo. Ascult orice îmi sună bine. Acum am făcut o pasiune pentru coloana sonoară din The Young Pope. Dar îmi cântă mereu câte ceva în cap. 🎶
14. Ce carte citești acum? Care este scriitorul tău preferat?
Nu mai am scriitori preferați din facultate, când citeam foarte didactic și aplicat. Pe scriitori, pe perioade ale literaturii, pe stiluri. M-am regăsit în Cehov toata adolescența si în Pânza de păianjen a Cellei Serghi. Acum am lângă mine Memoria ca zestre a Ninei Cassian și Studii despre iubire a lui Ortega y Gasset.
15. De ce ți se face dor cel mai des?
De afară, de natură, de miros de pământ, de câmpuri, de mare. Am o sensibilitate olfactivă puternică. Dorurile mele sunt olfactive. Mirosul de praf de după ploaie, de mare dupa furtună, de frunze arse, din astea.
16. Vin roșu sau cafea neagră?
Vin roșu. 🍷
17. Care e rutina ta preferată dintotdeauna?
De exemplu, îmi place să mă urc în mașina, câteodată și noaptea foarte târziu, și să mă plimb prin București, doar ca să ascult muzică. Am deprins obiceiul înainte de mersul pe jos cu căștile în urechi și i-am rămas fidelă.
18. Cum arată și cum e organizat dressing-ul tău?
Aparent este foarte organizat. Pe culori, pe sortimente de haine, cum îmi vine. De fapt, nu mă decid niciodată cum e mai bine și rămâne veșnic indecis și el. Tipic femeiesc, probabil.
19. Ce seriale urmărești? Care este filmul pe care l-ai văzut de câteva ori fără să te plictisești?
Am desoperit târziu Netflix, sunt mai de modă veche. Mie îmi place să merg la cinema, la Elvire Popesco. 🎦 De când am Netflix, mă uit la ce îmi pică sau la ce îmi recomandă gașca mea de hipsteri. Acum am pe listă The Young Pope.
Filmul acela de suflet, de care nu mă plictisesc niciodată, este The Fisher King, cu Jeff Bridges si Robin Williams.
20. Unde/cum/de la cine ai învățat cea mai bună și utilă lecție de stil?
Acum ceva vreme am întâlnit-o pe Rodica Paléologue, românca model senior la Paris, om de litere, o combinație extraordinară de sofisticare și naturalețe. Am cunoscut-o într-un context profesional și, apoi, dintr-o întâmplare, am petrecut câteva ore împreună. Conduceam, am zărit-o pe stradă, în fața Teatrului Național căutând un taxi, cu aerul acela de Vogue, care întoarce toate privirile pe stradă. Am oprit și așa s-a întâmplat timpul meu personal cu ea.
O văzusem cu o seară înainte vorbind la Digital Divas și rămăsesem fascinată de naturalețea ei, de povestea ei de viață. Momentul meu personal cu Madame Paléologue, sper să nu se supere că povestesc aici, m-a făcut să înțeleg că atunci când stilul este nativ și nu construit artificial, rămâne impecabil în orice situatie. Chiar și atunci când te apleci să iei o bere din frigider, îmbracată cu o rochie superbă și pantofi cu toc. O ador. A fost un gest care mi-a rămas întipărit în minte pe viață.
21. Visul unei nopți de vara este…
Somn liniștit sub luna întreagă, cu sufletul plin. 🌑
22. Care sunt produsele de beauty care te-au cucerit și pe care le folosești cu încredere
Am început să folosesc produse de beauty destul de târziu. Mă plictisește rutina asta cu șapte creme dimineața și încă zece seara, nu am răbdare. Folosesc mai degrabă produse dermo cosmetice, am descoperit SVR și e sfânt uleiul de migdale dulci în rutina mea de îngrijire a pielii. Și, desigur, crema de protecție solara. Am o piele care nu-mi permite altfel, indiferent de anotimp. Zona de beauty este atât de vastă, încât am preferat să caut și să folosesc rațional. Ce mi trebuie, ce mă ajută, ce mi este util. A, și mai nou, retinolul de la The Ordinary.
23. Îți mai aduci aminte cum erai îmbrăcată în momente importante din viața ta? Dă-mi un exemplu.
La o primă strigare, îmi amintesc de o camașă alba, simplă, extra large și niște maci pe post de colier.
24. Care sunt florile pe care le iubești? Dar culorile?
Florile sălbatice, de câmp, de orice fel, bujorii, lăcrămioarele. Când mă gândesc la ce culori îmi plac, îmi vine în minte primavară, deci îmi plac toate culorile primăverii. A, și violetul pentru că ador violetele, mirosul lor.
25. De ce iubești Bucureștiul?
Tocmai pentru că este neiubit. Îl personific și mă gândesc la el ca la un om căzut în dizgrație, deși este plin de frumusețe, de povești, de sens. Pentru că are niște străzi și niște cotloane care mă transpun într-o lume boierească, de bonton. Și pentru ca este confidentul poveștilor mele de viață, de iubire, de sine, locul meu.
26. Care e desertul tău preferat? Dar fructul?
Îmi plac dulciurile. Punct.
Pepenele roșu.
27. O întâlnire la un mic dejun relaxat sau una la o cină pretențioasă? Ce preferi mai degrabă?
Depinde mult de context. Micul dejun mi se pare un moment superb și foarte personal, îmi place să am timp pentru el. Dacă este vorba de întâlniri mai puțin personale, prefer cina.
28. Cum ar trebui să se îmbrace un bărbat mișto?
Masculin și simplu. Și doar cu ce i se potrivește personalității, fără sforțări. De exemplu, o cămașă bine purtată, cu mânecile ușor ridicate, mi se pare că își face treaba.
29. Faci shopping când mergi în vacanțe? Cu ce te întorci acasă pe post de suvenir?
Nu prea. Îmi cumpăr tot felul de prostioare de pe străzi, din piețe. Mi-am luat din Napoli o pereche de cercei din capace de bere, cu figura unui papă din nu știu ce secol, pentru că domnul care îi vindea semană cu un personaj dintr-un film. Din Provence am venit cu un geamantan de lavandă, doar pentru ca era dintr-un loc anume și am păstrat-o ca pe cel mai prețios diamant.
30. Definește „Drama Queen”.
Este o autoironie și o acceptare a felului meu de a fi, ușor teatral, cu nevoie de atenție, de public, dar și cu tendințe introverte. „Drama Queen” este despre felul în care mă raportez eu la lucruri, foarte impulsivă în primul moment, cu gravitate, cu agitație, dar cu umor, sper. Unii devin usor exasperați, dar, după ce mă cunosc mai bine, această drama a mea se transformă într-un soi de comedie. Atunci devin și mai „Drama Queen”. Cum adică, nu mă iei în serios? Never-ending story. În fine, sunt declarată și asumată, cum se spune.
31. Ești colecționară? Dacă da, spune-mi și ce colecționezi.
Nu cred că sunt. Adun tot felul de lucruri de care mă leagă câte o poveste, dar nu știu dacă asta mă face colecționară. Poate de emoții, de senzații, de amintiri.
32. Cum va arăta “lumea nouă” după pandemie? Se va schimba ea oare? Ce crezi?
Clar se va schimba. Din exterior spre interior. Întâi schimbăm obiceiurile de consum, de relaționare, de cum și de unde lucrăm, socialul. Apoi, ușor-ușor, cred că se va ajunge la esență, în plan individual. O schimbare nu vine așa, dintr-o dată, e un proces mai profund și mai elaborat. Un moment de șoc poate fi declicul, dar nu este schimbarea în sine. La fel și cu lumea. Lumea este într-un moment de șoc acum. Și din punctul acesta se termină și încep multe. În timp, nu peste noapte, nu cu resolutions ca de revelion. Nu știu cum va arată lumea, știu în ce sper. Aș vrea să fim mai adevărați, mai aprigi cand vine vorba să știm cine suntem și ce facem pe aici.
33. Pentru ce ești recunoscătoare?
Pentru greșelile din care am învățat, pentru oamenii care au trecut prin viața mea și care m-au condus dintr-o etapă în alta (a nu se înțelege doar experiențe pozitive!) Și pentru partea bună a încăpățânării mele, care m-a făcut să nu renunț să muncesc la cel mai important proiect al meu: eu însămi. ❤️
Fotografii: prin Ana Sișu și Unplash – fotografia cu apusul din București
Mai multe chestionare despre stil găsiți aici, în rubrica goinfashion33.
Share it NOW!
