Rock autohton dimineața pe răcoare – cum a fost la concertul Robin and the Backstabbers

Fără să stau prea mult pe gânduri, din două clicuri și tastând un număr de card, pe 19 februarie, îmi rezervam on-line biletul la concertul matinal Robin and the Backstabbers. Club Control. Luni – 5 martie. Ora – 8.00. Sigur ați auzit de eveniment, nu-i prima oară când rockerii cântă în pijamale. Multe zile am fost foarte entuziasmată și abia așteptam să merg la concert. Până duminică seara. O rugam pe Siri să-mi seteze alarma telefonului și cât nu verbalizam următoarele: “unde mă duc eu la ora aia”, “e frig”, “prea devreme”, “mă trezesc la 6.45”, “există YouTube” șamd. Dar ce să vezi, am înfrânt, m-am trezit și-am plecat la concert! Fain concert! Iar “desfășurarea de forțe” a arătat cam așa:

Ora 7.40 – grade cu minus 1. Vine Uber, urc grăbită și zic repede un zglobiu “Bună dimineața!”. Șoferul, un nene simpatic, îmi răspunde la salut și mă întreabă: “Dar unde ați plecat domnișoară așa devreme?” Parcă știa că nu merg la birou (știa că văzuse deja adresa – Club Control). “Nu o să vă vină să credeți, mă duc la concert!” Omul a râs, dar eu am insistat să-i explic de ce am sărit direct din pat să-i ascult live pe Robin and the Backstabbers. “Știți, e ca un experiment! N-am mai fost niciodată la un concert în zori.”

Ora 7.58 – Ajung la locul “faptei” încă adormită, fredonând ce am auzit la radio înainte să cobor din mașină – Chris Rhea – Looking for the summer. Curat adevăr! Caut vara iar în fața clubului dau de frig și o coadă de tineri veniți și ei la concertul matinal. Sunt destul de tăcuți, cu ochii în telefoane după biletele cu codul de bare, semn că nimeni n-a avut timp de cafea. Noroc că merge repede intrarea.

Ora 8.08 – Las haina, fularul și mănușile la garderobă și intru în sala de concert în sunet de chitare. Clubul e aproape plin și înăuntru-i beznă ca noaptea. “Soarele cu dinți” e pe scenă – reflectoare, jocuri de lumini colorate și un ecran pe care rulează videoclipuri. Mă sprijin de bar, cer o apă plată și acolo rămân. Cafeaua e prea departe. Prima piesă – o baladă. În jurul meu se cască și aplauzele cu mâinile pe sus sunt un prilej bun să te mai întinzi nițel. Neața!

Ora 8.12 – “Bună dimineața! Voi la ce oră trebuie să fiți undeva, oriunde, ca să știm”, ne întreabă Robin și dă drumul și mai tare la chitară și voceee de “Scafandru”: “Dacă întreabă cineva, ești cu mine/Dacă iese cu scandal, ești cu mine/Ascultă a început deja!” Încerc o glumiță și aș zice că piesa a fost dedicație specială pentru șefii din multinaționale. Am zărit mulți baieți la sacou iar tipa de lângă mine avea lângă ea geanta cu laptopul.

Ora 8.43 – Concertul e în toi, pe lângă cafea (cumpărată dintr-un loc neștiut mie) și multă apă plată cu lămâie, curajoșii încep să comande gin tonic, vin roșu, bere și chiar whisky. Am stat lângă bar, v-am spus deja. În pauzele dintre piese s-a vorbit neserios și despre gradele din pahare: “Voi consumați alcool la ora asta”, a strigat Robin în microfon. A recunoscut doar o blondă din mulțime. Nu, nu eram eu. Deși, de ce să vă mint, un pahar de prosecco ar fi mers!

Ora 9.00 – Aplauzele se întețesc, lumea se dezlănțuie și solistul face remarca potrivită: “Cu ajutorul vostru pare să fie ora 11 seara!” Chiar așa. Se cântă în cor refrenul bineștiut: “Și nu-i important dacă ai pierdut sau câștigat/E important că nu ai participat”. 

Ora 9.15 – Urmează Harta lumii desenată din memorie și la “Să vină pompierii, să vină salvarea/ Să vină potopul/ Să vină mâncareaaaaa” publicul reacționează cu un murmur la… mâncareaaa. Ce credeați, a avut cineva timp de mic dejun? Nicidecum. Am băgat rock pe stomacul gol și ne-a priit.

Ora 9.34 – Vă mulțumim! Gașca Robin and the Backstabbers face plecăciune, chitarele tac, publicul nu. Mai vreem!!!

Ora 9.43 – Primim bis și suntem trimiși în lume cu Talking Heads – Heaven“Everyone is trying/To get to the bar/The name of the bar/The bar is called heaven/The band in heaven/They play my favorite song/Play it one more time/Play it all night long/Heaven/Heaven is a place/A place where nothing/Nothing ever happens/Heaven/Heaven is a place/A place where nothing/Nothing ever happens.”

Ora 10.00 –  tichetul 192, îmi recuperez haina, fularul și mănușile. Afară e parcă și mai zi, iar eu mă simt ca după o noapte în club. Obosită și fericită! Metroul e plin de lume grăbită, eu fredonez în cap Soare cu dinți. “Să fugim care încotro/Cântând pe gheața crăpată/Să ne luăm viața la mișto/Un pian pe calea ferată. (…) Și nu-i important dacă ai pierdut sau câștigat/E important că nu ai participat.”

Acestea fiind zise, nu ratați matineul Robin and the Backstabbers. O să mai fie dimineți bune și nebune cu show-uri rock ca-n cele mai faine vise. Și încă un argument să bifați concertul numărul 5. L-a scris un tip, Ștefan, pe pagina event-ului: “Să mergi la lucru după un concert rock de dis de dimineață… genial!”

Fotografii: Robin and the Backstabbers și Club Control – paginile de Facebook

Share the music!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *