Să citești nu e simplu ca “bună ziua”. Nu înseamnă doar să deschizi o carte. Danièle Sallenave, scriitoare și membră a Academiei franceze, spune despre lectură că “deranjează”. Că te obligă să rămâi tăcut, să te întorci la sine și să te confrunți cu universuri necunoscute. Să-ți imaginezi locuri, situații și conflicte. “Acest efort de a uita prezentul costă, iar recompensa nu vine imediat. Înainte de a te regăsi trebuie să accepți să te pierzi. Asta ne învață cărțile. Cea mai lungă ocolire este cea mai scurtă întoarcere – James Joyce”. Luisa Ene așa face. Pentru ea lectura nu mai are secrete și cărțile sunt o sursă de înțelepciune. Iar cine o cunoaște știe deja că e îndrăgostită à la folie de literatură. Luisa e șoarece de bibliotecă, citește zilnic, în liniște, are ritualuri și liste cu recomandări. Și când își scoate nasul din cărți, le povestește pe blogul ei, “Cărți, Cafea și Tutun”. De-o vreme alege nonficțiune – cărți de filozofie, colecții de eseuri pe diferite teme sau psihologie, dar și literatură română contemporană. Rar se întâmplă să renunțe la hârtie pentru un roman pe ecran. Luisa este o cititoare de cursă lungă și vă invit să descoperiți cât de frumoasă e lumea ei. Ca-n cărți.
Goinfashion: Pasiunea pentru lectură se moștenește. Cum s-a întâmplat la tine? Cine ți-a făcut cunoștință cu minunata lumea a cărților? Mai ții minte care au fost primele povești pe care le-ai citit și recitit?
Luisa Ene: Minunata mama mi-a făcut cunoștință cu minunata lume a cărților. Tata obișnuia și el să îmi citească povești, ba chiar să inventeze unele special pentru mine și să alegem împreună finalul. Țin minte că am învățat să citesc pe la 4-5 ani și primele cărți citite și învățate pe de rost au fost Povești nemuritoare, Petre Ispirescu și Balade vesele și triste, George Topârceanu. Basmul meu preferat era Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.
Blogul tău, “Cărți, cafea și tutun”, e o frumoasă invitație la lectură și locul unde ai adunat o comunitate mare de cititori, și ei, pasionați de cărți. Cum îți alegi subiectele? Care a fost cel mai neașteptat feedback pe care l-ai primit?
Subiectele mă aleg pe mine, în sensul că eu citesc ceea ce îmi place și pe parcurs descopăr lucruri interesante pe care vreau să le impart cu lumea. Așa se nasc subiectele articolelor de pe blog. Cel mai interesant feedback a venit din partea unei doamne care mi-a trimis un mesaj pe pagina blogului ce suna așa: Cărți, cafea, dar fără tutun. Sunt perfect de acord cu ea și i-am explicat că nu promovez tutunul, ci este mai degrabă o metaforă care exprimă obiceiul meu de a citi cu pauze de cafea și țigară.
Una dintre rubricile de pe “Cărți, cafea și tutun” este “De ce citim”. Și sunt multe articole acolo. Care este motivația ta cea mai puternică?
Dorința de a deveni un om mai bun e motivația mea. Cred că avem nevoie de repere, de consolare, de modele demne de urmat și putem găsi toate lucrurile acestea, precum și mult mai mult, în cărți. Dar putem face asta doar dacă pornim de la următoarea premisă: cărțile sunt o resursă de înțelepciune. Îmbrățișând această premisă, putem citi mai departe în mod inteligent, putem analiza și mai ales pune în aplicare cunoștințele dobândite prin lectură, în viața noastră de zi cu zi. Cărți, cafea și tutun (și implicit eu) abordează cărțile ca pe o sursă de îndrumare. Dacă lăsăm cărțile să își îndeplinească scopul, lectura ne va transforma în oameni mai buni, mai înțelepți, mai fericiți.
Cum îți alegi cărțile pe care le citești? Și ce citești cel mai des? Beletristică, literatură contemporană, cărți de dezvoltare personală, poezie. Spune-mi un top trei autori preferați.
Citesc într-un mod organizat, am tot felul de liste cu ceea ce mă interesează să citesc pe viitor. Aflu despre diverse cărți urmărind în on-line oamenii pe care îi admir, de exemplu, îmi completez listele de citit cu sugestii preluate de la Tim Ferris și Ryan Holiday. Apoi, mai descopăr cărți citind alte cărți, menționate în bibliografie sau chiar în acțiunea cărții.
În ultima vreme aleg mai mult nonficțiune – cărți de filozofie, colecții de eseuri pe diferite teme sau psihologie. Și încerc să citesc cât mai multă literatură română contemporană. Dintre scriitorii români preferați: Octavian Soviany, George Arion, Aurora Liiceanu. Top trei în perioada asta? Am atât de mulți preferați încât îmi este greu să aleg. Totuși, acum aș spune: Malcolm Gladwell, Irvin Yalom, Alain de Botton.
Ai un ritual de lectură? Un colț din casă amenajat special, poate asculți muzică, îți iei notițe. Cum citești?
Am un colt amenajat, un birou simplu, unde citesc ‘serios’ ca să spun așa, când pregătesc articole pentru blog sau pentru alte publicații unde scriu, Be Blue Air Magazine & Elite Daily. Aici am o pancartă cu citate care mă încurajează când sunt prea obosită și aș prefera să mă odihnesc în loc să scriu/citesc. Unul dintre citate (preferatul meu) sună așa:
“How many women wrote beautiful novels and stories and poems and essays and plays and scripts and songs in spite of all the crap they endured. How many of them didn’t collapse in a heap of “I could have been better than this” and instead went right ahead and became better than anyone would have predicted or allowed them to be. The unifying theme is resilience and faith. The unifying theme is being a warrior and a motherfucker. It is not fragility. It’s strength. It’s nerve”. (DEAR SUGAR, THE RUMPUS ADVICE COLUMN #48)
“Câte femei nu au scris romane minunate și povești și poeme și eseuri și piese de teatru și scenarii și cântece, în ciuda tuturor nedreptăților pe care le-au îndurat. Câte dintre ele nu au căzut în grămada lui Aș fi putut mai bine de atât și totuși au mers mai departe și au ajuns mai bune decât ar fi prezis sau le-ar fi permis cineva să fie. Tema unificatoare este rezistență și credință. Este despre a fi războinic. Nu e despre fragilitate. E despre putere. Și nerv.” (n.r. traducere Oana Țepeș-Greuruș)
Însă când citesc pentru relaxare, îmi place să citesc în pat, mi se pare cel mai comod. Iar dacă e vreme frumoasă, iubesc să citesc în parc, în Cișmigiu. Nu ascult muzică niciodată atunci când citesc pentru că mă distrage; prefer liniștea. Ca ritual, iubesc să aprind beșișoare parfumate sau lumânări aromate.
Sunt tot felul de cursuri de citire rapidă sau fotografică. Te-au tentat vreodată sau preferi să citești în ritmul tău și să guști fiecare frază?
Nu am făcut niciodată astfel de cursuri; citesc însă foarte rapid, pentru că am citit toată viața și fără să vreau am deprins acest obicei. Cred însă că cei cu tehnici de citire rapidă exagerează puțin: înțeleg eficiența, însă trebuie să îți dai timp să asimilezi ceea ce citești și bineînțeles să savurezi lectura. Altfel devine o obligație, un task de îndeplinit cât mai rapid și eficient.
Care este recordul tău la citit? Cât de mult ai citit într-o singură zi? Ce-ar însemna pentru tine un maraton de lectură?
Cred că cel mai mult am citit într-o zi două cărți (de dimineața până noaptea târziu). Un maraton de lectură înseamnă atunci când am un week-end liber, fără alte activități și stau în casă și citesc. Se întâmplă rar, dar se întâmplă. În acest caz, reușesc să dau gata cam trei cărți.
Spune-mi ce cărți ai pe noptieră și ce citești acum. Obișnuiești să mai citești și pe dispozitive electronice sau doar din cărți?
Citesc în paralel mai multe cărți: Einstein pentru debusolați, Allan Percy, Te-au făcut la cap, Oliver James și ultimul volum din tetralogia Prietena mea genială, a Elenei Ferrante (una dintre singurele cărți de beletristică citite în ultima vreme). De obicei citesc doar cărți, însă pentru că anumite titluri nu sunt traduse în română și nu mai am răbdare să le comand, le citesc în format electronic, în engleză.
Care sunt cele mai frumoase librării pe care le-ai vizitat până acum? Cât ai stat cel mai mult printre rafturi? Povestește-mi o zi memorabilă printre cărțile noi și “parfumate.”
Cea mai frumoasă librărie pentru mine este Strand din New York, unde am fost primăvara asta, două zile la rând. În prima, am stat doar două ore pentru că mă grăbeam, dar a doua zi am petrecut acolo cam șase ore. M-am simțit ca-n rai. Spun librărie, dar acest cuvânt nu descrie cel mai bine Strand, pentru că este mai degrabă un mall impunător, pe patru nivele. Pe lângă cele 8 miles of books, cum promite reclama lor, magazinul este ticsit cu citate despre sau din cărți, insigne, căni și tot felul de obiecte drăguțe pentru șoriceii de bibliotecă. Partea faină este că multe titluri din librărie se găsesc și la secțiunea de anticariat a magazinului, unde sunt zeci de rafturi ticsite de cărți la prețuri între 50 de cenți și 5 dolari. Chilipir. Eu și prietenul meu am plecat de acolo cu două plase de cărți, care au călătorit cu noi apoi prin Atlantic City, Washington, Miami, iar la final și-au găsit noua casă în București.
Cum arată și cum e organizată biblioteca ta? Știi câte cărți ai? Le păstrezi pe toate sau mai donezi din când în când?
Biblioteca mea este organizată în trei secțiuni: cărți în limba română, engleză și spaniolă. Fiecare secțiune e împărțită în două: citite și necitite. Păstrez doar cărțile care mi-au plăcut atât de mult încât sunt sigură că le voi reciti. În rest, ori le trimit alor mei, la Timișoara, le donez sau le fac cadou prietenilor, în funcție de preferințele lor. Nu știu exact câte cărți am, nu le-am numărat, dar sunt sute de cărți. Numărul este în continuă creștere, pentru că achiziționez cărți noi aproape în fiecare săptămână.
Și pentru că se apropie luna cadourilor, n-am cum să nu te întreb. Care sunt cele mai inspirate cărți pe care să le oferim de Crăciun? Dă-mi, te rog, câteva sugestii.
Cartea despre Hygge. Arta daneză de a trăi bine, Louisa Thomsen Brits. Hygge înseamnă să ai sentimentul că aparții unui loc; înseamnă căldură, confort și mulțumire. Cred că se potrivește cu sărbătorile de iarnă.
Apoi un clasic: A Christmas Carol, Charles Dickens pentru morocănosul și celebrul Scrooge.
Gânduri către sine însuși, cartea lui Marcus Aurelius, una dintre cele mai reprezentative cărți ale filozofiei și totodată un manual practic care te ajută să îți trăiești viața cu eleganță, decență și bucurie.
Care sunt cele mai frumoase și inspirate locuri unde să citești în București? Un parc. O cafenea. O bibliotecă. O librărie.
Cișmigiu, la rotonda scriitorilor. Energiea sau Bloom Specialty Coffee. Humanitas de la Cișmigiu sau Cărturești Verona. Biblioteca Națională a României.
Fotografii: prin Luisa Ene
Share is good! Share a book!
