Am mers pentru prima oară la Sibiu, în penultimul weekend din septembrie, pentru „Faust”, spectacolul regizat de Silviu Purcărete. E un adevărat fenomen turistic, se joacă de 17 ani și mereu este sold-out. Am scris aici cum a fost, dar n-am vrut să amestec drama cu loisir-ul, așa că, iată, un nou articol despre cum să petreci fain și frumos la Sibiu, întâia noastră capitală cultural europeană. În 2007, anul aderării României la Uniunea Europeană.
Nimeni pe Podul Minciunilor
Acoperișurile cu ochi te urmăresc la fiecare pas prin Sibiu
Dacă spre Brașov ai multe și dese trenuri din București, până la Sibiu sunt numai trei, plus că faci vreo 6 ore și ceva. Așa că am decis să merg din bucăți, cu oprire de o zi la verișorii de la Brașov și să pornesc spre Sibiu sâmbătă dis-de-dimineață. La 6:05 am plecat din Gara Brașov, la 10 și un pic, eu și sora mea Irina eram la cafia, la Lumos. O cafenea de specialitate aflată în centrul Sibiului, cu meniu de brunch și vedere la acoperișurile cu ochi. Sunt minunate lucarnele și tare înveselesc orașul. Le-am vânat și fotografiat (aproape) pe toate.
Cafeanea de specialitate la Sibiu
Magister Seven, probabil cel mai frumos hotel din Sibiu
Hotelul unde am stat, Magister Seven Sibiu, l-am găsit pe „motorul de căutare… Facebook”, recomandat de jurnalistul Mircea Meșter. Am întâlnit aici oameni tare faini și servicii de cea mai bună calitate. Ne-au oferit un apartament spațios în loc de camera dubla pentru care plătisem, flori, fructe proaspete și un ghid cu destinații de top. Toate acestea, din partea casei. Magister Seven este o veche casă cu lucarne, corect restaurată. Scările sunt cele de odinioară, la fel și ușile, iar design-ul respectă trecutul. Ai la dispoziție un lobby călduros, o terasa grozavă cu vedere spre oraș și mușcate grăsane la ferestre. În biblioteca din apartamentul 8b am avut la dispoziție cărți vechi, semnate numai de autori români. Cărți erau și în lobby, și la recepție, doar că acolo nu am zăbovit prea mult.
N-am avut timp de citit la hotel, dar tot am răsfoit această carte
Se vede că proprietarii Magister Seven sunt pasionați de ceea ce fac și după preparatele puse pe masă oaspeților la micul dejun. Au brânzeturi și mezeluri de la fermieri locali, iaurturi BIO, pâine cu cartofi, iar dulciurile sunt făcute în casă: plăcintă cu mere, cornulețe cu rahat, tartă cu pere caramelizate, două feluri de prăjituri cu prune și gem de prune fără zahăr, plăcintă cu jumări, și câte și mai câte. „Am terminat cu 10 pe Booking anul trecut”, ne-au mărturisit mândrii oamenii Magister Seven. Acum au 9,9 – mai rar un astfel de rating pe platforma vacanțelor noastre. Cum Sibiul a marcat Săptămâna Mobilității Europene (17 – 23 septembrie), cu o zi înainte de sosire, cei de la hotel ne-au sunat să ne spună că, în caz că venim cu mașina, nu putem intra pe strada lor. De remarcat, așadar, grija pentru confortul clienților. În ziua plecării ne-am întâlnit la masă cu un cuplu de seniori englezi. Oamenii erau cuceriți de România, iar cornulețele cu untură au devenit, cu siguranță, desertul lor preferat. Am schimbat câteva cuvinte și mi-au spus că au de gând să revină în Ardeal. Poate chiar la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) 2025, le-am sugerat eu.
La Magister Seven aveau SB, bere artizanală din Sibiu
Bunătăți din Ardeal
Acum că ne-am cinstit cu o bere fabricată în zonă, ne întoarcem la mâncare. Am sosit la Sibiu cu o listă de obiective culinare de bifat. Irina mi-a recomandat musai Consommé Bistro. Am fost, mi-a plăcut, îl recomand mai departe. Localul se află foarte aproape de Catedrala Mitropolitană din Sibiu, are o terasă mică și cochetă, un design interior fain și, cel mai important, un meniu ales pe sprânceană. Am regăsit preparate siciliene și o tartă săsească cu prune senzațională. În afară de deserturile de la Magister Seven și Consommé Bistro nu prea am nimerit un dulce bun pe nicăieri.
Terasa Consommé Bistro
Interiorul Consommé Bistro
Și daliile sunt florile mele preferate
Nici brutării cu pâine ardelenească nu prea ne-au ieșit în cale pe unde am umblat cale de peste 10.000 de pași zilnic. Dezamăgitor a fost kaiserschmarrn-ul de la Cafe Wien. N-are nicio legătură cu desertul austriac. La Bistro del Arte din Brașov am mâncat cel mai bun kaiserschmarrn care m-a dus direct cu gândul la papanașii din copilărie. Localul Hochmeister delikat’ essen are o terasă tare faină, dar salata cu păstrăv afumat nu a fost pe gustul meu.
Musai o vizită la muzeu
N-ai cum să ajungi la Sibiu și să nu vizitezi Palatul Brukenthal, cel mai vechi muzeu din România. Mi-au plăcut colecțiile, camerele colorate, parchetul care scârțâie la fiecare pas, dar nu mi-au plăcut ghivecele de plastic din grădina de trandafiri a baronului Samuel von Brukenthal, iar shop-ul muzeului e din alt film, îmbrăcat în termopan și plin de kitsch-uri. Ce caută un puzzle cu iepurele lui Albrecht Dürer aici? Nu suntem la Viena.
Palatul Brukenthal, vedere din curtea interioară
Așa, nu!
Pâinea de toate zilele
Duminică am prins finalul slujbei la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, am ascultat corul și am admirat serafimii. Ne-am amuzat că am nimerit în Duminica Pescuirii minunate, iar în apropiere am descoperit brutăria artizanală 5 pești și 2 pâini. Din păcate era închis în weekend, iar luni dimineața nu am avut timp să-i trecem pragul, deși tare mi-ar fi plăcut să mă întorc la București cu o pâine cât roata.
Catedrala Mitropolitană din Sibiu
Brutăria artizanală 5 pești și 2 pâini
Vreau să mai spun că NU mi-a plăcut librăria ortodoxă nou construită, fix ca nuca în perete, în curtea catedralei de 120 de ani. Altfel, scaunele care îmbrățișează brazii arată mai potrivit. În schimb, la Catedrala Evanghelică din Sibiu există un colțișorul vienez. Iar bucățica de oraș pe care o cuprinzi aici cu privirea arată cu adevărat occidental. Mi-a plăcut interiorul catedralei gotice și mi-a părut rău că nu mi-am învins frica și să urc până în turlă să văd Sibiul. Scările în melc de piatră continuă cu trepte moderne și cam nesigure dacă mă întrebați pe mine, o structură metalică… dansatoare. Am plătit degeaba 5 lei în plus că n-am ajuns sus.
Cel mai fain aranjament floral de toamnă l-am găsit la Catedrala Evanghelică
Scara fricilor
Am mai fost la Humanitas-ul sibian, de unde mi-am cumpărat încă o carte de Cioran, iar de la librăria de carte în limba germană Erasmus Hermstädter Büchercafe, cum nemțește nu știu, am plecat cu suveniruri, desigur. O vedere faină și o căsuță verde cu lucarne.
Mici amintiri de la Sibiu
Librăriile Humanitas, Sibiu
După două zile aproape pline, gata aventura sibiană. Luni la prânz, am mai luat la pachet o cafea de la Charlie’s Specialty Coffee & Brunch și-am pornit, pe jos, spre gară. Ar fi meritat să stăm și aici la etalare, dar rămâne pe data viitoare. Și cum mergeam cătinel fiecare cu un mic băgăjel, ne lovește o imagine de-a dreptul cinematografică. Pe gemulețul Plăcintăriei Maria Sofia, o bunică face și coace plăcinte în tigaie. M-am întors imediat și-am cumpărat o plăcintă caldă, cu mere. Bucătăria doamnei era simplă, oalele ca odinioară, se auzea muzică de la radioul mic. Imagine de film, vă zic! Dacă nu vedeai prețurile și calculatorul, ai fi convins că ai nimerit în bucătăria unei bunici, și nu într-o plăcintărie de oraș european.
Plăcintăreasa Maria Sofia
Firește că au mai rămas obiective de vizitat și preparate prin restaurante sibiene de încercat, dar noi atât am apucat.
Sibiu, atenție la praguri!
N-aș fi scris acest avertisment dacă nu vedeam aproape peste tot oameni care se împiedică de praguri mai mult sau mai puțin marcate. La cafenea, la librărie, la restaurant. Am scris acest articol în două trenuri. L-am început în personalul de la Sibiu la Brașov, cu ochii spre munți și sate transilvănene, l-am încheiat într-un tren privat Brașov – București Nord. Văd o turmă de oi, câinele roșcat se ia la întrecere cu trenul, eu scriu. Oprim la Vlădeni Aredeal, eu scriu. Nu coboară nimeni, nu urcă nimeni. E fain la Sibiu, chiar dacă lung îi drumul la fel ca al Clujului. Racovița, Mârșa, Avrig, Porumbacu, Sărata Colun, Scoreiu, Cârța, Arpaș, Ucea, Viștea, Olteț. Voila, Dridif, Beclean pe Olt, Făgăraș, Mândra Oltului, Șercaia, Perșani, Brădet, Valea Homorod, Vlădeni Aredeal, Dumbrăvița Bârsei, Codlea, Ghimbav, Bartolomeu, Brașov. Ce poezie în trenul meu! Acestea sunt toate haltele prin care am trecut.
Fotografii: Oana Țepeș-Greuruș și Irina Țepeș-Greuruș
Citiți și:
City break la Timișoara, „orașul lui Brâncuși”
Aroma, arome. Ce-am băut și ce-am mâncat bun la Roma
Brașovul este întotdeauna o idee bună
Jurnal de vacanță la Boredeaux: Francezii, muzica, vinul
Arta de a trăi: citești cărți de la Mollat și bei vin de Bordeaux
Recomandare: pentru o vacanță rafinată, mergeți la Florența!
