Atelierele de weekend organizate de cunoscutul designer și arhitect Irina Neacșu sunt o încântare. Iar din clipa în care am primit invitația la workshop-ul de linogravură am știut că o să fie o experiență minunată. Nu de alta, dar Irina e înzestrată și cu talent pedagogic. Habar n-aveam ce înseamnă linocut/linoprint și nici n-am căutat detalii dinainte. Îmi plac surprizele și am accepat provocarea cu mare curiozitate și nerăbdare. Așa că, sâmbătă dimineața, puțin după 10.00, am ajuns la Casa Opt, studioul cald și colorat al Irinei, iar până la ora 14.00 mâinile mele au muncit și mintea s-a relaxat. Nici nu am simțit cum a zburat timpul. Să vă explic cum s-a petrecut minunea. Poate vreți și voi o sesiune prelungită de meditație altfel. ❤️
Mai întâi, Irina Neacșu și Ana Maria Din, gazdele noastre, ne-au ademenit cu biscuiți fragezi cu semințe și stafide, cafea tare și ceai parfumat. Iar după o scurtă introducere mai mult decât încurajatoare – “desenul de linogravură este foarte simplu și rudimentar” – ne-am apucat de treabă la masa mare din lemn.
Irina Neacșu ne-a arătat și instrumentele de lucru, niște mini-dălți foarte simpatice cu ajutorul cărora aveam să săpăm, în linoleum (se poate și în lemn dar e mai greu), modelul care urma să fie imprimat, la alegere, pe o față de pernă, ori o traistă din bumbac. Ne-a averizat că există pericolul să ne tăiem, dar nici măcar o zgârietură n-a fost. Semn că toată lumea s-a concentrat.
Și uitea așa, nouă fete cucuiete, printre care mă număr, au început să deseneze, cu creionul pe hârtie, măgălii de maci, margarete, urși, fruze, ori fluturi. 🐻
Inițial, eu am schițat un măr înjumătățit, o pară mușcată și o inimă, și încă o inimă, apoi mi-am adus aminte ce mult îmi plac margaretele și mai ales povestea lor cu mă iubește/nu mă iubește/mă iubește, doar că eu aplic mereu varianta în franceză, unde pretind că n-ar există opțiunea “nu mă iubește/pas du tout”, iar petalele “măsoară” mereu cât de mult “mă iubește”. 😃 O să fac o paranteză și vă propun să schimbați și voi jocul margaretei ca-n Hexagon. Effeuiller la marguerite sună cam așa: il m’aime un peu (mă iubește puțin), il m’aime beaucoup (mă iubește mult), il m’aime passionnément (mă iubește cu pasiune), il m’aime à la folie (mă iubește la nebunie).
După ce am terminat de desenat margareta, i-am făcut conturul, în creion, pe o foaie pergament, apoi, am pus o coală de indigo deasupra bucății de linoleum, am copiat floarea cu pixul și m-am apucat de săpat cu dalta.
Dacă partea cu desenul e mai mult o joacă, doar vorbim de amatori, etapa scociorâtului, cum a denumit procedura cea mai mică participantă la atelier, o fetiță foarte simpatică, e destul de migăloasă și presupune atenție și concentrare. Pentru că am ales o margaretă măricică am lucrat aproape cel mai mult la ștampila pentru linocut. La un moment dat simțeam furnici prin degete. Noroc cu social media și entuziasmul începătorului care m-au făcut să mă opresc din când pentru o fotografie, un video, un status, un like. Glumesc, nu e nimic dureros în toată joacă de la atelier.
Când am finalizat săpăturile în placa de linoleum și margareta mea arăta grozav, Irina și Ana m-au ajutat să tai modelul și să-l lipesc de o bucată de lemn de balsa. Ștampila mea era gata să fie îmbibată în culoare. Pe lângă negru și auriu, Irina ne-a pus să alegem pentru linoprint mai multe nuanțe de verde, tocmai pentru că greenery este culoarea anului 2017. După câteva încercări pe o bucată de material, a urmat imprimarea margaretei pe traistă. Am apăsat serios pe o carte mare ca să iasă perfect.
Și-a ieșit! Mă laud cu o traistă nou-nouță, cu margaretă, de care sunt tare mândră. Mulțumesc, Irina Neacșu! A fost o experiență grozavă.
Dacă vreți să vă relaxați activ vă recomand să-i scrieți Irinei Neacșu și să vă înscrieți la atelierele ei de week-end. Nu o să regretați deloc! Găsiți AICI, pe irinaneacsu.com, toate detaliile de care aveți nevoie plus colecțiile minunate și proiectele faine, semnate Irina Neacșu. Atelierele de weekend cu Irina sunt o adevărată încântare, cum v-am spus încă de la începutul poveștii.
Fotografii: Ana Gabriela Dobrescu
Citiți și:
Flori, plante și povești. Irina Neacșu și colecția ei de suflet HERBARIUM TRANSYLVANIA
Share Is Good! DO Good!
