Câtă artă și cultură am „consumat” într-o lună cu 157 de lei

Am petrecut vacanța de Crăciun în afara Bucureștiului și am revenit, la Capitală, pe 8 ianuarie, tot atunci am deschis cu elan și entuziasm o listă a cheltuielilor. Am făcut-o clasic, cu creionul pe hârtie, nu în telefon și nici în vreo aplicație dedicată. E un exercițiu bun și îl recomand. O să vedeți foarte clar, zi de zi, pe ce vi se duc banii. Iar specialiștii spun că scrisul de mână are multe beneficii, de ce n-ar fi avantajos și pentru un buget cu cap și… coadă? Spun coadă pentru că mereu mai apar plăți neprevăzute și cumpărături de ultimă oră, unele emoționale, de liniștit egoul rănit.

Tot despre emoții, de data aceasta unele constructive și care te îmbogățesc, îți dau o stare de bine ori introspecție, e vorba și când plătești pentru artă și cultură. Nu e chiar atât de scump să mergi la un film, la teatru, la operă, la un concert sau la un muzeu, chiar dacă inflația-i mare și criza economică se extinde. Când plătești pentru artă și cultură, investești într-o prețioasă și necesară pauză de la gânduri cotidiene și câștigi prezență. Pentru 5 filme și 2 piese de teatru am plătit, în total, 157 de lei, într-o lună. Sunt bani pe care îi dai la supermarket într-o zi cât ai zice pește. Apropo, ați văzut cât s-a făcut somonul? Dar ca să fie și mai clar cum stă apetitul meu pentru artă și cultură în balanța cheltuielilor, iată, punctual, pe ce am dat banii într-o lună.

„Corset” este primul film la care am fost în 2023. Pe 11 ianuarie. Am mers la Cinema Muzeul Țăranului, așa că am plătit pe bilet doar 15 lei. De când m-am mutat în apropiere de Muzeul Țăranului Român (MȚR) interesul meu pentru filme în sala de cinema a crescut. E drept că am renunțat la Netflix și alte platforme de streaming cam în aceeași perioadă. Deocamdată nu sunt destul de organizată ca să mă opresc la un singur episod, așa că, decât să pierd nopțile pradă binging-ului, am eliminat ispita. Deocamdată rezist. Nu sunt împotriva confortului, filmele și serialele fac parte din frumusețea vieții, indiferent unde alegi să le vezi. Însă experiența marelui ecran are alt farmec și sper să nu dispară vreodată oricât avânt ar lua online-ul.

Teatru după film nu e un chin

Duminică, pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, am ajuns pentru prima dată la Teatrul Metropolis să văd „O casă de păpuși – partea a doua”. Mi-am cumpărat biletul online imediat ce am aflat de pe pagina de Facebook a actorului Vlad Ivanov că joacă din nou în piesa după Ibsen. Preț: 35 lei, sumă la care, din motive de lene, am mai adăugat tariful unui Bolt, dus-întors. Așadar, rețele de streaming – nu, ridesharing – da. Partea bună este că, în așteptarea taxiului de tip nou, m-am intersectat cu Oana Pellea și am schimbat câteva vorbe. Am felicitat-o și i-am mulțumit pentru jocul impecabil. Rolul Norei i se potrivește de minune.

Pe 16 ianuarie, am primit o invitație de la Independența Film, la avanpremiera „Decision to leave”. Sunt norocoasă și recunoscătoare, biletul nu m-a costat nimic, thriller-ul noir a fost foarte bun, însă m-am întors cu Bolt. Era trecut de 22.30 și am adăugat astfel o cheltuială – 18 lei transportul până acasă. Tot cei de la Independența Film m-au chemat și la „Holy Spider”, însă, din păcate, nu am mai putut să ajung deși confirmasem.

Film de Hollywood, la mall

După pandemie, m-am trezit că evit voit mall-urile și aglomerația. Ajung în marele magazin doar dacă nu am alternativă. Iar pentru lăudatul Babylon filmul, pe 28 ianuarie, am făcut o excepție. A fost 52 de lei la Cinemax și încă 10 lei o sticlă de apă plată la jumătate. Am povestit aici cum a fost și de ce nu regret. E drept, nu se compară calitatea sunetului, confortul scaunelor și gustul popcorn-ul (pentru cine îl preferă) cu sala modestă de la Cinema Muzeul Țăranului, dar mie îmi place și mă ajută proximitatea. Iar prețul e mai mic.

Ianuarie a început cu film, februarie cu teatru. „Jurnalul lui Robinson Crusoe” , după „Insula” lui Gellu Naum, este primul spectacol de teatru pe care l-am revăzut la Odeon, pe 2. Am ales un bilet de 40 lei, la balconul Sălii Majestic. Mai erau disponibile și bilete cu 20 lei (cât un V60 la o cafenea de specialitate), însă am preferat să stau un pic mai în față să fiu sigură că se vede și se aude bine musicalul. Apropo, în martie 2020 am mai scris un articol despre banii pe care i-am dat pe artă și cultură într-o lună, îl citiți aici, iar cel mai ieftin bilet la Odeon era tot 20 lei și acum trei ani. Firește, depinde și de piesă, dar 20 de lei tot (prea) puțin mi se pare pentru un spectacol de teatru.

O zi mai târziu, am revenit la Cinema Muzeul Țăranului Român pentru „Close” și am plătit același preț de 15 lei pe bilet. Iar pe 4 februarie am văzut filmul românesc „Un etaj mai jos”, proiecție gratuită, in memoriam actorului Teodor Corban, la Cinema Elvire Popesco. Firește că ocazia nu a fost una fericită, dar m-am bucurat să-l ascult pe regizorul Radu Muntean înainte de proiecția filmului său. Biletul la Elvire Popesco este, de regulă, 20 de lei. Detalii despre lecțiile din filme și piese de teatru am scris, la cald, pe pagina de Instagram Goinfashion și le-am salvat în Highlights – Teatrul & Movie. 

Am mai cumpărat și niște cărți în prima luna a anului, dar nu le pun la socoteală pentru că încă nu le-am citit. Voi câți bani cheltuiți pe artă și cultură într-o lună?

Fotografii: Unsplash

Citiți și: 

„Triangle of Sadness”, un film pentru care îți trebuie stomac.

Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei

„Acum”-ul. „Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții

Câtă artă am „consumat” într-o lună cu 110 lei

Ionuț TOADER, vlogul actorului la tinerețe 

Telefonul de la Matei VIȘNIEC

Actorul Alecsandru DUNAEV: „The show must go on(line)!”

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *