Știe tot ce mișcă în social-media, este blogger de 12 ani, are 7 ani de agenție și-a ales freelancing-ul în cel mai greu an – 2020. Cristian Florea a știut dintotdeauna că succesul nu vine peste noapte. Așa că a avut răbdare și-a construit de la zero. Întâi un blog, apoi un vlog, un site și un măreț proiect educațional. Mai mult ca sigur ați dat click deja pe #CaSăȘtiți, mici pastile cu informații utile și curiozități din toate domeniile.

Iar ca să știm și noi mai multe despre Cristian Florea, l-am luat la întrebări despre școală, blog, vlog, trecut, prezent și viitor. Dar și despre el. Am aflat că, atunci când era mic, Cristian voia să fie electrician. În anul 2000 era un copil de clasa întâi, iar până să ajungă la liceul de mate-info, avea deja blog. A fost un elev de nota 8, a făcut 5 ani atletism de performanță, a fugit de Politehnică după vreun an de studiu și-a terminat „Comunicare și Relații Publice”.
Pasiunea pentru online i-a dictat succesul. Și-a mai fost ceva – buna organizare. Chiar dacă acum lucrează de acasă, Cristian se ține cu sfințenie de un program strict, face planuri și le respectă. Nu e nimic după ureche. Iar timpul, timpul e prețios și nu se pierde în social-media, nici atunci când ăsta ți-e jobul și locul de joacă: „Deși e o utopie, mi-ar plăcea ca rețelele sociale să-i facă pe oameni mai conștineți de cât timp petrec folosindu-le și să-i ajute să-și dea seama mai ușor dacă petrec prea mult timp inutil folosindu-le sau nu.”
Pregătiți-vă, urmează un interviu grozav, demn de love & like & share. #CaSăȘtiți!
Oana Țepeș-Greuruș: Atotștiutor, blogger, vlogger, consultant și expert în social-media și, cândva, om de agenție. Spune-mi cine este, de fapt, Cristian Florea? Ce nu știe lumea despre tine?
Cristian FLOREA: Sunt un tip care și-a descoperit pasiunea pentru mediul online de mic, de prin clasa a VIII-a. Am avut noroc, recunosc, iar pentru că mi-a plăcut să învăț cât mai multe lucruri și să fiu la curent cu tot ce se schimbă în mediul online, am lansat mai multe proiecte de conținut pe diverse platforme de social media, am lucrat într-o agenție de publicitate timp de 7 ani, apoi am pornit pe drumul freelancing-ului, chiar la începutul celui mai greu an de până acum, 2020. Ce nu știe lumea despre mine e că perseverența este cuvântul meu preferat, dar și atitudinea care a contribuit la funcționarea tuturor proiectelor pe care le-am început.
Ce-ți doreai să fii când aveai să ajungi mare? Ai fost dintotdeauna curios? Ce pasiuni aveai în copilărie?
Când eram foarte mic îmi doream să fiu electrician. M-am și înscris la un club pentru copii unde am învățat să folosesc un pistol de lipit ca să lipsesc piese pe table electrice și să mă joc cu LED-uri și baterii. Am făcut asta timp de vreo 5 ani, iar apoi am început să practic atletismul. Am făcut și asta tot vreo 5 ani la nivel profesionist, dar spre final știam deja că nu o să fiu nici electrician și nici atlet de performanță, pentru că, între timp, descoperisem pasiunea pentru web și mi se părea cel mai atractiv lucru pe care l-am făcut vreodată.

Ce făceai în anul 2000? Mai ții mine?
Știu foarte clar că în anul 2000 eram în clasa I, dar altceva nu mai țin minte de-atunci.
Ți-a plăcut la școală? Care erau materiile tale preferate? Ce liceu ai făcut și care e cel mai tare curs la care ai fost în facultate?
Mi-a plăcut școala datorită persoanelor cu care am interacționat acolo, nu neapărat prin prisma materiilor pe care le-am studiat. În mare parte eram un elev de nota 7 sau 8, pentru că mereu am avut câte-o pasiune pe care o puneam pe primul loc. Singurele materii la care nu luam niciodată mai puțin de 10 erau informatica și sportul.
Am făcut un liceu cu profil de mate-info și sunt recunoscător – m-a ajutat să am o gândire analitică și bazată pe logică. Iar facultatea a fost cu suișuri și coborâșuri, pentru că inițial am mers la Politehnică, dar, după un semestru, mi-am dat seama că nu o să fiu inginer niciodată, ci o să lucrez mereu în sfera comunicării online, așa că am renunțat la Politehnică și am început facultatea de Comunicare și Relații Publice. Și în facultate m-am păstrat pe linia de plutire în ceea ce privește notele (așa cum făcusem și în liceu), pentru că deja lucram în ageție, job-ul era prioritatea mea numărul 1, iar facultatea era doar o bifă în parcursul meu profesional.

De-aia n-aș putea spune că m-am atașat în mod special de un curs sau un profesor. Culmea, am cunoscut și m-am împrietenit cu profesori care predau la facultatea de Comunicare și Relații Publice înainte să intru eu la facultate, prin prisma faptului că, activând în același domeniu, ne-am interesectat la diverse evenimente.
Ești pasionat de tehnică și digital – cum crezi că ar trebui să se desfășoarea școala online? Ce i-ar ajuta pe elevi și profesori să comunice mai bine în mediul virtual?
Cred că tehnologia ne oferă o oportunitate grozavă, iar în situația în care copiii ar fi trebuit să facă școala online acum 10 sau 15 ani, ar fi fost infinit mai greu de făcut. Cumva, suntem într-o oarecare măsură norocoși pentru faptul că am ajuns atât de departe cu tehnologia, iar în multe case se găsește câte-un laptop, o tabletă sau un smartphone cae pot ajuta la efectuarea cursurilor. În schimb, sunt curios cum își vor modifica profesorii stilul de predare având în vedere faptul că acum cursurile se desfășoară doar online.
Compar mereu școala online cu trainingurile de social media pe care le susțin în companii: când susții un curs offline, e simplu să împarți materia pe care vrei s-o predai în 6 – 7 ore de curs și să ții oamenii atenți în tot acest timp. În schimb, când totul se întâmplă online, e imposibil să ții oamenii în fața unui ecran de Zoom sau Skype mai mult de 3 ore. Pur și simplu își pierd răbdarea și concentrarea.
De-aia cred că și la școala online ar trebui schimbate lucrurile puțin, că nu poți ține copiii conectați atât de mult timp, doar ca să le dictezi Istoria României sau mai știu eu ce.
Ce nu știai, în 2008, când te-ai apucat de blogging și ți-ar fi plăcut să știi? Care a fost primul articol pe care l-ai scris?
Mi-ar fi plăcut să știu în 2008 cum se face o strategie de conținut și ce fel de articole ar trebui să scriu ca să pot fi util pentru cei care mă citesc. Mi-a luat mult timp și multe sute de articole ca să-mi dau seama că nu-i pasă nimănui cum m-am trezit eu dimineața sau ce vorbe am schimbat cu vânzătoarea de la magazin și că e mai bine pentru toată lumea să încerc să fiu util prin tot ceea ce public.

Primul articol a fost unul în care anunțam faptul că mi-am făcut un blog, asta am considerat eu interesant de comunicat atunci. Dar țin minte că în două zile am scris 14 articole, iar a 3-a zi nu mai știam ce aș putea să mai public.
„Ca să știți” e hashtag, site, aplicație și Instastory, iar totul a început dintr-o joacă. Spune-mi mai multe detalii și ce planuri noi urmează. Cum sună viitorul? Asta așa, ca să știm la ce să ne așteptăm.
Așa cum ziceai și tu, #casastiti a pornit ca o joacă și a devenit un lucru serios când am văzut cât avânt are prin simplul fapt că oamenii găseau foarte interesant conținutul de-acolo. A fost uimitor și pentru mine, recunosc. Acum proiectul s-a dezvoltat atât de mult încât suntem doi oameni la butoane. Irina, soția mea, se ocupă de conținut și managementul comunității, iar eu am grijă de promovare și discuțiile cu potențialii clienți.

În viitor vrem să-l transformăm într-o resursă și mai utilă decât este acum și, după ce trece pandemia, avem în plan să facem evenimente offline în care ingredientul principal să fie curiozitatea.
Ce înseamnă pentru tine work from home cu drag și spor? Cum te organizezi? Cât timp petreci online? Dă-ne câteva sfaturi și trucuri.
Cum ziceam și mai sus, sunt o fire analitică, iar pentru mine tot ceea ce fac trebuie să aibă o logică și un sens. În momentul în care ceva din activitatea mea nu are logică în planul meu măreț de a evolua, nu mai fac acel lucru. Iar dacă analizele pe care le fac asupra mea îmi arată că muncesc prea mult, mă opresc. Sunt foarte calculat, iar asta poate fi un avantaj, dar și un dezavantaj.
Oraganizatoric vorbind, de când cu pandemia mi-am dat seama că mi-am stricat total programul de somn și încep să mă trezesc pe la 9 și mă apuc de lucru pe la 10, iar chestia asta nu mi-a plăcut, pentru că eu funcționez foarte bine în prima parte a zilei.
Așa că acum vreo două luni de zile am decis să-mi pun telefonul să mă trezească la 6:30. Și în fiecare zi lucrătoare de atunci, mă trezesc la 6:30 și fie citesc dintr-o carte timp de-o oră, fie ies la alergat. Asta îmi dă energie pentru întreaga zi și mă face să nu mai am impresia că am pierdut jumătate de zi dormind.

Pe la 7:30 sau 8:00 mă așez în fața laptopului și încep să lucrez până la maximum 18:00 (luând și pauze din când în când, bineînțeles).
Încerc să nu ies din acest program stabilit foarte clar, pentru că am impresia că, dacă nu mi-aș impune eu niște limite, aș sta online continuu, iar asta poate duce la burnout și la lipsă în productivitate.
Legat de tips & tricks, cred că e important ca fiecare să lucreze când se simt el mai productiv, indiferent de ce fac ceilalți. Eu lucrez foarte bine dimineața și nu pot lega nici două cuvinte după ora 23:00, dar am prieteni care la 23:00 abia se apucă și sunt mega productivi.
În vremuri de pandemie cu stare de urgență și carantină, online-ul a fost salvarea. Cum s-a schimbat dinamica și social-media în toată această perioadă incertă? Ce-am câștigat și ce-am pierdut? Ce spun trend-urile și statisticile?
Dacă ne uităm la trenduri și statistici, vedem că oamenii au descoperit comunicarea online mai mult decât au făcut-o vreodată. Platforme ca Zoom sau Skype și-au crescut business-urile cu multe procente, iar pentru noi, ceilalți, a fost o confirmare a faptului că anumite lucruri se pot întâmpla și așa. Aveam Zoom și Skype și înainte, dar preferam să ne întâlnim offline din obișnuință, chiar dacă ne costa mai mult timp.
Ei bine, acum știm că multe discuții pot fi făcute doar online și cred că acesta e un câștig pentru toată lumea.

Dar există și reversul medaliei: lucrurile care depindeau strict de mediul offline (cum sunt cursurile sau evenimentele) au trebuit să se reinventeze, iar reinventarea asta a dus la un rezultat… decent. E okay ca metodă de avarie, dar nu poate rămâne așa la nesfârșit.
Discutam mai sus despre cât de mult timp poți ține o persoană atentă în offline, versus online și mi se pare un exemplu bun și aici. În plus, știu că la prima conferință de presă la care am participat pe Zoom, după vreo jumătate de oră am început să verific ce mailuri am mai primit, iar apoi am și uitat că am o conferință deschisă în fundal și n-am mai fost atent deloc. Deci e și riscul ăsta: să ai oameni prezenți la ceea ce faci tu, dar de fapt ei să fie doar logați în evenimentul tău, dar în acel timp să-și vadă de ale lor.
Se dă următorul scenariu apocaliptic. Facebook, Instagram, LinkedIn și TikTok sunt în pericol să dispară pentru totdeauna. Dacă ar fi în puterea ta să salvezi doar una dintre ele, ce ai alege și de ce?
Platforma mea preferată din momentul de față e LinkedIn, deci cu siguranță aș salva LinkedIn-ul. Problema știi care ar fi? Că toți cei care petrec acum timp pe celelate rețele sociale și-ar face cont pe LinkedIn, pentru că trebuie să petreacă într-un fel timpul pe care l-au câștigat de când nu mai există Facebook, Instagram sau TikTok. Iar dacă toată lumea se mută pe LinkedIn, cred că se strică frumusețea platformei. Altfel spus, ar trebui să avem grijă ca acest scenariu să nu se întâmple niciodată.

Ce (mai) așteaptă Cristian Florea de la rețelele sociale?
Personal, deși e o utopie, mi-ar plăcea ca rețelele sociale să-i facă pe oameni mai conștineți de cât timp petrec folosindu-le și să-i ajute să-și dea seama mai ușor dacă petrec prea mult timp inutil folosindu-le sau nu.
Știu că lucrul ăsta nu se va întâmpla niciodată, dar cred că dacă am deveni mai conștienți de timpul pe care-l petrecem în social media, ne-ar fi mai ușor să alegem ce activități desfășurăm ca să ne dezvoltăm și nu am mai fi într-un continuu FOMO (Fear of Missing Out) care ne face să dăm scroll pe Instagram sau Swipe pe TikTok cu orele, lăsând viața să treacă pe lângă noi fără să simțim că am folosit timpul ăla cu un scop.
Ce le-ai spune puștilor de 12-13 ani care se visează Selly? Poate oricine să fie youtuber? Care e secretul succesului? E oare vorba de un soi de magie, e mai multă muncă, e vorba despre timp investit sau bani?
Selly, ca mulți influenceri de azi, au muncit ani de zile până când au ajuns să fie atât de cunoscuți. Puștilor de azi le-aș spune că cel mai important lucru într-o construcție de canal de YouTube sau de prezență în social media e răbdarea, iar pe locul doi se află perseverența. Dacă ai răbdare și ești perseverent, în câțiva ani poți strânge comunități foarte faine în jurul conturilor tale, dar să nu te aștepți niciodată la noroc venit peste noapte, pentru că trebuie să treci peste multe sute de nopți de muncă înainte de acea noapte în care dai lovitura.
În afară de laptop și acces la internet wi-fi, ce i-ar mai trebui unui digital nomad pe o insulă pustie?
Pe lângă mâncare și apă, cred că i-ar mai trebui oameni cu care să discute. Putem sta pe insule pustii pentru câteva zile, săptămâni sau, hai, câteva luni, dar suntem ființe sociale și cu tot accesul la internet pe care-l avem, o să simțim la un moment dat nevoia de a vedea și a discuta cu oameni reali.

Lockdown-ul a fost un test foarte bun în acest sens. Deși puteam bea cafele și purta discuții cu prietenii pe Zoom, abia așteptam să ne vedem și offline, ca să avem o interacțiune reală, nu doar virtuală.
Cum crezi că va arăta lumea social-media în 2030? Îți poți imagina un scenariu realist?
Acum 12 ani, când m-am apucat eu de blogging, oamenii nu stăteau pe Facebook, Instagram nu exista, YouTube-ul era un canal pe care ascultam muzică și atât, iar la TikTok nici n-are rost să ne gândim. În doar 12 ani au apărut multe rețele sociale puternice, conținutul a evoluat de la un simplu text la video, GIF, audio, fotografii care dispar în 24 de ore, fotografii 360 etc., iar consumul de rețele sociale s-a mutat în proporție de 90% pe smartphone.

E imposibil să știi cum va fi social media în 2030, pentru că singurul lucru de care putem fi siguri în legătură cu rețelele sociale e că acestea se schimbă de la o zi la alta, iar peste un an sau doi s-ar putea să apară platforme noi care dau total peste cap ceea ce știam noi în legătură cu consumul de conținut. De exemplu, TikTok are peste 4 milioane de utilizatori activi în România. Instagram, deși e de mult timp printre noi, are 4 milioane de utilizatori în total. Nu știm câți dintre ei sunt activi. Mereu pot apărea rețele sociale care cresc într-un an cât altele în 10. Poate în 2030 vom fi prezenți în social media prin holograme, nu prin selfie-uri, iar texte online vor scrie doar bătrânii, că ceilalți consumă doar conținut 3D. Nu știu, chiar nu știu ce va fi.
Acestea fiind zise, pe Cristian Florea îl citiți pe blogul cristianflorea.ro, îl vedeți aici – pe canalul de YouTube, îl găsiți aici – pe pagina de Facebook și aici pe Instagram și, firește, pe CaSăȘtiți.
Fotografii: Mihnea Ratte, Radu Cristi, Unsplash și prin Cristian Florea
Citiți și:
Monica Bâșu, despre homeschooling și buna educație a fiicei sale
Cum arată și ce face profesorul care schimbă vieți
Share it NOW!
Foarte tare interviul, big like!