De mai bine de o săptămână mă uit mai atent pe cer, și ziua, și noaptea. E un soi de temă pentru acasă și un pariu pe care l-am pus cu mine în urma interviului cu Minodora Lipcanu, profesoară de astronomie la Palatul Copiilor din București. Raportez că în toată această perioadă m-am minunat la câteva apusuri faine în oraș, am admirat o lună plină de la fereastră, un răsărit de soare în tren și un cer albastru fără pic de nori, la munte, unde am reușit să număr și stele. N-am reușit însă să identific centura lui Orion, dar mai am vreme până la sfârșitul iernii (în ianuarie, februarie, chiar și martie).
Discuția cu Minodora Lipcanu, profesor-doctor în astronomie, mi-a deschis ochii și m-a pus pe gânduri. Până să vorbim despre aștri, planete, cursuri de astronomie și Univers, profa mi-a mărturisit, cu amărăciune, că oamenii se uită tot mai rar la cer, în ciuda îndemnului atât de cunoscut “Privește cerul!”, scris pe toți pereții (vezi AICI detalii despre mesaj).
“Oamenii și-au făcut prea multe reguli, sunt prea prinși în sisteme, prea atrași de ceea ce fac sau de ceea ce nu fac, de griji, de probleme și nu se mai uită pe cer. Au pierdut această legătură. În momentul în care preiei legătura cu cerul primești o liniște, un spațiu în care vibrezi. Și pur și simplu ajungi să-ți relaxezi mintea. Am fost surprinsă când cineva mi-a spus, știți că în Croația luna se vede și ziua. Și l-am întrebat: Dar când ați fost în Croația? În concediu. I-am explicat că luna se vede două săptămâni ziua și două săptămâni în timpul nopții. Și asta se întâmplă în fiecare lună și nu doar în Croația, oriunde.”
Se pare că omul nostru era în vacanță și, în sfârșit, avea timp să se uite pe cer. Mulți dintre noi facem la fel, mergem cu privirea în jos și ne uităm pe cer doar când vedem nori de ploaie amenințători, ori poate nici măcar atunci.
Sursă foto: Instragram
Minodora Lipcanu îmi spune că asociază toată lipsa noastră de observare a cerului cu o scenă din filmul Modern Times (Timpuri Noi), când personajul lui Charlie Chaplin, muncitor la bandă, învârte mereu șuruburi. Iar când ajunge să mânănce, mâinile lui fac aceeași mișcare. “Și noi suntem la fel, mergem la serviciu, venim de la serviciu, vorbim despre serviciu. Însă dacă reușim să combinăm și munca cu observarea obiectelor din jurul nostru, printre obiectele din jur fiind și cerul, și pământul, orice, e un lucuru care ne completează. Altfel rămânem înguști în starea noastră umană”.
Cum să ajungi “în al nouălea cer”
Deși astronomia este o știință riguroasă, când vine vorba să privim cerul cu ochiul liber, nu există reguli. Important este să-ți ridici privirea spre înaltul cerului și să te încarci cu o stare de bine. Poate de aceea adjectivul senin e și despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor. Iar expresia în al nouălea cer înseamnă să fii extrem de bucuros, de fericit, de mândru: “E reconfortant să facem asta, să privim cerul. Te uiți cât vrei tu, cât îți place ție. Nu e un medicament pe care să-l iei o dată la 12 ore. Ideea de a ține legătura cu cerul e de a te respecta pe tine ca om și nu ca robot. Atât timp cât nu faci altceva decât să muncești și să te uiți în jos pierzi ceva din umanismul tău”.
Iar dacă trăiești un moment în noapte, cu cerul senin, deasupra ta, ai un moment de liniște interioară pe care nu l-ai mai simțit niciodată. Și dacă ai trăit acel moment vrei mai mult. Vrei să ți-l explici, vrei să-l repeți. Așa se întâmplă cu cei mai mulți dintre oamenii pasionați de astronomie. Iar cei mici sunt fascinați de lună și vor să știe cine e și de ce-i urmărește.
Discuția despre astronomie a pornit de la imperativul Privește cerul, a continuat cu detalii matematice despre Univers, și s-a încheiat la fel. “A privi cerul ne întregește ca oameni. Japonezii nu își încep ziua de muncă dacă nu văd răsăritul. Te umpli de energie! Poate pentru că te-ai trezit, pentru că ai văzut soarele, te simți liniștit, fericit. Faptul că se schimbă culoarea cerului, se luminează, te umple de speranță. Psihicul nostru este sensibil la astfel de fenomene. Ăsta-i adevărul suntem sensibili!”
Mâine, pe goinfashion.ro, citiți continuarea interviului cu Minodora Lipcanu. Aflați despre pasiunile ei (kyudo și caligrafie) și despre cursurile de astronomie pe care le ține la Palatul Copiilor. În plus, o să ne uităm pe cer prin telescop și povestim despre astrologie, lună, soare, roiuri de stele, planete, nebuloase și găuri negre.
Share is good and fashion! Goinfashion!
Foto: Pixabay.com, Instagram
