Începem să spunem ce vrem să ne facem când o să fim mari de pe la 3-4 ani. E vârsta la care se instalează tema meseriilor în povestea vieții noastre. Și tot din copilărie jonglăm, declarativ, cu fel și fel de profesii până ajungem să realizăm ce ne place cu adevărat. Dar câți dintre noi luptăm să ne transformăm pasiunea într-un loc de muncă? Sau câți dintre noi facem din serviciu un loc unde să muncim cu drag? Eu cred că tot mai mulți. Iar viitorul sună și mai bine. Tehnologia transformă piața muncii și copiii noștri au numai de câștigat.
Avatar manager? Digital arhitect? Personal web manager? Tu știi ce o să devină copilul tău?
Corina Neagu, HR Specialist de mai bine de 15 ani, Raluca Ioana Năstase, școlită în Studii Scandinave în UK și cu job la Londra și, din Statele Unite, Octav Drăgoi, absolvent de Harvard University, trader algoritmic și olimpic internațional la matematică, mi-au povestit cum stă treaba cu meseriile viitorului.
Viitorul. Tehnologie și ecologie.
Potrivit World Economic Forum, până în 2020 se vor pierde 5 milioane de joburi în favoarea inteligenței artificiale, roboților, nanotehnologiei și altor factori care presupun înlocuirea oamenilor, dar alte 2,1 milioane de locuri de muncă pot fi create. Așadar, din ce în ce mai multă tehnologie și tot mai puține joburi.
Și mama natură face recrutări. Potrivit specialiștilor francezi în resurse umane, până în 2050 cererea pentru joburi în ecologie va crește tot mai mult.
Bun venit în viitor!
“Cine nu se adaptează nu rezistă, iar aceasta nu este un lucru eminamente rău. Nu cred ca există cineva care să plângă după vremurile când se călătorea doar cu căruța, de dragul celor care hrăneau caii în grajduri și, apoi, au rămas fără slujbă. Așa-zisele Jobocalypses au existat mereu, și vor continua să existe. Sunt esențiale pentru societate! Frica este internalizată doar de cei care nu au puterea de a se adapta și de a dezvolta un set nou de capacități pentru a merge înainte”, își începe eseul despre piața muncii Octav Drăgoi.
“There is no future in any job. The future lies in the man who holds the job”, George W. Crane
Absolvent de Harvard University, din vară, Octav are deja un job inovator. E trader algoritmic, la o firmă din Chicago. “În loc să facem trading manual și să jucăm pe bursă, ca toata lumea, noi dezvoltăm algoritmi care să tranzacționeze pentru noi. Un aspect foarte nou și interesant al tranzacționării la bursă, care nu exista în urmă cu 10 ani, iar acum se modifică extrem de rapid”.
Corina Neagu, HR Specialist, îi dă dreptate olimpicului internațional la matematică: “Cineva tot trebuie să coordoneze roboții. Așa că o să apară alte meserii, care să servească mai bine progresul. Dar care vor putea fi accesate de oameni cu anumite competențe, cum ar fi ingineria, abilitățile numerice, matematica”.
“Tehnologia este un dar de la Dumnezeu. După viață este probabil unul dintre cele mai mari daruri de la Dumnezeu. Este mama civilizațiilor, artelor și științelor”, Freeman Dyson – celebru fizician teoretician și matematician american de origine britanică.
Însă viitorul nu le aparține doar celor pasionați de IT și tehnologie. Există un loc și pentru umaniști. Dacă Octav e brici la matematică, Raluca Ioana Năstase zbârnărie la limbi străine și, pentru că se gândește la viitor, a ales să meargă la școală în Marea Britanie: “Am vrut Studii Scandinave, la Londra, tocmai pentru că am simțit că în UK se pune mai mult accentul pe facultăți cu profil umanist. În Romania sunt văzute ca niște facultăți ușoare. Însa unele facultăți umaniste sunt adevărate portițe pentru joburile în IT. De exemplu, lingvistica în ingineria artificială sau limbile străine pentru joburi de localizare și traduceri IT”.
