Din Elveția, Ana Groszler lansează prima ei carte de povești pentru copii

Scrisă în limba română, la Zürich, Grif pleacă în vacanță este prima carte de povești pentru copii semnată Ana Groszler și e deja disponibilă în format e-book, pe Amazon. O găsiți în limba engleză aici, cu titlul Cole Goes on Holiday, dar și în germană. În varianta nemțească, titlul poveștii este Grif geht auf Reisen și se poate cumpăra de aici.

Hello, eu sunt Cole!

Cole goes on vacation (Grif pleacă în vacanță – titlul original) spune povestea unui om de zăpadă ursuz, căruia îi plac bomboanele de ciocolată și care nu suportă de fel imprevizibilul. Se teme de schimbare și preferă să rămână la ce îi este deja cunoscut. În schimb, Ana Groszler este fix opusul pesonajului imaginat de ea. E toată numai zâmbet, a avut curaj să înceapă o viață nouă departe de România, la Zürich, plus că e mereu activă și-i place să încerce o grămadă de lucruri. Cum ar fi să deseneze din ce în ce mai bine și să ilusteze faine povești colorate, nu doar să le inventeze.

Lumea Anei Groszler e dulce și plină de culoare

Tot ea l-a desenat și pe chipeșul Nor Iscoditor, din prima mea poveste pentru copii scrisă în versuri. Eu și Ana ne știm de câțiva ani, de la Atelierul de scriere creativă, cu scriitoarea Adina Popescu. Nu doar că am ținut legătura după cursul de la Revista de Povestiri, ne-am și încurajat și îndemnat reciproc la scris noi povești. Mă bucur tare mult că Ana Groszler a lansat prima ei carte de povești și, la cât e de ambițioasă și talentată, sunt sigură că e abia începutul și vor mai urma aventuri scriitoricești. Mai ales că inspirația e la tot pasul iar amintirile Anei din copilărie stau la coadă să fie arătate lumii: „Când mă gândesc la verile petrecute la bunica, cu plopii șoptitori de sub balconul casei și prietenii de acolo, îmi înflorește, chiar și acum, un ditamai zâmbetul pe față. Încă nu am scris despre toate astea, dar voi scrie”.

Bonjour, Ana!

Ana Groszler: „2020 a fost un an intens, cam ca un triple shot espresso”

Până să descoperiți povestea lui Grif sau Cole – pe numele lui de scenă, vă invit să citiți interviul și să aflați de la Ana cum sună povestea ei elvețiană, cu aromă de cafea bună. Luați și o foaie de hârtie aproape, în răspunsuri se află și titluri de cărți bune, plus obiceiuri de urmat, împrumutate de la locuitorii orașului de pe malul râului Limmat: duminici de povești bilingve, festivaluri de povești sau șezători, expoziții de artă, concerte, show-uri de stand-up comedy sau poetry slam-uri.

Oana Țepeș-Greuruș: Ana, spune-mi, te rog, când și mai cum ai început să scrii povești pentru copii? Îți mai amintește care a fost prima poveste pe care ai inventat-o? O mai ai?

ANA GROSZLER: De mică mi-a plăcut să ascult și să inventez povești. Cred că toți copiii fac asta, ca să descopere și să înțeleagă lumea. Doar că unii se opresc la un moment dat. Eu am continuat. Chiar dacă pentru o vreme, am avut și alte joburi, am continuat să scriu pentru copilul din mine. Prima poveste a apărut prin clasele primare și și-a găsit locul într-un caiet pe coperțile căruia am „mâzgălit” câteva desene minuscule. I-am spus Secretul Scoicilor Marine, iar personaj principal era o fetiță cu aptitudini de detectiv particular. Din păcate, nu o mai am.

Poveștile tale sunt savuroase, reușești mereu să dai nume originale personajelor și să le complici existența. De unde îți iei inspirația? S-au schimbat lucrurile de când ai devenit mămică? Îi inventezi povești seara, la culcare, fiicei tale? Care e ritualul? Ce-i citești?

Cândva credeam că inspirația este doar magia care mi se întâmplă, muza capricioasă ce vine când și cum are ea chef. Asta până când am înțeles că, dacă știu cum să o chem, inspirația poate veni din orice. Dintr-o plimbare prin pădure, cu susurul râului în urechi. Dintr-o amintire sau dintr-o întâmplare fericită. Dintr-un cântec misterios de bufniță auzit prin fereastra întredeschisă. Din ceva ce aud, văd sau citesc. Din întrebări care-și caută răspunsurile. Din ieșirea în afara zonei de confort, prin asocieri neobișnuite de cuvinte. Musai din joc și joacă. Iar de când a apărut Ava în viața noastră, joaca este omniprezentă. Când nu ne jucăm, citim. În special, povești în limba română. Uneori, în engleză și în germană. Cărți cu ilustrații și, de obicei, povești scurte. Iar când nu citim poveștile altora, le inventăm pe ale noastre. Ultima a fost despre un monstruleț mult prea murat de ploaie, ca să mai aibă chef să sperie pe cineva.

Vedere din Zürich

Mai nou ai început să și desenezi, să ilustrezi. Cum s-a întâmplat? Ai mai avut vreodată tangență cu desenul până acum? E doar o joacă sau te gândești să iei lucrurile cât se poate de în serios și în această direcție? Vrei să aprofundezi – să iei cursuri, să te înscrii la o școală?

Treaba cu desenul nu este chiar atât de nouă. A început prin clasele primare, perioadă în care au înmugurit preocupările mele artistice. Cu pauze mai lungi sau mai scurte, am continuat să desenez. De plăcere, doar pentru mine și fără o miză anume. În afara conturului, în afara regulilor.  Până când mi-am zis că, dacă îmi doresc să evoluez, ar trebui să urmez un curs. La București, au fost câteva sesiuni în privat, iar după ce ne-am mutat la Zürich, am urmat cursul introductiv al unei școli de desen din octombrie 2019 până în februarie 2020. Prin iunie am început un curs online organizat de Branqa Studio and School pe care l-am încheiat prin septembrie. Continui să învăț, să mă bucur de culoare și să împart din bucuria asta oricui are timp și plăcere să mă urmărească.

Norul are picături, fata Anei are pistrui

Tocmai ai lansat carte pentru copii, în format digital. Dă-mi mai multe detalii, te rog. Cum ți-a venit ideea? Care-i titlul? Cât timp ți-a luat să o scrii? Ilustrațiile sunt și ele semnate de tine?

Povestea a apărut în timpul unui atelier de scriere creativă coordonat de scriitoarea Adina Popescu. De atunci, s-a tot transformat, a evoluat și pe la sfârșitul lui 2019 a venit năstrușnica ideea a unui e-book pe Amazon. Cole goes on vacation (Grif pleacă în vacanță – titlul original) este povestea unui om de zăpadă ursuz, căruia îi plac bomboanele de ciocolată și care nu suportă de fel imprevizibilul. Se teme de schimbare și preferă să rămână la ce îi este deja cunoscut. Într-o zi, lumea lui se întoarce cu susul în jos. Află o veste care-l pune pe jar, primește vizita unui musafir excentric și, împreună cu acesta, pornește într-o călătorie. Ta-da! Finalul este deschis, se poate întâmpla orice. Chiar și o continuare.

Scurt fragment din cartea Anei Groszler, Cole goes on vacation

Pentru ca Grif să-și poată spune povestea, amândoi am avut ajutoare de nădejde. O întreagă echipă, căreia îi sunt foarte recunoscătoare. Așadar, ilustrațiile sunt semnate de Ana-Iulia Glonin, designul copertei de Ovidiu Hrin și DTP-ul de Ștefan Groszler. Pentru varianta în engleză, traducerea a fost realizată de Henrike Brădiceanu-Persem, iar pentru cea în germană de Andra Möckli. Proof readingul a fost asigurat de London Proofreaders (engleză) și de Claudia Walder (germană). Le mulțumesc foarte mult tuturor! Mulțumesc tare și Sînzianei Popescu, Adrianei Ștefan, Biancăi Dragu și lui Seba Dragu pentru prietenia și suportul lor. Drumul a fost lung, însă a meritat fiecare pas. Am învățat multe, lucrurile vor merge mai ușor la următoarea carte.

Grif pleacă în vacanță își așteaptă cititorii pe Amazon, ca e-book în engleză și în germană.

Locuiești de câțiva ani în Elveția, la Zürich. Cum e viața acolo? Ce știi despre piața cărții pentru copii în țara nouă în care locuiești? Spune-mi câteva titluri de povești la modă printre elvețienii mici și mari? Care e tone of voice? Despre ce scriu autorii elvețieni? Care sunt temele?

Elveția este un spațiu multicultural, un amalgam de tradiții și limbi vorbite. Așa că viața de aici este diferită față de ceea ce ne era familiar în România. Cât despre Zürich, orașul acesta mic și cochet are un ritm propriu, pe care în timp ajungi să-l înțelegi și să-l îndrăgești. Înainte de pandemie, erau evenimente de tot soiul, expoziții de artă, concerte, show-uri de stand-up comedy sau poetry slam-uri. Acum toată lumea amână sau își restrânge planurile, în așteptarea unor vremuri mai bune.

Piața de carte pentru copii este generoasă cu cititorii săi. Pe lângă cărți originale în germană, engleză sau elvețiană, sunt traduceri și adaptări, iar librăriile sunt niște universuri încântătoare. Aș putea petrece ore în șir printre rafturile colorate, cu cărți, una mai frumoasă decât alta. Der Kinderbuchladen Zürich, Pile of Books și Duplikat au un farmec aparte. Încă mai descopăr, însă din ce am văzut până acum, poți găsi cărți pentru toate grupele de vârstă, gusturile sau nevoile, iar temele abordate nu diferă cu mult față de ceea ce găsești pe rafturile librăriilor românești. Prietenia, emoțiile, incluziunea, diversitatea, natura. Ba chiar sunt și cărți care povestesc despre cum vin copiii pe lume. Pintre poveștile îndrăgite de copiii mici și mari ar fi Schellenursli/A bell for Ursli sau, în traducere aproximativă, Clopotul lui Ursli.

O prea frumoasă casă, din Dornach, meșterită după proiectele lui Rudolf Steiner

Cum e sistemul de educație în Elveția? Cât de importantă este lectura? Cum reușesc să îi atragă pe cei mici în lumea cărților? Cum sunt librăriile din Zürich?

La creșa unde merge Ava, copiii sunt încurajați și sprijiniți să exploreze, să experimenteze. Să învețe prin joacă. La vârsta asta, cărțile bogat ilustrate și cu puțin text (sau deloc) îi atrag ca un magnet. Este pur și simplu inevitabil. Pentru că le au mereu prin preajmă. Pe rafturi, prin cuferele cu jucării, în mâinile altor copii. Și ce-i în mâinile altor copiii, devine brusc foarte interesant. Pe lângă asta, înainte de pandemie, comunitățile locale, Gemeinschaftzentrum-uri, organizau duminici de povești bilingve, festivaluri de povești sau șezători. Nu sunt sigură că ei le numesc tot șezători, dar mie-mi place cum sună.

Berna

Care e povestea din copilăria ta pe care ți-o amintești cu drag? Dar cea mai faină amintire despre care, la o adică, ai putea să și scrii cândva? Sau poate că ai făcut-o deja.

Când vine vorba despre poveștile copilăriei, cele mai dragi îmi sunt Habarnam-ul lui Vladimir Nosov și Tandem sau să vorbim despre palmieri scrisă de Marta Cozmin. Iar amintirea verilor petrecute la bunica, cu plopii șoptitori de sub balconul casei și prietenii de acolo, îmi înflorește, chiar și acum, un ditamai zâmbetul pe față. Încă nu am scris despre toate astea, dar voi scrie. Ocupă un loc important în sufletul meu.

Ana și Berna

Scrii povești și în limba engleză? Ai aceeași ușurință ca-n română?

Momentan scriu doar în limba română și, când e nevoie, colaborez cu o traducătoare. Mi se așază povestea mai bine în cap, atunci când gândesc în română. Puterea obișnuinței, cred. Cu timpul, lucrurile se vor mai schimba. Fac pași în direcția asta.

Dacă ar fi să scrii o poveste adevărată despre „Ana Groszler în Elveția”, care ar fi titlul? Care este experiența ultimilor ani despre care ți-ar plăcea să povestești?

I-aș spune La o cafea în orașul de pe Limmat.. Fiindcă, la început, când nu cunoșteam pe nimeni și nimic în Zürich, cutreieram orașul pe urmele cafelei de specialitate. Am făcut-o pentru că ne place foarte tare să bem cafea. Am făcut-o ca să înțelegem locul și localnicii. Ca să ne obișnuim cu ritmul alert al schimbării și să păstrăm, totodată, un sentiment de vacanță, când lucrurile se întâmplă mai lin. Așa am întâlnit și cunoscut oameni – la cafeaua de weekend. A fost și ușor, a fost și greu. Adaptarea la o altă țară nu se întâmplă peste noapte. Este nevoie de așteptări îmblânzite, de curaj, de răbdare. Cu ceilalți, dar mai ales cu noi înșine. Am cunoscut oameni din țări și culturi diferite, le-am ascultat poveștile și ei le-au ascultat pe-ale noastre. Am călătorit, dar, cu siguranță, mai puțin decât ne-am fi dorit. 2020 a fost un an intens, cam ca un triple shot espresso. Îmi place să cred că 2021 va mai generos din punctul ăsta de vedere, în ciuda începutului abrupt.

Ana iubește tare mult poveștile la o cafea bună

Ce citești acum? Care este autorul tău preferat? Recomandă-ne un roman optimist.

Zilele astea citesc The Storytelling animal și To Be a Cat. Una-i despre nevoia noastră de povești. Cealaltă este aventura neobișnuită și fascinantă a unui băiețel care, sătul de viața sa, se trezește într-o dimineață în corpul unei pisici. Dintre autorii mei preferați, îl voi alege pe Sir Terry Pratchett și minunata sa Trilogie a gnomilor. Cărțile scriitorului britanic sunt absolut încântătoare, au un umor ușor înțepător care îndeamnă la trezire, la contemplări și îndoieli sănătoase. Vă las aici cu un crâmpei de dialog din cartea I – În camion:

„- N-o să reușesc să țin minte toate astea, oftă el. Cum se cheamă cealaltă lumină, cea care apare la ora închiderii? Pardon, când e lapte adică.

Noapte, îl corectă Masklin. Se numește Lună.

Lună, spuse Piuliță, învârtind cuvântul prin gură. Și ziceți că nu e la fel de strălucitoare ca soarele, nu? Ar fi fost mai logic ca lumina cea mai strălucitoare s-o aveți noaptea și nu ziua, când oricum puteți vedea cu ușurință. Bănuiesc că nu știți de ce se produce încurcătura asta, nu-i așa?

Pur și simplu, se întâmplă, spuse Masklin.”

Încă o fată îmbujorată, din universul Anei Groszler

Unde te vezi peste 5 ani? Există posibilitatea să reveniți în România? De ce ți se face dor cel mai des, când te gândești acasă?

Drept să-ți spun, habar nu am unde vom fi peste cinci ani. În vremurile pe care le trăim, am reînvățat să mă bucur pe îndelete de prezent și să mă gândesc mai puțin la viitorul îndepărtat. Poate vom fi tot aici, poate vom fi în alt oraș. Sau într-o altă țară. Cine știe? Pentru mine, acasă înseamnă Ștefan și Ava. Dar mă gândesc la România. Și atunci când mă gândesc, cel mai tare mi se face cel dor de oamenii mei, de sâmbetele la bowling și de locuri.

Ana trăiește prezentul

Pe Ana Groslez o citiți și pe site-ul ei theupsidedownrabbit.com. Mereu scrie povești scurte si lungi, în serie sau solo, și am aflat că pregătește și câteva giveaway-uri. Ba chiar și un podcast pe teme legate de creativitate. Așadar, rămâneți aproape și fiți cu ochii și pe paginile de Facebook și Instagram.

Citiți și: 

Poveste de seară: Încântat, Madam Plictiseală!

Poveste de seară: Zău că mă topesc după citit

O poveste pentru copii: Omik, fulgul ce zapează

Poveste de seară: La metrou, ca la mare

Poveste modernă: Capra cu un ied și o Cenușărească

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *