Viață de pisică. Geta, o pisică cu multiple personalități

Vă mai amintiți de Miky The Cat? Ei bine, Geta-i sor-sa, doar că din altă mamă. Și asta pentru că felina, născută tocmai la vărsarea Dunării în Marea Neagră, zgârie rău. E imprezibilă și face cam ce vrea ea. Geta e o combinație interesantă între o zeiță egipteană, cu privire plină de seducție și înțelepciune, și o tigroaică agilă și sălbatică. Pisica are două mame, arhitecte talentate, Crăița Frunză și Ana Maria Din, așa că povestea Getei e lungă și palpitantă.

Pisica-iepure.

Mai întâi, haideți, să vedeți cum a cunoscut-o Crăița pe mieunată. E ca o scenă de film: “Când ești dus cu pluta și te apuci să vopsești magazine de suveniruri unde și-a înțărcat muma pământului copiii, la Sfântul Gheorghe, poți fii sigur că se va lăsa cu amintiri speciale. Era început de vară, tocmai când roiesc tânțarii, eu obosită și ușor amețită de la atâta spray montana și căldură din oficiu, savuram un pahar rece de vin la o masă, în camping, pe lângă cinematograful în aer liber Anonimul, când mi se opresc ochii asupra unei ființe neidentificate care țopăia în iarbă. Să ne întelegem – era ora 2 noaptea! Iepuri în Green Village încă nu apucasem să văd! Mă apropii, probabil mai mult din curiozitate, ori mai mult de la oboseală – cert e că trebuia să văd ce tot țopăie prin iarbă aproape de buza întunericului. Și iepurele a fost pisică – un pui gingaș și subțirel, cam cât o palmă mică de om. Arăta ca un refugiat din reportajele cu catastrofe petroliere. Tărcată bine și cu o pereche de ochișori foarte zglobii, m-a amuzat teribil cu gesturile pe care le făcea… era o jucărie ambulantă”. Și uite așa, după câteva telefoane la București, Crăița pleacă de la Dunăre cu pisica-n sac… bagaj.

Prințesa alpinistă.

Imaginați-vă că Geta a ajuns cu bine la Capitală, deși n-a avut cușcă și a îndurat un drum zbuciumat cu barca cu motor, mașină de viteză și taxi bucureștean, unde Crăița îți amintește că pisica a dormit ca o prințesă. Visul cu prințesa n-a durat mult, iar în noua casă și cu noi prieteni, Geta și-a arătat altă latură a personalității. I-a pus repede la punct și pe Ana Maria Din și George, prietenul ei. “Era o bestie teroristă. Rupea ce prindea și prindea tot ce se putea. Au murit multe: încărcătoare, căști, perdele, pantaloni, bluze, căni, partea stângă din canapea, toată hârtia igienică, s-au dus ore prețioase din timpul nostru de somn și au urmat câteva ședințe de terapie colectivă”, mi-a povestit Crăița. Iar Ana a completat imediat lista aventurilor de neuitat din primele zile cu domnișoara Geta. “Când mergeam prin casă trebuia să fim foarte atenți să nu ne trezim cu Geta în capul nostru. Se ascundea cine știe unde, se urca peste tot și, când îți era lumea mai dragă, te trezeai cu ea direct în cap, ne vâna și ne urmărea peste tot, se agăța de picioarele noastre și ne mușca. Și noi fugeam, dacă puteam. Cel mai dureros era când voia cu ardoare să se urce peste tot, pe blat, pe masă și pentru că era foarte mică și nu ajungea, se cocoța pe picioarele noastre iar asta însemna multe gheare înfipte. Tare-i agilă și inteligentă!”

Pentru corectitudine, să știți că, în acte, Geta are nume nemțesc – Fleck – petec în germană. Numai că prietenul Anei, George, a botezat-o Geta și așa i-a rămas. Plus declinările evidente de Getix, Getuța, Get.

Vrăjitoarea sportivă.

Viața cu Geta nu e deloc plictisitoare. Felina își face mereu simțită prezența și nu-i place deloc să fie ignorată. Deși aparent nu-și bagă stăpânii în seamă,  îi deranjează fix când nu trebuie. Își face suav loc pe salteaua de yoga, pe băncuța de fitness, pe planșele de proiecte, pe laptop în timp ce rulează un film, pe masa de călcat. Nimic nu trece neobservat sub nasul ei. Vrea să miroase și să inspecteze tot ce vine nou în casă. E lege! Plus că îi plac mult cărțile, cotrobăie și le citește noaptea, iar Crăița, Ana și George ar băga mâna-n foc că Getuța a fost într-o viață anterioară vrăjitoare. O vrăjitoare care adoră florile, în special trandafirii. Le miroase și apoi le mănâncă. Orice ghivechi din casă e musai să fie ferit de Getuța. Și apropo de mâncare, pisica tărcată adoră avocado, dar urăște portocalele și mandarinele.

Geta biciclista.

Dacă nu v-ați minunat suficient până aici, aflați că Getuța își ascute ghearele în roțile de bicicletă. Are chiar un ritual. De zeci de ori pe zi, Geta caută bicicletele din casă (sunt vreo patru!) și își face nestingherită manichiura. Pasionați de trasee montane pe biclă, stăpânii au intrat repede în panică. Numai că Geta nu le-a făcut niciodată pană, așa că o lasă să-și vadă liniștită de treabă și joc în spițe, departe de cauciucuri. Tot ritual e să stea pe marginea căzii și să… pescuiască cu coada în apă privindu-te superior! Cum să nu o iubești? Chiar dacă în momentele de lugu lugu o lasă pe Ana cu multe semne pe mâini.

Crăciuniță? Cine, Geta? Never.

Dacă Moș Crăciun i-ar aduce Getei o nuielușă și nu kile de avocado cum visează, ea ar fi foarte bucuroasă. O să o sfărâme în bucăți și să-i râdă Moșului fix în nas. În rest, felinei îi place Craciunul, mai ales brazii originali meșteriți de Ana plus beteala strălucitoare pe post de jucărie. Ah, ar mai fi un amănunt, urăște luminițele, ar vrea să le mănânce.

Geta, cea mai bună prietenă.

Am început cu povestea Crăiței, închei cu povestea Anei-Maria despre pisica minune. Au scris așa frumos despre Getuța! Uite ce zice Ana: “Deși mi-am dorit dintotdeauna o pisică, experiența cu Getuța a depășit toate așteptările și nu mai concep viața fără o felină. Geta este energică, zbuciumată, imprevizibilă, uneori agresivă și morocanoasă, dar este cea mai bună prietena a mea și sunt cea mai fericită atunci când mă trezesc dimineața cu o gheară înfipită în picior, semn că Geta mă așteaptă la joacă. Eu și prietenul meu călătorim foarte mult, mai toate weekend-urile suntem pe vârfuri montane sau cu bicicleta în căutare de aventuri, iar de fiecare dată când ieșim pe ușă la 5 dimineața, Getuța este somnoroasă, iar eu mă gândesc la momentul când mă voi întorce și o să lenevim amândouă în pat și o să ascultăm jazz. În toate vacanțele stau cu grijă și mi se face dor de Gețuta, mai ales dacă trec o săptămână sau două. Cer fotografii cu ea, vești și oriunde plec în lume… tot la Getuța mă gândesc și la ce face în lipsa mea. Când ajungem acasă nici nu ne mai bagă în seama, e supărată că nu stăm acasă mai mult. Însă după o smotoceală zdravană și multă indiferență, cedează, vine tiptil, se cuibărește lângă noi și ne ține strâns cu lăbuțele de parcă ar recunoaște că i-am lipsit. Getuța este ceea ce mi-am dorit dintotdeauna și nu știam”.

Fiți cu ochii pe www.goinfashion.ro, curând, urmează o nouă poveste adevărată despre pisici. Iar dacă v-a plăcut pe la noi, vă aștept cu un LIKE, AICI, pe pagina de Facebook.

Citiți și:

Viață de pisică. Ghindă, un motan de pus în ramă. Atât e de frumos!

Viață de pisică. Miky The Cat o mâță cum alta nu-i

Viață de pisică. Piper, motanul meloman

Viață de pisică. Fasole, un motan somnoros și “fioros”

Viață de pisică. Choupette, cea mai răsfățată pisică din univers.

Share and meow!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *