Amsterdam, altfel de plăceri. Pentru suflet

Am plecat spre Amsterdam cu o parte din simțuri alterate. Fără gust, fără miros, îndopată cu Fervex, am aterizat în capitala Olandei și cu urechile înfundate. Slavă Cerului că aveam bilete la Concertgebouw, una dintre sălile cu cea mai bună acustică din lume, abia a doua zi. E prima oară când mi se întâmplă o răceală înainte de vacanță și nu mi-e ușor să accept. Privesc la olandezii din jurul meu în timp ce fierb de nervi că nouă, răsăritenilor – printre care mă număr, nu ne iese relaxarea asta neerlandeză nicicum. Or fi ei sub nivelul mării, dar noi ne scufundăm mai adesea. Nu suntem deloc recunoscători, nu suntem prezenți, alergăm, stăm cu ochii în telefon până și la cafea în loc să privim viața din jurul nostru.

Hallo Amsterdam!

Dulce, sărat, acru și amar. Fără miros nu simți aromele, nimic n-are gust. Iar când toate-s la fel, ajungi la un moment dat să te smerești obligat-forțat și uite cum lași să treacă mâhnirea plus șiruri-șiruri „de ce”-uri. „De ce mie?”, „De ce fix în vacanța de ziua mea?”. Gata cu lamentările. După ce fotografiem pe fugă și-n ploaie sloganul faimos cu litere volumerice #Iamsterdam, luăm din aeroport autobuzul 397 care ne duce rapid și direct în inima Capitalei. Geamurile sunt aburite așa că nu distingem prea bine peisajul.

Iamsterdam

Vreme tradițională de final de mai la Amsterdam – ploaie și vânt

Cum am coborât, Muzeul Van Gogh pentru care special în ajun de ziua mea am venit l-am zărit, așa că încep să uit că nu-s chiar în formă și să mă entuziasmez cum îmi stă-n fire. Două sub umbrelă, eu și sora mea, pornim spre hotelul pe care l-am ales intenționat aproape de cartierul muzeelor celebre. Lăsăm bagajele în camera cu ferestre uriașe și ne întoarcem în oraș. Vremea bacoviană de la București ne urmărește câteva ceasuri și la Amsterdam. Așa am aflat că există pe lume și o umbrelă… de furtună. Era tare simpatică dar cam scumpă. Cu juma de preț am luat una normală pe care ți-o întoarce vântul dar măcar nu ne-am întors noi buzunarele pe dos când am plătit-o.

Așa arată o umbrelă de furtună

Sunt milioane de biciclete la Amsterdam

Nu vă spun o noutate – Amsterdamul e orașul bicicliștilor. M-am simțit ca un spectator la Turul Franței, mai ales când priveam de pe margine neerlandezii cicliști. E cinematografic de-a dreptul să-i vezi ca-ntr-o plasmă, pe geamul pătrat dintr-o cafenea. E un du-te-vino fascinant și relaxant. Încercați, garantez terapie pură.

Dacă bicicletele sunt peste tot, mașinile care traversează intersecțiile deloc aglomerate le poți număra pe degete cât stai la trecerile de pietoni. Iar când rulează o fac cu viteză mică – restricția e de 30 de kilometri la oră și se simte. Ai spune că-i weekend sau vacanță în fiecare zi. Zero poluare, zero zgomot. Apropo de mașini. Îmi plac plăcuțele lor de înmatriculare galbene și foarte cool. Iar modelele electrice au unele albastre la fel de cochete. Cât despre parcul auto, nu prea vezi SUV-uri ca la noi, ci mai degrabă mașini de oraș, berline, hatchback-uri și unele modele mici-mici cum sunt Smart-urile. Ei, bine, asta înseamnă civilizație, stil de viață, respect pentru oameni și educație într-o capitală europeană.

Amsterdamul rulează!

Tineri, bătrâni, copii, toți iau bicla de corne și dau pedale care-n-cotro. Până și bebelușii sunt tot așa plimbați. Câte doi-trei în remorcile atașate de bicicletele părinților sau cei mai mărișori în scaunele speciale. Sunt obișnuiți și nu zic nici pâs. Aș fi Gică Contra să spun ca sunt enervanți cu soneriile lor. Locuitorii din Amsterdam sunt mult mai prietenoși decât scuteriștii romani care-ți taie calea când ți-e lumea mai dragă. Nu comparăm Roma cu Amsterdam, ci doar participanții la trafic. Unii mai latini și ușor de supărat de turiștii bezmetici, alții – mai nordici, mai reci și mai așezați.

Bicicliștii domină orașul

Cu simptomele răcelii după mine, n-am găsit o amărâtă de farmacie cale de 17 mii de pași. Iar când în sfârșit am dat de una, era închisă. Ora 17.30. Dacă nici asta nu mai e semn de sănătate pentru un popor, apoi nu știu. Mai ales când vii dintr-un oraș unde ai farmacie aproape la fiecare scară de bloc.

La Amsterdam, toate distanțele spre oriunde se calculează și în minute pe… biclă. Le vezi și în Google Maps, desigur. Dacă sunt și trotinete care circulă haotic ca-n București? Doar o fetiță într-un departament store își lua vânt printre rafturi. În rest, bicicleta e la putere și are traseul ei, departe de trotuarele aglomerate. Parcările speciale sunt pline, în fața caselor arată ca-n povești lângă trandafirii agățători care se înalță pe fațadele cu design specific. Cum sezonul lalelelor tocmai se încheiase la mijloc de mai, ne-am bucurat că am prins totuși rozele parfumate care urcă până la primul etaj al caselor.

Biciclete și trandafiri ca-n Amsterdam în toată lumea nu găsești

Dacă nu iei bicla, iei tramvaiul

Curățenia nu-i lună bec ca la Londra, de exemplu. Mai zboară o hârtie, mai vezi un noroc de patruped cu stăpân needucat, însă, chiar și așa, e liniște și bunăstare. Nu-și are loc aici nepăsarea, ci o ordine firească a lucrurilor. Tramvaiele taie orașul și, alături de biciclete, fac un duo imbatabil. La fel ca la Bordeaux sunt nelipsite din peisaj și sunt cel mai folosit mijloc de transport în comun.

Un tramvai cu o destinație greu de pronunțat

Hei, tramvai!

N-am coborât la metrou și nici n-am avut curaj să urc pe biclă, dar, când depășeam norma de pași, cum luam un tramvai elegant și modern. Ai ecrane cu informații, vezi traseul și știi mereu unde te afli, plătești comod cu cardul. N-ai nicio treabă cu controlorii. Dai cu cardul când ai urcat și când cobori ca să treci de bara de delimitare și să plătești fix cât ai mers. Nici mai mult nici mai puțin. Totul e de bun simț. Chiar și pe arterele aglomerate cu magazine domnește liniștea și pacea. Poate o fi altfel în weekend-uri ori în plin sezon, dar, marți dimineața, când am ajuns noi, nu se auzeau decât adierea vântului iar din cameră de hotel, la doi pași de Museumplein, păsărelele aveau concert de ore bune.

Cameră cu vedere

Musai de vizitat: Muzeul Van Gogh și Rijksmuseum

În continuare fără gust și miros, din meniul duch cu preparate greu de pronunțat… am ales muzeele. Am pus stomacul pe pauză și-am hrănit vederea la Muzeul Van Gogh și Rijksmuseum, iar auzul mi-am încântat într-un concert de prânz la Concertgebouw.

Concertgebouw

Un muzeu cadou

Perfecțiune.

Cu papilele amorțite, chiar m-au salvat pupilele. Am mâncat artă pe pâine. Nuanțe. Perspective. Condimente. Tușe. Delicioase toate. M-am săturat de galben, am stat aproape la masă cu „Mâncătorii de cartofi”, am mirosit fructele din tablourile lui Van Gogh și m-am răcorit în peisajele faimoase. Însă la Rijksmuseum aglomerația mi-a cam tăiat apetitul. Noi am mers la prânz, vă recomand să fiți mai matinali.

Altfel vezi „Rondul de noapte” la prima oră a zilei!

Starea vremii la Amsterdam: Cod roșu de artă!

„Coloana Infinitului” face lumină la Rijksmuseum

Rijksmuseum are și o bibliotecă de vis

N-am ajuns, dar mi-ar fi plăcut la Cinema Koninklijk Theater Tuschinski, cu o sală ca la Modernissimo Bologna, ori la Casa Annei Frank – aici era sold-out, e nevoie să cumperi bilet cu câteva luni înainte, la Rembrandt House Museum, ori la OBA Oosterdok – Biblioteca Publică – are o arhitectură modernă și un view spectaculos de sus, mi-a spus Ioana. Și lista ar mai putea continua. Însă cum tot Ioana mi-a zis, Amsterdamul nu se mută, așa că noi să fim sănătoși să-l vizităm de mai multe ori.

Și totuși… Unde mănânci bine la Amsterdam?

Pentru că m-am documentat și am întrebat prieteni, mulțumesc, Ioana și Irina, las aici ce-am aflat pentru voi și pentru mine. Când o să ajung din nou la Amsterdam și nu mai ratez mâncarea.

Winkel 43 pentru plăcinta / tarta cu mere. Saint-Jean Bakery – pentru patiserie și cafea bune. Hans Egstorf – backery cu de toate bune. Foodhallen – burgers, hot dogs, tacos. Uncommon Cafe – cafea bună și brunch delicios. Uncommon Bar. Foodbar 63 Graden – amazing food cu ingrediente de bună calitate. Restaurant brio – italian-ish.

După ce am mimat savoarea unui cappuccino într-un coffee shop de specialitate, m-am lăsat păgubașă și-am rămas la supă de roșii și orez. Ce rost avea să comand bunătăți locale fără să le simt gustul. Mi-am luat câteva pungi de Stroopwafels, The Authentic Duch Stroopwafels în bagaj așa că am mai uitat neajunsurile când am ajuns acasă și, din fericire, mi-au revenit și gustul, și mirosul.

Amsterdam, destinație de shopping

I amsterdam

Suntem departe de Apus oricât de mult am vrea să ne apropiem. Bisericile nu sunt la tot pasul, însă de Înălțare am căutat special una și am mers la liturghie. Plin de tineri și copii. Noi am evitat voit Cartierul Roșu, dar n-am simțit nicio clipă c-ar exista un astfel de loc păcătos în mijlocul orașului. Or sta și adolescenții lor pe telefoane, dar fac cozi la muzee, la teatru și cinematografe. Eu n-am văzut oricum prea mulți oameni pe telefoane ca la noi. Socializarea pe bune e la ea acasă, iar cartea companionul olandezilor. Inclusiv un cuplu citea la terasă, fiecare cu romanul lui. Vreau o țară ca afară.