În urmă cu un an, pe 12 iulie, aterizam la Paris pentru o nouă vacanță à la française. A fost un voiaj combinat cu un mariaj – căsătoria verișoarei mele, experiențe culinare inedite, vin roșu faimos, prieteni noi, la fête nationale du 14 juillet (Ziua Națională a Franței) și un grandios foc de artificii, distracție cât cuprinde la Futuroscope și prima călătorie cu un tren de mare viteză. Deși m-am gândit atunci că aș putea să scriu cum a fost să „zbori” cu TGV-ul, n-am făcut-o, iar azi, răsfoind prin sutele de fotografii, am rememorat fiecare moment, și-am zis că nu-i târziu să povestesc, fie și din amintiri. Dincolo de nostagia trenului fulger, până la urmă, e un bun exercițiu de memorie!
TGV – Train à Grande Vitesse
De la Paris, urma să ajungem la Poitiers, iar cea mai simplă variantă a fost să luăm un tren direct din uriașul aeroport Charles De Gaulle. O călătorie de două ore și jumătate pentru o distanță de 340 kilometri – mai mult decât convenabil! Ba chiar de invidiat, ținând cont că, traseul meu „veșnic”, București – Piatra-Neamț, se parcurge în 7 ore pentru 350 kilometri. Oare de ce? Știți și voi, nu mă aventurez să lansez dezbateri. Okay, să continuăm. Ce pot să vă spun este că nici TGV-ul n-a sosit chiar la oră fixă. Sîc! – se întâmplă și la case mai mari! Am plecat cu o întârziere de cel puțin 40 de minute, dar, cum entuziasmul era mare și locul nou, n-am simțit că pierd timpul așteptând. Mi se pare foarte interesant să privești oamenii în gări, autogări și aeroporturi, să-ți imaginezi încotro se duc, care-i povestea lor și ce cară în bagaj. Sunt atâtea emoții în jur, încât n-ai cum să te plictisești. Unii se regăsesc, alții se despart. Toți călătorim.
Când, în sfârșit, s-a afișat linia și se apropia sosirea trenului, ne-am îndreptat spre zona peronului indicată pe bilet. E un amănunt important, pe care e bine să-l respecți dacă nu vrei să urci într-un vagon greșit și să nu-ți (mai) găsești locul. Trenul pleacă în 60 de secunde! Allez-allez! Toate valizele rămân pe hol, într-un spațiu dedicat, iar în vagon intră doar pasagerii, gândurile, revistele și cărțile lor. În TGV, există și acces la internet, așa că încap în discuție wi-fi-ul și, firește, arsenalul de gadgeturi.
„Votre voyage commence, bienvenue à bord!”
Trenul circulă cu mare viteză, pasagerii au timp berechet să citească, să scrie, să răspundă la e-mali-uri
Ușoară ca un fulg (fără troller!), curioasă și atentă la toate detaliile, m-am bucurat să descopăr textele franțuzești și în tren, nu doar în Vogue-ul parizian cumpărat din aeroport – „Votre voyage commence, bienvenue à bord!” (Călătoria voastră începe, bine ați venit la bord!).
TGV-ul e, categoric, en vogue!
Se pricepe SNCF-riștii, dom’le, să te vrăjească! Ce-i drept, au și cu ce! Nu sunt doar harfe, vorbe frumoase aruncate în viteză de vreun copywriter zelos. Nu-ți vând iluzii, ci caută să-ți ofere experiența unui voiaj relaxant, iar cuvintele afișate ici-colo spun adevărul. Primul mesaj care mi-a sărit în ochi, încă de la prima ușa, a fost „Vers de nouveaux horizons!” (Spre noi orizonturi), apoi, deasupra ferestrelor cu priveliște stătea scris „siège avec vue”. Așadar, adio, pui de somn, mai bine deschideți bine ochii!
Voilà!
Și ai ce vedea, chiar dacă viteza e mare și observi totul în fugă. Eu asta am făcut. Am descoperit bucata de Franța -dintre Paris și Poitiers – cu nasul lipit de geam. Nu am mai găsit în albumul din telefonul meu decât trei fotografii cu peisaje surprinse din prima călătorie cu un TGV. Mai mult ca sigur au fost mai multe, dar, pare-se, le-am șters. Așa-i când scrii la un an distanță și n-ai grijă când faci curat în colțișorul photos.
Regarde le ciel!
Privește cerul din TGV!
Intrarea într-o gară mică
E lesne de înțeles că m-am bucurat de o companie plăcută și confort – aer condiționat, prize electrice, internet, curățenie, inclusiv la toalete, unde chiar și în vremurile dinainte de pandemie, nu erai nevoit să atingi nimic. N-o să vă mint, mi-aș dori să avem și noi trenuri ca-n Franța. Să călătorim în viteză și în siguranță, mereu spre noi orizonturi, să facem doar 2-3-4 ore spre orice loc din România. Și nu 7-9-12-14 ore, ca-n 2020.
Suntem călători! Nostalgici și călători.
Fotografii: Oana Țepeș-Greuruș și SNCF – pagina de Facebook, pentru fotografia din deschidere
Citiți și:
Jurnal de vacanță la Bordeaux: Francezii, muzica, vinul
Arta de a trăi: Citești cărți de la Mollat și bei vin de Bordeaux
Futuroscope – prima oară într-un parc de distracții și… frici
Siesta la Paris, mereu o idee bună pentru Antonia Oprea
Izabela Rinder, despre eleganța Parisului și amintiri cu Micul Paris
Allez-Allez! Partagez!
