Aveți cel puțin 1.001 motive să mergeți la cinema și să vedeți animația „Belle”. Eu vă spun 10 dintre ele. Restul de cel puțin 991 de povești rămase le veți descoperi singuri, timp de 120 de minute alături de personajele colorate, imaginate cu mare talent de regizorul și scenaristul japonez Mamoru Hosoda. Am decis să scriu această listă spontan, strict în calitate de spectatoare și deloc cunoscătoare a fenomenului Anime. Însă Belle e un film pentru toată lumea și e musai să-l vedeți ca să vă îmblânziți, indiferent de vârstă. Adolescenți, tineri, copii, și, mai cu seamă, adulți. Ba chiar și bebeluși dacă mă gândesc că în sala de la Cinema Muzeul Țăranului, unde am fost eu duminică la 15.30, s-a aflat și un prunc de numai câteva luni, în brațele mamei. Prima oră din film n-a zici nici pâs, posibil să-și fi făcut atunci somnul de prânz, grație muzicii liniștitoare. Și aici intră în scenă primul motiv pentru care trebuie să vedeți animația: o să privești povestea ca un copil mare.
Filmul m-a prins de la primul cadru. Cu ochii mari spre ecran ca prințesele și căprioarele Disney, aveam senzația că vin spre mine o mulțime de bomboane colorate. O ploaie de M&Ms, de fapt pixeli, fotografii mărunte, și un cântec la fel de dulce te trimit din capul locului spre lumea minunată a copilăriei, chiar dacă pe vremea mea nu existau avataruri, lumi virtuale și aplicații cu miliarde de utilizatori.
„Nu poți schimba realitatea, dar în Lumea U o poți lua de la început.”
Iată și al doilea motiv pentru care ar fi bine să vedeți Belle în 2022. Animația reușește să prezinte cu o mare finețe cele două planuri în care se desfășoară acțiunea: Lumea U – o aplicație grandioasă versus realitate. Cam ce ni se întâmplă și nouă astăzi. Regizorul nipon însă nu glorifică virtualul, nu dă de pământ cu viața adevărată. Le combină perfect și cu o foarte bună măsură. N-am văzut eu multe filme SF (poate știți că nu sunt fană a genului), dar e pentru prima oară când nu m-a speriat viitorul ultra-tehnologizat și digitalizat despre care tot ni se profețește.
„Cum să ajungi la sufletul lor dacă nu ești tu cea adevărată?”
Personajul principal, adolescenta Suzu, Belle în Lumea U, nu-și păstrează doar pistruii în realitatea virtuală, ci și blândețea. Înțelege foarte bine ce simt ceilalți, nu e deloc indiferentă. Iar în uriașul univers anonim, creat de aplicația U, Suzu devine Diva Belle și, astfel, își învinge fricile, dar nu pierde deloc simțul realității, ba chiar reușește să o schimbe pentru că nu se îmbată de faimă. E vie și e prezentă. Așa afli despre emoțiile tale: furie, frică, tristețe și de ce e bine să le accepți. Uite și al treilea motiv pentru care trebuie să mergeți la Belle.
Acum recunosc, urmează partea mea preferată. Belle e un film despre iubire. Iar stângăcia relațiilor romantice între adolescenți, deși dacă stau bine și mă gândesc sunt la fel de încurcate relațiile amoroase la orice vârstă atunci când sentimentele sunt reale, mi-a plăcut tare mult. Scenele dintre tinerii amorezați sunt firești, intuitive. Cu fete rumene în obraji și băieți puși pe fugă. Și cu toate astea nu simți deloc clișeul. Nici măcar atunci când revezi clasicul dans între Frumoasa și Bestia. Un lucru e cert, dragostea reală te încremenește. Nu știi ce să zici, ce să faci, dacă să faci. Așa că stai și aștepți în tăcere să se întâmple ceva. Din nou foarte bune regia și montajul! Secunda în care ecranul îngheață pe chipul fetei îndrăgostite e detaliul de măiestrie care pe mine m-a mișcat. Mergeți la Belle, indiferent de statusul marital. Haha, uite încă un motiv, numărul 4.
Iar la number, number 5 avem muzica. Belle e și un soi de musical, însă nu te deranjează. Oricum ți se spune în versuri încă de la început: „Cântecel arată-mi drumul”. Nu vă speriați, e o muzică foarte caldă, adormitoare, dar nu în sensul negativ, iar japoneza îi dă un ritm aparte. Scriu și ascult chiar acum pe Spotify coloana sonoră a filmului. Așa că mergeți să vedeți Belle și apoi reascultați povestea. O să fie pe repeat, vă garantez.
V-am zis în debutul acestei non-cronici de film că m-a furat imaginea. E așa multă culoare în Belle, rochii, trandafiri purtători de secrere, și atât de multă lumină, și peisaje verzi primăvăratice, încât te poți duce la cinema fix pentru asta: ai 2 ore de terapie prin culoare. N-ai cum să pleci supărat acasă. Știți ce mi-a mai plăcut, cerul nu a fost animat, ci lăsat așa cum îl știm. Curat. Albastru. Cu nori albi și grași prin care iese mereu o rază de soare.
„Uau! Belle este o fată obișnuită ca mine!”
Deloc întâmplător, filmul are și o variantă dublată. Așa că dacă aveți copii, mergeți cu ei la Belle. O să le placă, iar apoi puteți porni un dialog despre emoții și, cine știe, poate aflați ce mai au pe suflet. Așa mici cum sunt. „Lasă-mă să văd, să ascult sufletul pe care-l ai” se cântă în film la un moment dat.
Deși mi-ar fi plăcut să rețin mai multe replici, am plecat de la Belle cu una singură: „Fii blândă cu tine!” Oricum, întreg scenariul e scris foarte bine. Nu se aruncă vorbe. Cuvintele sunt alese cu grijă pentru spectatori. Unii dintre noi mai fragili poate.
Toate personajele mi-au plăcut, dar prietena Hiro, un guru al online-ului cu veleități de coach, e grozavă, iar dialogurile cu ea sunt absolut savuroase.
În Belle afli dacă există fericire, serios, nu glumesc. Gata, haideți că am ajuns la 10 cu motivele.
Animația Belle este distribuită de Bad Unicorn și se vede aproape în toată țara. Găsiți aici programul. În București rulează la Cinema Muzeul Țăranului, la Elvire Popesco și la mall. Să mergeți negreșit. Aveți toate motivele din lume să vedeți Belle, un film care sper să câștige cel puțin un Oscar.
Fotografii: Bad Unicorn și Belle movie – pagina de Facebook
Citiți și:
Les Films de Cannes à Bucarest: Am văzut toată viața la cinema!
Ne-ar fi de folos un cinema drive-in?
Cum trăiește prezentul actrița viitorului – Alexandra Andrei
“Acum”-ul. “Les plus belles années d’une vie”, un film despre frumusețea prezentă a vieții
Câtă artă am “consumat” într-o lună cu 110 lei
One thought on “1.001 motive să vedeți „Belle”, animația momentului”