Poveste pentru copii: Zborul și covorul

Mă aflam în podul unei case din Cotroceni. Stăteam într-un colț, înconjurată de vechituri și priveam nepăsătoare raftul cu câini bibelou. Să tot fi fost vreo 30 și ceva, unii mici cât un degetar, iar ăia mai mari sigur nu-mi depășeau palma. Cel mai simpatic era șoricarul bej-prăfuit. Aliniați ca la careu păreau că stau de pază. Erau așa delicați încât nici nu-ți trecea prin cap să-i atingi, dar nici să te apuci să cotrobăi prin locul secret nu-ți venea. Sub privirea lor, un pas greșit și erai ...
More

Poveste de seară: Zău că mă topesc după citit!

Salut! Sunt Ramses Omul de Zăpadă și, de vreo două decenii, trăiesc verile în librăriile cu aer condiționat. Prin anii ’90, mai aveam și eu chef să plec în țările calde, să stau cu bulgării-n soare până mă făceau una cu nisipul și să-mi revin la viață abia după un coctail cu nucă de cocos și muuultă gheață pisată. Viață de boier, ce să vă povestesc! Nu mă deranja nimeni și nimic, nici măcar briza fierbinte. Deh, eram și eu mai tinerel, mai rezistent, mai copt! Acum m-am reprofilat și am tr...
More

O poveste pentru copii. Omik, fulgul ce zapează

Omik era un cristal de nea diferit de semenii lui. Făcea orice numai să nu ajungă în stratul mare de zăpadă prăjită. Auzi, să stea el zile-n șir “depus”, ca alții, în plapumă, să fie când și când vreun bulgăre aruncat cât colo, sau, dacă are noroc, om de zăpadă în vreo curte?!? Plictisitor! Omik era rebel iar Gerul Năprasnic cel mai bun prieten al lui. Fără el, Omik s-ar fi topit într-o clipă și n-ar mai fi avut parte de seriale în familie. Lui Omik îi plăcea să stea lipit de fereste și ...
More