Cristian Niculae este un fotograf (prea) sincer. Deși se învârte într-o lume glamour și fotografiile lui apar în reviste glossy, n-a ascuns niciodată adevărul. În lumea fashion nu e totul roz. Sunt măști, superficialitate, ba chiar suferință. Cristian n-a fost complice și nu s-a sfiit să aducă realitatea la cadru, să pună în lumina reflectoarelor falsul, să-l deconspire. Și-a făcut-o asumat într-un proiect multimedia – UNME – pe care l-a arătat lumii la sfârșitul lui noiembrie, ca un soi de comeback răsunător după o pauză de Cockaigne: “Modelul este văzut ca un obiect pe care îți etalezi marfa, e ca un accesoriu pentru alte accesorii, haine, bijuterii… . Eu însă am rezonat dintotdeauna cel mai bine cu modelul. UNME este despre măștile pe care le purtăm cu toții în lume. Aș fi putut să fac pur și simplu fotografii de fashion, ori beauty și, apoi, să le pun pe pereți, dar am vrut mai mult. Mi-am dorit ca ele să însemne ceva. Să fie fotografii cu mesaj, tema ancorată în realitate – întoarcerea la sine – și eu să rezonez”.
“Nu urmăresc să transmit o imagine care nu e reală. Toți avem defecte, important este să facem pace cu ele”.
La două luni de la vernisajul UNME, l-am invitat pe Cristian Niculae să povestim despre prejudecăți, “standarde de frumusețe” à la Instagram și portrete. Ne-am întâlnit tot la Qreator by IQOS, locul expoziției inedite. Și pentru mine, ca vizitator, UNME a fost o experiență, o invitație la introspecție și am simțit povestea gândită în cele mai mici detalii. Fotografiile colorate erau expuse pe șevalete, playlist-ul ales special (Radiohead, N.E.R.D., Jay Z etc.), tavanul unui hol plin cu zeci de baloane roz, cu heliu, de care stăteau agățate la vedere poze Polaroid – in fashion – și un scurt metraj despre călătoria fiecărui personaj până la regăsirea cu sinele rula non-stop pe un ecran mare.
Aproape un an a gândit și muncit Cristian proiectul. Întâi s-a documentat, a citit, apoi a scris story-ul și-a ales personajele, actrița, modelul, tânăra neînțeleasă și gay-ul. Cristian a transpus în 12 fotografii o lume plină de prejudecăți “bine” întreținute de media iar cele patru personaje au jucat în trei episoade pe care le trăim și noi zilnic “Socializarea”, “Momentul cu sine” şi “Inside my head”: “Cred că oamenii încep să-și dorească să fie autentici. Să știți că burgerii nu sunt doar pentru poze și check-in într-un loc cool, burgerii sunt de mâncat. Așa că haideți să ne asumăm, ăștia suntem! Avem defecte, nu suntem perfecți! Cred că cel mai greu e să fii sincer cu tine, însă dacă reușești restul vine de la sine iar imaginea reală în fața celorlalți e mai ușor de arătat”.
Dacă aveți în minte vreun stereotip despre fotografii de fashion, uitați-l. Pe lângă portofoliu și maturitate profesională, Cristian Niculae nu e așa cum ați crede, e uman, nu te repezește. Are răbdare. I s-a reproșat că nu-i prea vorbăreț în timpul shooting-urilor și n-are genul de dialog presărat cu hiperbole și interjecții, “cum se face” și vedem des în filme. Mai degrabă preferă să povestească înainte, să comunice, să-i spună modelului ce-și dorește, să facă un plan împreună și apoi să se abandoneze prezentului. Lui Cristian îi place să se implice în procesul de creație și nu vrea să fie un simplu executant! Vrea să-și pună amprenta. Poate aici au contribuit și cei aproape cinci ani de tenis pe care i-a făcut în copilărie. 
“Trebuie să fii atent, să privești la ce se întâmplă în jurul tău și să simți”. Nu lovești la nimereală, aș completat eu. Punctezi. I-am zis că și-a ales un tip de fotografie mai greu de realizat. Nu-i ușor să faci un portret bun, să intri sub pielea oamenilor, să-i convingi să pozeze, poți chiar să fii criticat. Un apus îl vânezi, pe om trebuie să-l surprinzi, să-l înțelegi, să-l mulțumești: “Mi-ar fi plăcut să fac și foto-jurnalism. E adevărat, e greu să le câștigi încrederea oamenilor, nu poți să le bagi aparatul de fotografiat imediat în față, întâi încerci să le captezi cumva atenția, să te conectezi cu ei. Și nu mi-am ales ce-i mai greu, mi-am ales ce mi-a plăcut cel mai mult. Portretul. Iar o parte dintre fotografiile de la UNME, cele semi-nud cu actorul Ștefan Lupu, sunt și un tribut adus fotografului Helmut Newton”.
Până să ajungă la portrete și shooting-uri fashion pentru reviste și brand-uri, Cristian Niculae a încercat și streetphotograhy: “Am fost în oraș, noaptea, cu trepiedul, dar n-am simțit că e pentru mine. Poate și pentru că sunt un tip comod, recunosc. Dar, uite, aș ieși din casă să fotografiez mașini vechi. Am făcut o pasiune pentru mașinile vintage când am fost în America, acum câțiva ani, și apoi am început un fel de suită personală In the pursuit of the perfect car. Și, culmea, ieșeam pe stradă în București și le găseam! Mă gândesc să duc mai departe ideea.”
“Mi s-a întâmplat de multe ori să am cele mai bune fotografii fix printre primele cadre. Poate că e energia cu care începi, sau pur și simplu se întâmplă, nu știu”.
Așadar, dacă modelul nu-ți transmite ce vrei și nu vibrează, degeaba ai cadrul perfect și o echipă de creație brici. E lese să comunici cu cel din fața ta, cu modelul. Fie că-i vedetă sau nu: “Dacă ai o ședință foto cu Obama sau cu sora ta, e clar o diferență. Eu mereu mă gândesc că omul care vine la mine să-i fac o fotografie are încredere în mine. Tratez oamenii egal, chiar dacă, poate, în cazul lui Obama mi-ar tremura un pic genunchii. Oricine ar fi, îl ascult. Până la urmă, avem un scop comun, vrem să iasă un portret bun”.
Și ies, nu unul, chiar mai multe fotografii de pus în ramă. Însă dacă ar fi să aleagă dintre sutele, poate chiar miile de portrete, Cristian Nicolae are unul special, cu Ilie Năstase: „E un om foarte mișto pe care poți să-l ascuți ore întregi. A fost cel mai greu de fotografiat, cred că se lasă greu descoperit. Am transpirat la ședința foto! Eu alergam după el, el povestea, nu era atent, i-am cerut să-și acopere gura cu helanca și-am continuat să-l fotografiez. Ei bine, asta e portretul meu preferat. Cu Ilie Năstase.”
Și cum în viață nimic nu-i întâmplător, întâlnirea cu Ilie Năstase i-a dat adus lui Cristian Niculae, puștiul care a făcut tenis în copilărie și acum e fotograf pasionat, un nou autograf de la Năstase, după 20 de ani de la primul. Ne întoarcem la fotografie.
“Trebuie să găsești tu momentul în care omul simte că l-ai citit și e cazul să renunțe la mască, să fie sincer”.
“Eu nu înțeleg, de ce oamenii se întreabă dacă sunt sau nu sunt fotogenici? O fotografie bună se surprinde într-un moment. Atunci când ești dispus să-mi arăți mie, fotografului, un chip în care ești sincer și autentic, un moment în care ești tu și te recunoști. Trebuie să fii tu ca să ai un portret bun. Asta-i ideea!” mi-a răspuns Cristian când l-am întrebat dacă a întâlnit oameni care-s mai frumoși în poze decât în realitate sau viceversa. Ce ziceți, ne asumăm să fim noi? Renunțăm să mai dam note – like-uri – în social-media și să investim mai puțin în imaginea ca-n revistă?
Și ca să fie și mai clar, Cristian mi-a mai dat un exemplu: “Uite, oamenii din corporații, de la diverse firme, nu sunt obișnuiți cu fotografia și sunt cei mai timorați. Iar când ne întâlnim pentru o ședință foto îi rog să-și scoată din cap comparțiile. Vai cum arată X și cum arăt eu! Le spun doar atât, trebuie să te recunoști în poză și atunci e bine. Atât.”
“Eu simt că o fotografie e falsă. Cred că e vorba de experiență, am ochiul format. Pur și simplu simt. Știu că tendința este #NoFilter, #NoPhotoshop, dar cred că adevărul ar trebui să fie undeva pe la mijloc. De ce să fim ipocriți? Nu sunt împotriva lor și nici pro. Sunt instrumente care se folosesc cu măsură”.
Viața pe Instagram e perfectă. Iar în 2018, ai zice că oricine poate să fie fotograf. Mai ales cu atâta tehnologie! Lucrurile au devenit mult mai ușoare, aparatele s-au îmbunătățit, funcția auto e mai performantă. Dar chiar și așa, Cristian Niculae spune că o fotografie bună nu e neapărat una corectă. O fotografie bună e una care îți transmite ceva, care te mișcă. Iar pentru cei care sunt la început și vor să fie fotografi, le spune “să insiste și să nu se sperie de eșec, eșecul face din proces. Și să mai știe că ironia e unealta creativității și că-i bine să nu te iei foarte în serios, să experimentezi, să înveți mereu ceva nou”.
Până acum vreo doi ani, Cristian Niculae ar fi zis că-i place cel mai mult și mai mult fotografia alb-negru. Doar e fan Helmut Newton! Însă, între timp, a început să aducă roșu în fotografie. “E o culoare care te face mai atent, parcă subliniază mai bine. Iar roșu și negru e un contrast fain, dramatic, iar personajele sunt mai bine scoase în evidență”. Fix ca-n afișul UNME. Aici voiam să ajung, din nou la expoziție.
“UNME a fost o aventură. Sunt recunoscător echipei cu care am lucrat și mă bucur că i-am simțit mereu aproape de mine. Ema Baniță – styling, Adina Vlad – makeup, Alex Sârghe – hair, Dan Nichitiu, Cristiana Grasu – model MRA Models, Ștefan Lupu – actor Teatrul Mic, Miruna Sfetcu – model Urbanik Models, Daniela Tocari – actriță. Acum suntem toți prieteni!”.
Toate fotografiile din proiectul UNME sunt de vânzare și pot fi disponibile și în alte dimensiuni. Găsiți și cereți detalii AICI, pe pagina de Facebook, și pe site cristianniculae.photo.
Ce ne mai pregătește fotograful? O nouă expoziție Cristian Niculae, și, firește, un nou mesaj social. Asta e clar! Pentru că, pe bună dreptate, așa cum spune Cristian trăim vremuri în care e mai important ca niciodată să transmitem și să schimbăm ceva. Vă dau un singur indiciu. Modern Queens – Urban Queens. Va urma.
Fotografii: prin Cristian Niculae
Say cheese and share!
