S-ar putea spune că pofta de călătorii vine mâncând. De fiecare dată când ajungem într-o țară nouă, într-un oraș necunoscut, oriunde în vizită, pentru cei mai mulți dintre noi, mâncarea se află pe lista intereselor musai de bifat. Nu e doar necesitate, ci și o mare curiozitate la mijloc. Vrei să descoperi ce bunătăți locale ascunde zona în care tocmai ai aterizat și, astfel, să înțelegi mai multe despre cum trăiesc și se veselesc alții. Iar când ajungi la Roma, faci ce fac romanii. Trei zile și jumătate cât am petrecut în capitala Italiei, eu și sora mea Irina ne-am tratat cu porții generoase de paste, ceva dolce chiar și de două ori pe zi, gelato, amaretto, panna cotta, limoncello etc, etc. Așa cum știți, ne aflăm în Regiunea Lazio, vestită în toată lumea pentru preparatele apetisante.
De toate pentru toți
Până să încep să scriu mai multe despre farfurii, bule, licori digestive și dulcegării, m-am tot gândit cum ar fi mai bine să alcătuiesc acest articol – pagină de jurnal – ca să fie și util, și ușor de urmărit, și asezonat cu povești. Ei bine, le-am amestecat. O să trec vioi de la aperitive, la desert și de la feluri principale, la gelato și impresii turistice / gastronomice. E important să știți că nu am plecat de acasă cu niciun fel de socoteală, am decis totul la fața locului. Trăiască instinctul, social media și accesul ușor la internet în spațiul Uniunii Europene!
Cheers!
Nu chiar cum am pus piciorul pe pământ roman am și atacat un panini cu mortadella, dar pe aproape. Mai întâi ne-am cazat într-un foarte simpatic hotel de lângă Gara Termini, Hotel Milani, am scăpat de bagaje și-am pornit explorarea. O să urmeze un articol cu „Vacanța mea romană II”, așa că o să scriu mai multe acolo despre cazare și ce-am văzut la Roma cale de peste 80.000 de pași, pe care i-am simțit în multe feluri. Acum, vă rog, poftiți la masă!
Panna cotta și urmele unei pinsa margherita fierbinte
Cu recomandările primite de la recepție – La Famiglia – Via Gaeta 66, Mille 13 (PS. Normal că i-am spus tipului de la hotel că în România avem o trupă La Familia) – Via dei Mille 13 A, Osteria Oliva – Via dei Serpenti, am sfârșit într-un Mercato Centrale Roma. Restaurantele cu specific roman se deschideau abia la 12.00, era 9 și ceva, iar noi n-am mai avut răbdare. Trebuie să recunosc că ne-a furat un pic și peisajul. Au fost bune sendvișul și salata, dar zău că se putea mai mult. Au însă nota 10 la felul în care aranjează vitrinele cei din marele lanț italienesc și tot 10 pentru atmosferă. Am stat aproape de bar și-a fost o plăcere să admir momentele espresso. Oamenii vin, sunt relaxați, beau repede cafeaua aromată, vorbesc mult, gesticulează și mai mult, apoi pleacă, sosesc alții și tot așa. E un du-te vino foarte plăcut și regret că nu ne-am făcut timp pentru experiența gratuită oferită de Hotel Milani, fix despre acest început de zi cu specific italienesc.
Italian style
Cu burțile pline am pornit spre miezul orașului. Ce rost avea să evităm centrul când peste tot era plin de lume? În plus, cele 25 de minute de mers pe jos aveau să ne ajute să luăm mai ușor decizia de-a ne opri la o trattoria aproape de Pantheon pentru o apă rece, un tiramisu și o cupă de căpșune proaspete cu un pic de sirop dulce. Nu s-a lăsat nici aici cu „Mamma mia, ce bun e!” A fost un desert cinstit și, desigur, mai scump ca-n alte părți. View-ul e inclus întodeauna în preț.
Primul tiramisu
Pastele nu sunt doar pentru îndrăgostiți, ci și pentru cinefili gurmanzi. Ca mine!
Am încheiat prima zi la Roma cu peste 27.000 de pași și o cină delicioasă la La Famiglia, unde ar fi trebuit să mergem la prânz dacă am fi cântărit mai bine. Cu gândul la scena din Lady and The Tramp, eu mi-am luat bucatini all’amatriciana cu bacon, pecorino și roșii, Irina a ales spaghettoni cozze e pecorino. Am ciocnit, la final, cu amaretto + limoncello și papilele noastre s-au bucurat de cel de-al doilea tiramisu al zilei. Mult mai bun și cu trei euro mai ieftin decât cel din inima orașului. Ne-a plăcut tare mult mâncarea la La Famiglia. Vă recomand să le treceți pragul, dacă sunteți pofticioși ca mine și nu veți regreta nicio clipă. Las aici scris pentru mult vânații algoritmi Search Engine Optimization (SEO): la La Famiglia, pe Via Gaeta 66, mănânci foarte bine la Roma. Am zis deja, e în zona Gării Termini, la vreo 25 de minute de mers pe jos de Fontana di Trevi.
Al doilea tiramisu
Micul dejun ne-a fost asigurat, după cum dinainte am ales și plătit, de cei de la Hotel Milani. Într-un decor ca-n filmele lui Wes Anderson, am savurat trei dimineți la rând espresso din ceșcuțe mici-mici, suc de portocale roșii, tot felul de mici patiserii, am întins unt pe pâine proaspătă, în timp ce încercuiam palate și fântâni romane pe hartă, și-am combinat fără regrete pentru siluete salami, mortadella, parmigiano și cei mai amari castraveți pe care i-am gustat vreodată. Tot aici am băut și prossecco, oferit de ei de ziua de naștere a Irinei. Apropo, foarte amabil personalul hotelului. Ne întrebau mereu ce facem, cum ne simțim și nu era doar small talk. Cert e că „vorba dulce mult aduce” și e bine să existe chiar de-ar fi zise numai să se respecte fișa postului.
Hotel Milani, Roma. Locul unde am mâncat și… fotografiat
Mic dejun corespunzător: unt mic, brioșă mică, biscuit mic
„Vă ordon, treceți Tibrul!”
Mai în glumă, mai în serios, chiar vă recomand să treceți Tibrul, să vizitați boemul cartier Trastevere și să mâncați un prânz foarte gustos la Nannarella Osteria Dal 1930. NU e închis la orele amiezii, cum se întâmplă în multe localuri bune, meniul e generos și preparatele delicioase. Am început cu trei feluri de bruschete – sunt uriașe, am continuat cu lasagna, o pinsa margherita și, la desert, panna cotta cu căpșune. Toate preparatele au fost foarte bune, chelnerii amabili și atmosfera faină, de vacanță. Mă simt nevoită să scriu iar fraza cheie pentru turiștii care vor căuta pe Google locuri în care se mănâncă bine la Roma și ajung la acest articol. Așadar, la Nannarella Osteria Dal 1930, mănânci foarte bine la Roma. Iar prețurile sunt corecte.
„Nanarella, ella, ella”, sau cum era refrenul?
2 în 1, mâncare și plimbare
Dacă ar fi să descriu în doar două cuvinte vacanța noastră de trei zile la Roma, acestea ar fi mâncare și plimbare. Merg foarte bine împreună, să știți. M-am întors mai slabă cu un kilogram, deși am mâncat (numai) carbohidrați și-am gustat și un pic de alcool, care, după cum știm, este cel mai mare sabotor într-o dietă. Însă cei peste 20.000 de pași pe care i-am parcurs zilnic ne-au ajutat să rămânem în formă. La fel ca francezii, italienii sunt supli tocmai pentru că sunt mereu în mișcare, aleg să mănânce puțin și bun, respectă orele meselor și exagerază doar cu vorbele și gesturile. Foarte rar cu porțiile. Că tot am pomenit de supli, suppli îi spune și preparatului roman de mâncare neapărat de testat. Treceți pe listă și anghinarea prăjită.
Mâncarea e mai gustoasă, când ai o priveliște frumoasă
Un soi de prânz spre cină am avut și la Antica Trattoria Angelino, Piazza Margana, 37. Foarte frumoasă și primitoare terasa, împrejurimile, liniște, mâncarea bună, deși mai scumpă (e la vreo 15 minute de cele mai vânate obiective), însă personalul un pic arțăgos. Posibil să nu fi fost în cea mai bună zi a lor, cine știe. Mi-au plăcut pastele cacio e pepe, a fost gustos și risotto-ul cu hribi.
Lumea văzută prin parmezan
Un dulce pitic, vă rog!
Tare fain e la Roma că poți să-ți iei desert în porții mici-mici. Găsești la pasticcerii orice dulce poftești și în varianta liliput. De la tiramisu, cannoli, maritozzo, până la tarte și biscuiți cu migdale. Nu ai nevoie de un tort întreg ca să te bucuri de viață. La dolce vita este… un piccolo dolce. E suficient să iei o prăjitură cât o înghițitură și să te declari fericit. Noi le-am trecut pragul celor de la Il Gianfornaio, la câțiva pași de Piața Spania și faimoasele trepte, unde am degustat un mic tiramisu.
Al treilea tiramisu
Dimensiunile micro se păstrează și la produsele din supermarket-uri. Italienii au Coca-Cola și la cutii de 0,150 ml, sticle mini de vin și prosecco, cum știți, ori bomboane foarte-foarte mici, pe care le-am cumpărat, pe post de suvenir, de la un raion aflat în elegantul magazin Rinascente, situat în inima Romei.
Bombonica-suvenir. De la Roma
Gelato la Giolitti
Ca să vezi tot ce are Roma de oferit, dar și să mânănci măcar o dată din toate felurile pe care le au romanii în meniu, cu siguranță ai nevoie de mai mult de trei zile. Era cât pe ce să părăsim Bella Italia fără să fi mâncat gelato la cornet, așa că, în ziua plecării, ne-am pornit foarte de dimineață spre Giolitti, Via Degli Uffici Del Vicario, cea mai veche gelaterie din Roma, de pe la vreo 1900. Am văzut acum pe pagina lor de Instagram că le-au trecut pragul mai multe vedete de la Hollywood. Nu vă mai țin pe jar cu concluziile, a fost delicios. Cum am ajuns înainte să se deschidă terasa, am putut să ne luăm gelato la cornet și să stăm la masă, altfel nu ai voie. E musai să aștepți cuminte și să comanzi variantele de înghețată la cupă, cea la cornet (și ce cornet! O napolitană cu ciocolată care mi-a amintit pe loc de copilărie) o iei doar to go.
Gelato
Recomandare: alegeți numărul de cupe în funcție de cât de repede mâncați, se topește foarte repede, iar dacă mai ai și frișcă proaspătă în vârf, pericolul să scapi înghețata din cornet e și mai mare. Cât pe ce s-o pățesc dacă mai insistam cu fotografiatul. Dacă rămâneți la masă, găsiți gelato în fel și chip. Foarte instagramabile ofertele. Răsfoind meniul, mi-a atras atenția gelato Cupa Olimpică, desert creat în 1960, anul în care Jocurile Olimpice au avut loc la Roma.
Cupa și campionatu’, la gelato
Je t’aime à l’italienne
Dacă e adevărat că dragostea trece prin stomac, și cred că e, italienii n-ar trebui să aibă deloc probleme în amor. N-ai cum să fii trist când mănânci paste direct dintr-o tigaie (așa se servesc în multe locuri), îți povestești ziua la un pahar de Aperol Spritz, ori îți dai întâlnire la un Chianti roșu.
Ador cum stau ciorchine – ospătari și proprietari – și te invită relaxați, zâmbitori, în restaurantul lor. Nu le pasă prea mult de design, dezordinea e firească, comunicarea pe note înalte, se pariază pe mâncare și gustul ademenește clienții. Am apreciat naturalețea și grija lor pentru trecut. La Hotelul Milani, tacâmurile erau din 1929, iar cel mai puțin bun tiramisu pe care l-am mâncat în această vacanță la Roma ni s-a adus în cea mai frumoasă farfurie cu flori albastre și roz, cu siguranță, vintage.
Al patrulea tiramisu
Artă din tiramisu!
Roma e veșnică și abia aștept să mai gust încă un pic din toată frumusețea-i și data viitoare. Am aruncat 10 bani în Fontana di Trevi, așa că, potrivit legendei, mă voi întoarce la Roma și pentru a treia oară.
Fotografii: Oana Țepeș Greuruș
Citiți și:
Recomandare: pentru o vacanță rafinată, mergeți la Florența!
Jurnal de vacanță la Bordeaux: francezii, muzica, vinul
