I-am propus jurnalistului Bogdan Nicolai un chestionar maraton. 42 de întrebări pentru fiecare kilometru din cursa pe care are de gând să o bifeze curând. Până atunci, Bogdan se antrenează zilnic. Deși nu fuge de nimeni și de nimic, aleargă cel puțin 10 kilometri, jonglează cu interviurile la Alist Magazine, vânează umor de bună calitate și scrie poezii. Interviul nu s-a derulat în pas alert prin vreun parc bucureștean. Am preferat tihna dintr-o cafenea. Însă ritmul întrebărilor și răspunsurilor a semănat cu maratonul atleților. Sprinturi și povești haioase în viteză verbală mare, despre versuri, cărți, dar și sfaturi sincere și precaute pentru tinerii absolvenți de Jurnalism. Iar primele 10 întrebări și răspunsuri, de încălzire, au fost despre profesie. Ca de la jurnalist, la jurnalist.
1. Hai să lămurim ce-ți place să faci. Ai proiecte în televiziune, te-am ascultat la radio, scrii în reviste, ești prezent în on-line, ești MC? Care-i de fapt marea ta pasiune?
Să scriu îmi place cel mai mult. Iar ce ai enumerat are legătură cu scrisul. Tot ce fac este să-l transpun în mai multe forme. Uneori citesc eu ce am scris, când pregătesc un eveniment ca MC, alteori, când scriu un scenariu, îl interpretează alții. Și în radio m-am considerat mai mult un scriitor de umor. Faptul că am ajuns și pe post a fost pur și simplu un noroc. Puteam să scriu la fel de bine și pentru alți realizatori de emisiuni. Meseria mea e de scriitor. Deși n-am scris romane, am scris despre foarte multe lucruri. Mici, mari. Lucruri de tot felul.
2. Însă cel mai des te vedem pe Internet, la Alist Magazine, te citim pe Facebook și pe blog. Ce crezi c-ar fi viața fără on-line
Nu știu încotro se îndreaptă on-line-ul, dar acum trăim ceva absolut fantastic. Ne bucurăm de mediul virtual la fel ca americanii când au descoperit televiziunea, în anii ’60. Este încă un mediu liber. Și spun încă pentru că, încet-încet, sunt sigur că se va găsi cineva care să impună niște bariere, chiar și fără să ne dăm noi seama. Este fabulos că orice om care are talent și inspirație își poate exprima ideile iar ele pot să ajungă la un public numeros, fără să ai un brand în spate. Înainte, așa ceva era imposibil pentru un om de rând. Trăim un vis, e ceva wow! De fiecare dată când nu m-am exprimat pe radio sau pe tv, am avut liniștea că pot avea un blog, un video blog, ori o pagină de Facebook pe care să o cresc. Lucru care nu s-ar fi întâmplat acum 10-15 ani. Azi ai nevoie doar de telefon, reportofon, un blog și poți să-ți faci meseria!
3. Dar poate oricine să fie jurnalist? E de ajuns să ai aceste instrumente și să te numești jurnalist?
În nici un caz. E ca și cum eu aș pretinde că pot să scot o măsea, dar n-am niciun fel de pregătire în domeniu. Deși sunt bloggeri foarte buni care nu au studii în jurnalism, sunt și foarte mulți care nu au nicio legătură cu scrisul. Scriu foarte mult, plictisitor, nu sunt conciși, nu știu să structureze informația. Plus că e vorba despre condei, ai nevoie de talent să fii jurnalist. E bine că oricine se exprimă, dar nu e bine că o face neprofesionist. De aici, apar confuzii și informații eronate.
4. Ți-ai început cariera în media foarte devreme. Ai fost scenarist, director de programe, prezentator, redactor. Ce-ai face dacă mâine ai avea din nou 20 de ani?
Aș face același lucru. Ai nevoie de școală, de o bază solidă și de experiență. Trebuie să te angajezi, să faci greșeli, să ai șefi ca să știi cum e fără ei, să lucrezi în instituții media care să te educe. Abia apoi poți să te apuci de făcut lucruri pe cont propriu.
5. Dar vremurile sunt altele. Chiar n-ai face nimic diferit? Unde te-ai angaja prima oară?
Aș merge tot la PRO TV, tot la PRO FM. Ce-aș face diferit? Poate aș încerca să-mi fac meseria în paralel. Să nu mă mai dedic sută la sută unui trust și să-mi văd și de proiectele mele.
6. Ce sfat i-ai da unui tânăr student la Jurnalism, în anul trei, gata să-și caute un job și să ia contact cu peisajul media?
I-aș spune să nu ardă etape. Ai nevoie de experiență și să trăiești lucruri bune și rele. Trebuie să pierzi nopți la montaj, să-ți iei “capace”, să te lupți cu frustrările. Nu cred că se poate fără ele.
7. De la cine și de unde ai avut cel mai mult de învățat?
Am “furat” foarte mult. Am lucrat în presa scrisă, la radio și tv de pe la 14 ani și am încercat să învăț din fiecare loc. Au fost oameni care au vrut să-mi arate, alții care nu au vrut, dar eu tot am reușit să mă descurc. Jurnalismul o meserie care se fură. Dar nu e vorba de copy-paste!
8. De ce crezi că print-ul a cam apus în România?
Cred că în primul rând e vina Internetului. Dar uite că după on-line, noi am ieșit și pe print cu Alist Magazine. Deci, se poate!
9. Se spune că vocea descoperă omul. Ce înseamnă pentru Bogdan Nicolai o voce? Ți se întâmplă ca atunci când auzi prima oară o voce la radio, sau vorbești cu cineva la telefon pe care nu l-ai mai văzut, să-ți imaginezi cum arată?
Ca om de radio, cred că o voce înseamnă pentru mine mai mult decât pentru ceilalți. Am făcut ani de zile emisiuni live și am intrat în direct, prin telefon, cu mii de oameni și ajunsesem să intuiesc foarte bine, doar după voce, cum arată omul de la celălalt capăt al firului. Azi nu mai e ca pe vremuri. O voce de radio nu trebuie să aibă neapărat un timbru gros. La fel ca în online, dincolo de voce, contează cât de sincer ești și cât de sincer transmiți o emoție. N-am înțeles niciodată realizatorii de radio care prezintă o melodie altfel decât ar vorbi în viața reală. Mereu am vorbit firesc la radio, poate mai tare sau mai încet, însă fără inflexiuni. Am evitat să fac emisiuni de animație, am avut exclusiv show-uri, telefoane și dialoguri în direct. Am nevoie de lume în jur, nu pot să vorbesc singur.
10. Ce crezi că o să mai apară nou în peisajul media? Ce o să ne surprindă? Care-i viitorul?
Cred că se va duce la un nivel foarte înalt ideea de vlog. Reality tv-ul pe Internet va prinde foarte mult, oameni care au ceva de spus și care îți permit să intri în viața lor. Însă nu putem decât să facem presupuneri. Gândește-te că, în Norvegia, oamenii s-au uitat ore în șir la un tren care mergea prin tufișuri.
11. Să ne întoarcem la prezent. La iureșul de pe Internet, cu smartphones și social-media. Care e cea mai mișto aplicație?
Îmi plac Deezer și, în general, aplicațiile cu muzică pentru că am acces imediat la un album proaspăt lansat. Așa mă pun la curent cu tot ce apare nou. Sunt un fan care vrea să asculte întreg discul și chiar dacă am cumpărat și descărcat deja albumul de pe iTunes, îl mai cumpăr odată fizic, vreau să-l am, să citesc booklet-ul, să-l păstrez.
12. Care este rețeaua socială care îți place?
Instagram.
13. Cât de activ ești pe Facebook? Lași comentarii, dai like-uri, share-uri?
Comentez foarte puțin. O dată, de două ori pe săptămână, dacă e un subiect care mă stârnește. Pe Instagram pun vreo două fotografii pe zi, pe Facebook mai des. Mai ales meme-uri. Îmi plac foarte mult pozele cu text haios. Pe unele le fac eu, pe altele le iau de la alții. Încă de când le-am descoperit mi s-a părut foarte tare că poți să transmiți o glumă printr-o poză și un text foarte scurt, ca o secvență dintr-un film.
14. De ce nu mai ești activ pe Twitter?
Pur și simplu am uitat de el. La americani și în alte țări a prins, la noi, însă nu.
15. Dacă ar fi să scrii un mesaj scurt, un tweet de 140 de caractere, despre cele 3 luni din 2017 ce-ai zice?
A fost o perioadă despre poezii și călătorii.
16. Ai scris scrisori?
În adolescență nu prea am scris scrisori. Erau câteva fun-cluburi care-mi plăceau și corespondam cu mai mulți copii din țară, ne trimiteam reviste, postere cu artiști. Era ca un fel de Facebook, practic ne dădeam share așa cum puteam atunci.
Umor, cărți, povești și poezii, de Bogdan Nicolai
Și pentru că, de obicei, după 10-15 kilometri apare și primul hop în cursa spre finish, următoarele întrebări pentru Bogdan Nicolai, cunoscut pentru umor și Destul TV, au fost cu și despre haz. De relaxare și încurajare. Însă trebuie să știți că maratonul e o treabă cât se poate de serioasă. Iar de fiecare dată când Bogdan aleargă kilometri buni în curse oficiale o face în scop caritabil. La Semimaratonul de la București, pe 14 mai, a alergat în echipa HOSPICE Casa Speranței.
17. Crezi că umorul se moștenește? Sau poate se învață? Tu de la cine ai umor?
Am umor de la mama, de la tata. La mine în familie sunt multe personaje vesele care știu să facă mișto. Am un unchi care este medic ginecolog și cântă la chitară. E un fel de gino-muzicolog. Am o mătușă foarte veselă și pozitivă chiar și la 90 de ani. Să nu te gândești că umorul ei vine din senilitate, e foarte lucidă. Uneori se oprește din râs, mai trage aer dintr-un tub de oxigen și apoi continuă să-și ducă la capăt ideile haioase. Tatăl meu a tratat tot timpul lucrurile cu umor. Poate cândva o să scriu un roman iar personajele vor împrumuta trăsături de la membrii familiei mele. Eu am moștenit umorul, dar l-am și cultivat. Îl am din familie și l-am dus mai departe cu ajutorul prietenilor.
18. E bună autoironia la casa omului?
Nu cred că există umor de calitate fără autoironie. În plus, trebuie să te cobori la nivelul celui de care vrei să faci mișto, să simtă că ești în același punct cu el. Asta face diferența dintre batjocură și o glumă fină. Omul trebuie să râdă cu tine, chiar dacă râde de el. Nu trebuie să-l pui în postura de victimă. Iar cei mai mari umoriști și-au făcut o carieră din autoiroinie.
19. Care-i umorul bun în ziua de azi? La ce glume râde Bogdan Nicolai?
Încă mai râd la glumele Times New Roman. Am lucrat o perioadă la ei și știu cum se fac textele și de unde vin glumele. Râd și la unele spectacole de stand-up comedy. Vânez bancurile autentic românești și nu-mi plac cei care fură glumele celor din străinătate. Mai citesc Kamikaze, bloguri amuzante. Mai râd și la unele vloguri deși aici simt o mare cantitate de glume traduse și împrumutate. Plus că sunt prea vulgari, se întrece cam mult măsura.
20. Cine sunt cei care au mai mult umor în România? Politicienii sau procurorii?
Cred că tot politicienii sunt cei care au mai mult umor. Procurorii au început deja să ia lucrurile mai în serios. Majoritatea politicienilor trăiesc o viață de măscărici în care banii au venit prostindu-i pe alții prin diverse scamatorii. Politicienii au umor deși n-ar trebui. Mi-ar plăcea să râdem de ei, dar să nu ne lipsească nimic.
21. De ce “Love is fun” (noua rubrică Alist Magazine, transmisă LIVE, pe Facebook, în fiecare miercuri, și moderată de Bogdan Nicolai)?
Aveam deja o emisiune înregistrată Life Couch, o emisiune de cultură unde invit actori, regizori, artiști, muzicieni etc. Iar împreună cu Andreea Esca am decis să avem și o rubrică LIVE, unde un specialist, Doctor Gaspar, să vorbească deschis despre problemele de cuplu. Eu nu sunt psiholog și nici terapeut. Sunt doar moderatorul. Citesc mesajele de la cei care ne urmăresc și, uneori, le dau o tentă mai amuzantă.
22. Și totuși, ce se ascunde după perdea?
După perdeaua pe care o vedeți în emisiunea “Love is fun” e un zid.
23. Ai făcut multe farse la radio, dar tu ai fost vreodată păcălit?
Oamenii în continuare încearcă să-mi facă farse dar nu mă sperie ei așa ușor. Mereu îi pun în dificultate pentru că se așteaptă să-mi fie frică de ce se tem ei. Ultima oară mi s-a întâmplat la redacția Alist. Întârziasem la interviul Life Couch iar colegii mi-au spus că invitatul s-a enervat și-a plecat. Inițial am crezut, dar reacția mea nu i-a mulțumit deloc. Cred că m-am așezat pe canapea, mi-am scos o carte și-am început să citesc.
24. Și când nu citești, scrii poezii. Scrii des?
Scriu cât pot de des, dar nu scriu mereu bine. Am scris și azi.
25. Ai vreun ritual?
Întotdeauna scriu cu stiloul, pe carnețele cu arc, ca să pot să rup foaie. Uneori pot să rup și 20 de pagini. Alteori din 3 poezii termin tot carnețelul. Unele poezii parcă vin dintr-o dată, se aștern imediat pe foaie. Altele au nevoie de mici modificări, până simt eu că sună bine. Eu văd poeziile ca pe niște cântece, chiar dacă nu sunt cântate. Trebuie să-mi sune foarte bine la ureche.
26. Cum sunt poeziile tale?
Poeziile mele sunt foarte clare. Nu las loc de mai mult de 2-3 interpretări, vreau să fie foarte clar ce am scris. Nu sunt un poet al metaforelor, sunt un poet al frazării. Pot să scriu o singură frază fără oprire, împărțiță în mai multe versuri, care au, sau nu, rimă. Dar de la un capăt la altul aș vrea ca ideea să fie ușor de înțeles și coerentă.
27. Citești poezie? Ai un poet preferat?
Citesc mereu poezie. Îmi plac Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Emil Brumaru, Șerban Foarță. Sunt mult mai mulți. Îmi place să citesc și autori străini, iar piesele lui Bod Dylan, Leonad Cohen le văd tot ca pe niște poezii.
28. Ai o poveste din copilărie de care îți amintești și încă îți place?
E o poveste pe care o urmăream de nenumărate ori pe diafilm, Bob de grâu. Țin minte că era vorba despre un bob care parcurgea mai multe etape până ajungea pâine.
29. Ce fel de cititor ești? Citești mai multe cărți în același timp?
Mă plictisesc foarte repede așa că mi se întâmplă să citesc multe cărți deodată. Am nevoie să schimb ceva în permanență. N-am avut niciodată răbdare.
30. Ce citești acum?
Citesc mai multe. “Trilogia New-York-ului” – Paul Auster, “Demonii” – F.M. Dostoievski, în traducere de Marin Preda, “Poezii” – Marin Sorescu, “Fredo and Pidjin. 100+ comics that made people LOL on the Internet” – Eugen Erhan, Tudor Muscalu.
31. Te uiți la seriale?
Da. Urmăresc House of Cards și Games of Thrones. Mi-a plăcut și Mad Man. Iar de curând am revăzut M*A*S*H. Când s-a dat la tv eram prea mic și nu prindeam glumele iar tata se distra copios. Am râs din nou cu tata, dar separat, și la câțiva ani distanță.
32. Spune-mi o emisiunea tv care îți place?
D’ale lui Mitică, România, te iubesc, Omul care aduce cartea.
33. Ești colecționar?
Da. Colecționez muzică, albume, CD-uri. Cărțile însă le dau imediat după ce le citesc.
34. Apropo, te atașezi de lucruri? Există ceva la care nu ai renunța?
Nu aș putea să renunț la iPod-ul meu. E multă muzică strânsă acolo, totul e bine structurat, piesele sunt puse pe categorii, artiști, albume. Îl am de 6 ani și a fost o muncă de Sisif să ordonez toată muzica. Nu mă despart nici de stiloul meu Cartier. E primul stilou mai scump pe care mi l-am cumpărat. Poezia nu o poți scrie cu pixul, trebuie să respecți cuvintele. Articole pot să scriu la calculator, dar versurile vreau să le am aproape, să le văd, să le simt.
35. Ești un tip organizat? Faci liste, iei notițe în agendă?
Dacă este ceva care mă interesează sunt organizat.
Traseul – Câmpina, Sinaia, București, lumea întreagă
Bogdan Nicolai nu este doar jurnalist și alergător de cursă lungă, este și călător. Deși îi place să descopere mereu locuri noi peste graniță, n-ar pleca din România. Nu-l deranjează neajunsurile din București pentru că se ghidează după sloganul “Când ceva nu-ți place, întreabă-te de ce și o să-ți placă”.
36. Te-ai gândit vreodată să pleci din România și să-ți faci meseria în altă țară?
M-am gândit să plec din România, dar niciodată mai mult de două ore. Prefer să câștig aici suficient încât să-mi permit să călătoresc foarte mult în străinătate. Nu-i condamn pe cei care muncesc în altă țară. Pentru mine e important să muncesc în limba în care gândesc. Deși cred că aș fi avut succes afară cu umorul pentru că străinii râd mereu la glumele mele.
37. Ce-ți place în București?
Îmi plac oamenii, străzile, locurile, restaurantele, pub-urile. Bucureștiul e un mix foarte intreresant. Sunt case nobile și blocuri gri, străzi vechi și noi, localuri scumpe și chioșcuri. E un oraș care contrastează, iar de la un metru la altul, vezi altceva. Nou-vechi, bogăție-sărăcie, limuzine și mașini Dacia.
38. Ai copilărit la Sinaia. Spune-mi, dacă ți-ar cere primăria să faci un slogan pentru orașul-stațiune cum ar suna acesta?
M-am născut la Câmpina și am trăit în Sinia. Iar familia mea locuiește în continuare aici. Un slogan? Aș zice așa – “Sinaia e mai mult decât vezi!” Sinaia are foarte multe de artătat, dar și mai multe de descoperit.
39. Te-ai săturat de ceva?
Mi-e greu să spun. Unele lucruri care îți displac pot să-ți devină simpatice. Nu totul trebuie să fie pe placul tău. Când eram director la MTV România am fost la niște cursuri la Londra. Acolo l-am întâlnit pe creatorul MTV și primul lucru pe care ni l-a spus a fost că filosofia postului tv a plecat de la sloganul “Când ceva nu-ți place, întreabă-te de ce și o să-ți placă”. Cred că avem păreri preconcepute și aruncăm prea repede cu răutăți.
40. Pentru ce ești recunoscător?
Sunt recunoscător că pot să mă bucur de viață și pentru că, la un moment dat, cineva m-a făcut să realizez că timpul e foarte prețios. În fiecare zi mă gândesc ce să fac ca să nu treacă viața pe lângă mine și să mă bucur de ceea ce trăiesc.
41. Ce-ți mai dorești?
Să citesc mai mult, să călătoresc mai mult, să cunosc mai mulți oameni, să scriu mai mult.
42. Care-i ciudățenia ta?
E prima dată când îmi dau seama în ce dificultate îi pun pe invitații mei. (n.r. Bogdan Nicolai îi chestionează pe toți invitații săi la emisiunea Life Couch despre ciudățeniile lor) Care e ciudățenia mea? Sunt singuratic. Sunt sociabil, dar în afara bârlogului. Îmi place să locuiesc singur, să citesc, să scriu poezii, să mă uit la seriale.
Chestionarul maraton se încheie aici. Când o să fie pregătit, pe Bogdan Nicolai îl așteaptă un maraton adevărat. 42,195 km. Sunt sigură că o să-și atingă obiectivul și o să ne povestească despre experiență. Pe Bogdan Nicolai îl găsiți AICI, pe pagina lui de Facebook, pe Instagram AICI, îl citiți pe blog www.bogdannicolai.ro și-l vedeți pe Alist Magazine, în rubricile Life Couch și Love is fun, și pe canalul Destul TV.
Fotografii: prin Bogdan Nicolai, Jurnal fotografic
Let’s share it NOW!
