Am mers la „Babylon” ca la filmul mult lăudat pe Facebook. Nici măcar durata de 3 ore și 9 minute nu mi-a dat semne de (răz)gândit. Dar să știți că nu regret. Experiența din sala de cinema a meritat toți banii. Mai mult totuși de 52 de lei cât a costat biletul. Atenție, urmează spoilers, ca altfel nu am cum să povestesc tot „circul”.
Elefantul e în și pe… cameră!
Până la genericul de început, la cinemaul din mall, sunt multe reclame și am avut timp destul să observ că în spatele meu stau mai mulți copii care, teoretic, n-ar fi avut ce să caute la „Babylon”, un film nerecomandat celor sub 15 ani. Au venit de mână cu părinții lor, așa că cine sunt eu să comentez. Doar că au comentat ei aproape tot filmul. De la o scenă mai deochetă și mai ciudată ca alta, adulții își invitau plozii să iasă din sală. Numai că ăia mici au refuzat, iar la un moment dat au concluzionat: „Era mai fain la <Taximetriști>!” Nu știu ce să zic, n-am văzut încă filmul, dar am fost la Taximetriști, piesa de teatru. Mai fain poate să fie, dar sunt cam multe înjurături pentru niște puști de 12-13 ani și în filmul românesc abia lansat.
Gata.
Elefantul din cameră apare pe bune și în primele cadre de pe marele ecran. Apoi, lumea de la Hollywood se dezlănțuie și ni se dezvăluie așa cum era la începuturi. Anii ’20. Hello L.A.! Petrecere cu actori, dansatori, tinere speranțe, grași, pitici, găini, bani, catifea, urină, marionete, droguri pe alese, sex cu oricine, măști, confetti, alcool. Într-un cuvânt: orgie. Toate-s rele, doar muzica-i bună. Numai că elefantul e mare și poate să acopere, la propriu, toată mizeria din industria filmului. Mi se pare deja prea mult. Prea încărcat. Ritmul îmi place, scaunele vibrează la fiecare beat, genericul nu mai apare odată și (încă) nu înțeleg ce se întâmplă.
Stereotipuri pe set. Clișee în film. Reality și mai puțin show
În prima oră de „Babylon” numărasem deja toate clișeele posibile și imposibile. Din film și din filmul din film. E un scenariu / o poveste de tip Matrioșca, unde istoria filmului te încurcă. E thriller?! Ba nu, e musical. Stai, poate fi romance. Telenovelă! Nu, cu siguranță e documentar! Ori comedie? Fraților, e babilon, o amestecătură de personaje fictive și reale, cu siguranță voită. Un musical care nu e musical. Un film care te amețește, scris parcă (numai) pentru cinefili, producători și actori. „Babylon” ar putea să fie lejer probă de admitere la facultățile de Actorie sau Regie și Film. Cine e personajul care îl joacă pe Charlie Chaplin? Când a apărut filmul mut? Câte tehnici cinematografice ați recunoscut? Scrieți tot ce știți despre „Singin’ in the Rain” etc. Fata săracă din Jersy, muzicianul negru sărac, actorul american bogat și mexicanul visător sunt și ei în filmul despre film. Roluri au prins o grămadă de alte personaje cu diferite tipologii. Ca-n viață.
Mare noroc am avut cu muzica alertă (Ha!, se simte spiritul La La Land! Iar mie mi-a plăcut tare mult acest musical de dragoste și de Oscar), imaginea vie și sunetul bun care mi-au păstrat cât de cât atenția spre marele ecran. „Babylon”, filmul tânărului regizor Damien Chazelle, a fost deja nominalizat la Oscar la trei categorii: Cea mai bună coloană sonoră, Cel mai bun design de producție și Cele mai bune costume. Sunt de acord cu toate. Despre primele am zis deja și mai adaug că am suspinat după pantofii, ghetele și cizmele lungi cu șiret asortate rochiilor sexy purtate de personajul interpretat de Margot Robbie. În căutarea lor, am descoperit alt detaliu interesant. Peste 7.000 de costume au fost purtate la filmările „Babylon” de actori și figuranți, potrivit latimes.com. Designer-ul de costume Mary Zophres a avut un brief clar din partea regizorului: „Fiți exacți din punct de vedere istoric, dar găsiți lucruri care să fie surprinzătoare și care să nu pară costume din anii ’20 dintr-un film”. Eu zic că le-a ieșit și că-i „paște” și un Oscar. Iar compozitorul Justin Hurwitz merită și el un premiu de la Academia Americană de Film.
Revin la text. „Babylon” nu e un film care să te țină lipit de scaun pentru poveste. Are ritm, dar și foarte multe tăieturi care mută brusc atenția. Așa că unii spectatori au cedat și au dormit bine mersi. La alții cheful de film s-a terminat odată cu popcornul și-au început să-și verifice telefoanele, să caute ceasul, să-și ocupe timpul. O tipă s-a ridicat și-a plecat când și-a terminat porția de nachos.
De gustibus non disputandum.
Și totuși, curiozitatea nu te părăsește, chiar dacă intriga e fragmentată. Ce-a vrut să spună Damien Chazelle?
„Triunghiul hollywoodian al tristeții”
Scena care mi-a plăcut cel mai mult din „Babylon” a fost parcă desprinsă din „Triangle of Sadness”. Un film despre care scriam că îți trebuie stomac ca să-l vezi. Cam așa și cu babilonul de la Hollywood. Sunt multe scene grețoase cu rahat, vomă și sânge. Furtuna de pe croazieră de lux din lungmetrajul lui Ruben Östlund e o petrecere opulentă care iese la fel de prost în „Babylon”. „Valul” care mătură totul în cale e fata săracă din Jersy. Actrița de fragil succes Nellie LaRoy, față-n față cu aroganța bogătașilor și la mila lor, îi împroașcă la propriu. Urlă adevăruri, în timp ce înfulecă pe apucate mâncăruri sofisticate și aruncă cu ele în invitații la patru ace. Așa se întâmplă când ți se apleacă de atâta ipocrizie – dai afară toată umilința pe care ai înghițit-o și NU de dragul celebrității, ci din cauza sărăciei. Apropo, „Triangle of Sadness” are și el 3 nominalizări la Oscar: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu original. Abia pe 12 martie vedem cine și ce câștigă. Faceți pariurile!
Circul monstruos din adâncul pământului
Am refuzat să mă uit la maratonul de scârboșenii care a urmat. Nici măcar nu vreau să le scriu aici. Nu am înțeles aceste excese. Fără ele filmul ar fi fost mai scurt și mai bun. Speculez, desigur, ori se plătesc subtil niște polițe în acest film, ori sunt realități pe care doar cunoscătorii fini ai cinematografiei le intuiesc. E un film școală. Iar pentru un spectator sensibil sunt de neprivit. E noul enternainement? Există câteva scene de un circ grotesc, unde maestru de ceremonii e mafiotul drogat și ucigaș, bine jucat de actorul Tobey Maguire. M-a amuzat că puștiul din spatele meu l-a recunoscut imediat pe Spiderman. Și tocmai asta e frumsețea filmului în general. Actorii buni supraviețuiesc timpului. Pledoarie pe care o să o auziți în câteva scene de luat aminte despre căderea și decăderea actorului, despre rolul filmului în lume.
Restul e tăcere.
Când s-a trecut la filmul cu sunet în scenariul din „Babylon”, în Sala Ultra de la Cinema Mall Băneasa s-a făcut liniște pentru prima și ultima oară în cele trei ore de proiecție. Nici pâs nu s-a auzit când, brusc, pe marele ecran au apărut mesaje de tipul „Silent please!”. Mi s-a părut straniu. Știe cineva ce tehnică de manipulare e asta? Pardon, tehnică cinematografică.
Personajul preferat.
Oricum, când am văzut cât de amestecate sunt planurile, platourile și idealurile în „Babylon”, mi-am ales un personaj preferat și l-am urmărit cu o mai mare atenție. Nu m-am uitat numai după Brad Pitt #winkwink, ci am ținut până la sfârșit cu mexicanul Manny Torres, jucat de actorul Diego Calva. E singurul cu picioarele pe pământ, nu se îmbată decât de iubire și mi-a plăcut că (re)vine în mijlocul nostru, se întoarce la public. Nu ratați finalul, e plin și el de simboluri. Aș fi curioasă cum se raportează cei din industria filmului la „Babylon”. Cum îl privesc? Chiar așa, la ce se uită un actor sau un regizor când se uită la un film? Ce vede? E specialist sau simplu spectator?
În final, să dăm niște credite.
„Babylon”, scris și regizat de Damien Chazelle.
Cu: Brad Pitt, Margot Robbie, Diego Calva.
Fotografii: Babylon movie, pagina de Facebook
Citiți și:
„Triangle of Sadness”, un film pentru care îți trebuie stomac.
Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei
„Acum”-ul. „Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții
Câtă artă am „consumat” într-o lună cu 110 lei
Ionuț TOADER, vlogul actorului la tinerețe
Actorul Alecsandru DUNAEV: „The show must go on(line)!”