Inginerie aerospațială? Inteligență artificială? Avatar manager? Digital arhitect? Biotehnologie? Personal web manager? Să fie acestea meseriile viitorului ori doar crazy jobs?
Ce crede Raluca: “Meseriile viitorului nu au încă toate nume. Ingineria aerospațială și biotehnologia par să fie câștigătoare. Trebuie doar găsită proporția ideală dintre știință și umanism, altfel riscăm să ajungem roboți. Vezi serialul Westworld”.
Până una alta, deși pe Amazon e plin de cărți despre roboții care o să înlocuiasă oamenii pe piața muncii, jurnaliștii străini prezintă viitoarele joburi, de prin 2030, mai mult în glumă. Uite câteva exemple.
Personal web manager sau un fel de bodyguard pentru reputația online. Este cel care te ajută să nu te faci de râs pe Internet. Publicist și consilier de imagine. Nu e un job deloc ușor la câte informații vor exista despre noi peste 20 de ani pe Facebook, Instagram sau Snapchat.
Garbage designer-ul sau inginerul pasionat de designul industrial, care transformă munții de gunoaie în obiecte utile. Și nu sunt semne că o să rămână fără obiectul muncii.
Ecoantreprenorul e o altă ocupație “verde”. El este cel care poate să ecologizeze până și o bancă. Asta dacă nu se apucă de spălat bani.
Iar pentru noi, românii, joburile viitorului sună tot a glumă, însă una proastă.
“Nimeni nu poate spune cu certitudine ce va fi mâine, deci peste 20 de ani nici atât, dar măcar putem vizualiza tendințele. Nu știu în ce proporție e realitate sau marketing, dar, cu siguranță, undeva, un fir de adevăr există. Poate ne vine greu să credem asta, în condițiile în care, în România, încă ne luptăm cu analfabetism și abandon școlar, ocupând locuri fruntașe în Europa, dar va trebui să ne mișcăm rapid dacă ne dorim să ajungem măcar la nivelul țărilor dezvoltate”, Corina Neagu, HR Specialist și fondatoare DARE – Development Advice & REsources.
Prezentul. Trăiește intens!
Deunăzi mă aflam la librăria de carte franceză Kyralina și mi-au căzut ochii pe titlul unei cărți de Catherine Dufour –“Guide des métiers pour les petites filles qui ne veulent pas finir princesses” (traducere – Ghid de meserii pentru fetițele care nu vor să sfârșească prințese). Am zâmbit, iar după ce am trecut de coperta ilustrată cu o tiara și cizme de cauciuc, am răsfoit-o, am citit câteva pasaje și motivația autoarei. “Crăciunul trecut. Mă uitam pe catalogul unui mare magazin de jucării. Pe fond albastru: mașini, motoare și bărci. Pe fond roz: păpuși, o Barbie casnică și 10 Barbie prințesă. O fi util să faci curățenie sau drăguț să te îmbraci ca o prințesă, însă acestea NU sunt singurele meserii pentru o fată.”
Așa că autoarea trece în revistă nu una, ci 50 de profesii masculine, dar pe care le poate face foarte bine și o femeie: agent secret, dirijor, pilot, sau antreprenor. Cartea nu e nicidecum o poveste de adormit copiii și e cât se poate de practică. Conține fișe, job description și detalii despre studiile pe care ar trebui să le urmezi, ori cât e salariul de încadrare, ca să folosesc un termen din domeniu.
Voi ați citit așa ceva la 10-12 ani? Eu nu.
În schimb, în ultima vreme am întâlnit o groază de tineri cu inițiativă care știu ce vor și trec la fapte. Nu se mai mulțumesc cu puțin și nu-i deranjează deloc să meargă la facultate și să aibă câteva joburi în același timp. N-au nici 20 de ani și se visează mult mai departe decât se visa generația mea din ‘82. Părinții și bunicii noștri ieșeau la pensie de la același job, noi schimbăm 6-7 și suntem atrași tot mai mult de small businesses și antreprenoriat.
Copiii de azi trăiesc prezentul și viitorul deodată. Intens.
“Am visat mereu să am o profesie care să-mi ofere o satisfacție interioară și un sens, așa că mă gândeam că aș vrea să fiu doctor în organizația Médecins Sans Frontières, să merg în diferite locuri îndepărtate unde este nevoie de ajutor”. Visul Ralucăi din copilărie s-a tradus, astăzi, în pasiunea pentru limbile străine. Așa a ajuns dincolo de frontiere, la Londra, și astăzi se pregătește pentru un job în domeniul cultural, mai exact legat de muzeologie și conservarea patrimoniului.
Ce mai avem, în plus, astăzi? Mobilitate. “Încă de acum sunt foarte mulți oameni care lucrează de la distanță sau din toate colțurile lumii. Iar joburile viitorului vor presupune și multă independență, responsabilitate, creativitate, abilități de comunicare la distanță și între diverse culturi”, Corina Neagu, HR Specialist.
Iar Raluca visează deja la full-time job în ritm part-time. “Adica, 6-7 ore de lucru, pe zi, cu pauză de masă inclusă. Multe ore de lucru nu înseamnă și multă productivitate, asta e deja un truism. Să luam exemplul scandinavilor. Danezii au introdus deja săptămâna de lucru de 4 zile”.
Cam așa arată prezentul. Cu bune. Cu tineri care se gândesc la meserii care să le ofere un sens.
Și cu rele.
Foto: Roger Waters, The Wall.
Trecutul. Școala vieții.
“Un sistem educațional tradițional este mult prea greoi pentru a se adapta așa de repede la aceste lucruri, și, de aceea, este depășit de schimbări. Asta nu se întamplă doar în România; până și la Harvard nu exista, până acum 20 ani, un domeniu de studiu al informaticii, iar oameni ca Bill Gates sau Mark Zuckerberg au fost trași în jos de sistemul educațional învechit. Școala de azi, fie că vorbim de România sau Statele Unite, nu te învață ceea ce trebuie să știi, dacă vrei sa lucrezi în dezvoltarea de noi sisteme informatice. De aceea, ce învață masele vest-europene în școala generală nu este la fel de eficient ca ce învață tinerii est-europeni în „școala vieții”, din punct de vedere informatic”, Octav Drăgoi, olimpic internațional la matematică și absolvent la Harvard.
Și totuși.
În România trecutului, poate și a prezentului, nevoia te învață. Octav mi-a povestit cât de mult ne-au școlit lipsurile, în anii în care habar n-aveam de avalanșa online dar încercam totul.
“Lipsa de infrastructură informatică în România a avut un mare efect asupra generației mele: cu toții am învățat să ne construim ceea ce ne trebuie. Rețelele de cartier erau cabluri trase de puștani prin blocuri, serverele de Counter-Strike sau de file sharing erau făcute tot de mâna lor, de la zero, până și să piratezi software necesită ceva cunoștințe informatice. Toți cei care configurau servere de FTP, construiau calculatoare din bucăți, sau învățau să navigheze părțile mai complicate ale Internetului sunt, acum, extrem de versați informatic: unii lucreaza la firme de IT, poate lansează un start-up, alții își pun calitățile la lucru prin metode mai puțin legale. Așa arată educația pe care și-a făcut-o singură generația mea, și acesta este motivul pentru care est-europenii sunt mult mai pricepuți în a construi tehnologie decât vesticii”.
Înapoi în viitor cu o concluzie optimistă, tot de la Octav.
“Când vine vorba de viitor, the sky is the limit. Poți să definești ce vrei tu, poți să explorezi orice nișă vrei; sunt extrem de multe nișe de explorat. Și, chiar dacă nu există neapărat o baza pentru a spune că ceva va exista cu siguranță, e și mai absurd să spui că nu va exista niciodată”.
Iar eu mai spun așa: în nomenclatorul meseriilor de viitor e musai să includem două noi domenii, bunătatea și toleranța. Tu știi ce meserie o să aibă copilul tău?
Share is good, share is fashion! Goinfashion!
Foto: Pinterest
Surse: Le Monde, TED.com, L’etudiant.fr, Time, msn.com
One thought on “Amintiri din viitor. Tu știi ce meserie o să aibă copilul tău?”