“Pray, love, repeat/ roagă-te, iubește, repetă”

Mai anul trecut, în telefonul meu smart se aflau două aplicații care te ajută să meditezi – Headspace și Calm. Acum nu mai am niciuna. Nu mai țin minte exact când și de ce le-am șters (chiar așa, care o fi fost motivul?!), mai ales că Headspace îmi plăcea, ba chiar am și recomandat aplicația mai departe și, în fiecare zi, abia așteptam să primesc SMS-urile lor optimiste. În schimb, aș putea să mă laud că n-am renunțat (aproape) niciodată la rugăciune, tot o formă de meditație despre care însă se vorbește mai puțin. Între timp am citit cartea preotului francez ortodox Jean-Yves Leloup, “Scrieri despre isihasm – o tradiție contemplativă uitată” și-am înțeles mai multe despre cum să mă rog. Am descoperit volumul la Librăria de carte franceză Kyralina, l-am răsfoit și-am decis să cumpăr două exemplare. Unul l-am oferit cadou, celălalt l-am luat pentru mine. Deși subiectul abordat de Jean-Yves Leloup este unul greoi la prima vedere, isihasmul – metoda ascetică și mistică de rugăciune, învățăturile cărții sunt cât se poate de actuale. Încă de la primele pagini, odată cu pașii de început ai părintelui Leloup la Muntele Athos, aflăm despre meditație și cum ar trebui să ne rugăm ca să ne găsim liniștea interioară. Și e mai simplu decât credeți.

Ca un munte.

“Meditează ca un munte” este cea dintâi indicație pe care o primește pelerinul Leloup la Muntele Athos. Așadar, iată că primul sfat pe care îl putem da cuiva care vrea să mediteze, să se roage, nu este de ordin spiritual, ci fizic: așază-te, găsește-ți locul, stai ca un munte, încearcă să simți greutatea prezentului, rămâi nemișcat, demn și tăcut în fața soarelui. Să stai ca un munte înseamnă să ai eternitatea în fața ochilor.

Ca o floare de mac.

Apoi, e important să știți că NU trebuie să meditezi ca un om inert, ci ca un om viu, ca un mac de câmp – o floare firavă, care, deși se pleacă în puterea vântului până aproape de pământ, nu se rupe. Rugăciunea este și orientare. Iar macul ne învață să privim spre soare, să ne întoarcem mereu la lumină.

Muntele i-a oferit sensul eternității, iar macul i-a arătat fragilitatea timpului, l-a învățat pe om să se roage fără un scop sau în căutarea unui profit, ci doar pentru plăcerea de a fi și a căuta lumina”.

Ca un ocean.

Următorul pas este să meditezi ca un ocean, adică să înveți să respiri profund, ca fluxul și refluxul mării. Dacă valurile sunt la suprafață, fundul oceanului rămâne liniștit. Așa și gândurile, vin și pleacă, însă adâncul inimii este mereu intact.

“Când ești fericit, aproape fără să-ți dai seama, cânți, murmuri cuvinte fără vreo semnificație anume, iar acest murmur îți face întreg corpul să vibreze de bunătatea simplă și serenitate.”

Ca o pasăre.

În Vechiul Testament, meditația este explicată prin termeni care au rădăcina “haga”, ce semnifică “a murmura cu voce joasă”. De asemenea, mai poate însemna și urletul animalelor – răgetul leului, ciripitul rândunicii, cântecul porumbelului sau mormăitul ursului.

“La Muntele Athos nu sunt urși. Tocmai de aceea te-am invitat să meditezi ca o turturea. Însă învățătura este aceeași. Trebuie să meditezi din gât, să murmuri numele lui Dumnezeu, zi și noapte.”

Ca Abraham.

Până aici, învățăturile au fost firești – muntele, macul, oceanul, pasărea sunt elemente din natură, care-i aduc aminte omului că trebuie, înainte de a merge mai departe, să recapituleze diferitele niveluri ale existenței sale. Așadar, abia după ce a învățat cum să-și găsească locul, rădăcinile, orientarea spre lumină, să-și calmeze respirația și să afle cântecul interior, omul este invitat la o trezire a inimii.

Omul a pierdut contactul cu cosmosul, cu animalele, cu pământul, și asta i-a provocat tot felul de boli, insecurități, anxietăți”.

A medita ca Abraham înseamnă practicarea ospitalității, a paharului cu apă pe care îl oferi celui însetat. În plus, în acest stadiu, începi să vezi cum se trezesc în tine nu doar pacea și lumina, ci și dragostea pentru toți oamenii. Acest gen de meditație eliberează inima de orice fel de judecată. Indiferent care au fost greșelile, ceri milă și iertare. A medita ca Abraham înseamnă să nu ai altceva în minte decât pe Dumnezeu. Este moartea egoului și descoperirea sinelui.

Ca Isus.

A medita ca Isus presupune practicarea tuturor formelor de meditație pe care le-ați parcurs până aici.

După timpul petrecut, în rugăciune, la Muntele Athos, Jean-Yves Leloup revine Franța și observă că s-a schimbat. Când se simțea agitat și că nu-i ajunge timpul, se așeza “ca un munte” pe terasa unei cafenele. Când simțea că orgoliul și vanitatea îl conduc, își amintea smerenia, de macul firav care se pleacă, iar inima lui revenea la lumină. Am putea să facem la fel și încă cevă – să fim mai blânzi, să știm ce și cum vorbim.

Fugi – dar nu ca o lașitate, ci ca o schimbare a modului de viață – nu te mai complace în aceleași situații la nesfârșit, fugi de rău și uită de “ego.”

Taci – Ghandi, care practică în fiecare săptămână o zi de tăcere totală, ne amintește că liniștea face parte din igiena minții și este o condiție necesară pentru sănătate. Ca să vorbim avem nevoie de multă energie, însă pentru tăcere folosim aceeași energie ca să putem spunem cuvinte demne de liniște. Grație limbajului putem consola, complimenta, însă tot cuvintele pot să rănească, să ucidă, să mintă.

Odihnește-te – găsește-ți pacea interioară. Fuga în afara agitației și liniștea te vor conduce spre acest repaus.

Tot ce ați citit până aici sunt fragmente din cartea Ecrits sur l’Hésychasme: Une tradition contemplative oubliée, texte pe care le-am tradus din franceză.

Fotografii: Pixabay și coperta cărții Ecrits sur l’Hésychasme: Une tradition contemplative oubliée

Share!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *